2,048 matches
-
din Iași. Atunci s-a amplasat o nouă pisanie pe peretele exterior vestic, în stânga jos a intrării, cu următorul conținut: Această biserică ctitorită de vornicul Ursu Bărboi între anii 1613-1615 a fost refăcută în curgerea timpului așa cum se vede de logofătul Dimitrie Sturza între anii 1841-1844. Zguduită de cutremure și îndeosebi de cel din 4 martie 1977 Prea Fericitul Patriarh Teoctist ca Arhiepiscop al Iașilor și Mitropolit al Moldovei și Sucevei a inițiat importante lucrări de consolidare și restaurare arhitectonice și
Biserica Bărboi () [Corola-website/Science/310582_a_311911]
-
poem>:""Între muritorii lumii când eram și eu odată Pe lângă fostul domnitor, au mai fost înmormântați aici și următorii: În continuare, pe latura dreaptă a naosului bisericii, se află mausoleul din marmură albă al familiei Sturdza, construit cu cheltuiala marelui logofăt Constantin Sturdza. La partea inferioară a monumentului sunt sculptate două steme ale familiei Sturdza: pe o emblemă este reprezentat leul sturdzesc având la bază deviza ""utroque clarescere pulchrum"", iar pe cealaltă stemele Moldovei și Țării Românești cu un glob deasupra
Biserica Bărboi () [Corola-website/Science/310582_a_311911]
-
Ghica al II-lea (1726-1733, 1735-1739, 1739-1741 și 1747-1748), în cel de-al treilea an al primei sale domnii în Moldova. Cutremurele de la începutul secolului al XIX-lea au avariat grav biserica, aceasta fiind reconstruită în perioada 1841-1844, cu sprijinul logofătului Dimitrie Sturdza, după planurile arhitectului grec Andrei Karidis. Cu acel prilej, s-a reconstruit și turnul de la intrare. În acest scop, Constantin, fiul lui Dimitrie Sturdza, a adus meșteri din orașul italian Padova, unde-și făcuse studiile. După unele surse
Biserica Bărboi () [Corola-website/Science/310582_a_311911]
-
orașului Iași în 1895 în amintirea Bisericii „Sf. Vineri”. Pe latura nordică a monumentului se află următoarea inscripție: "Ridicat de Primăria Iași în amintirea bisericei Sft. Vineri. 1895" După cum susține N.A. Bogdan, Biserica „Sf. Vineri” ar fi fost zidită de logofătul Nestor Ureche pe la sfârșitul secolului al XVI-lea. Ea s-a aflat în mijlocul pieței Halei, pe locul ocupat acum de Hala Centrală. Acest lăcaș de cult a fost avariat în urma cutremurului din 1803, continuând să se slujească aici până în anul
Biserica Bărboi () [Corola-website/Science/310582_a_311911]
-
și Sârca, toate sate de moșneni, având în total 1318 locuitori. În această comună existau o școală de la jumătatea secolului, cu 25 de elevi (din care 3 fete), și două biserici — una în Bordenii Mari, zidită de către frații Bordeanu (Ioan, logofăt și Sterie, pitar) în 1841; și a doua fondată de enoriași la sfârșitul secolului al XVIII-lea. În perioada interbelică, cele două comune erau arondate plășii Prahova din județul Prahova, fiind o importantă regiune petroliferă; comuna Bordeni avea 2896 de
Comuna Scorțeni, Prahova () [Corola-website/Science/310700_a_312029]
-
Această boieroaică era fiica hatmanului Constantinică Bogdan Paladi, care a murit de holeră în 1831, lăsând o avere considerabilă: 14 moșii și târgușoarele Ștefănești și Podu Iloaiei, unde funcționau 40 de crâșme. Luxița Paladi s-a căsătorit mai întâi cu logofătul Nicolae Cantacuzino-Pașcnu, de care s-a despărțit, și apoi cu Don Emanuel Acunia, marchiz de Bedmar, grande al Spaniei, senator și membru al Jockey-Club-ului din Paris. Acesta provenea din familia diplomatului spaniol din timpul regelui Filip al II-lea, cardinalul
Biserica Albă din Baia () [Corola-website/Science/308813_a_310142]
-
bisericii „Sfântul Dumitru”; școala tip „Spiru Haret” (începutul secolului al XX-lea); biserica „Sfântul Nicolae” (1848); Muzeul de Istorie Casa Tăutu (secolele al XVII-lea-al XVIII-lea); și o casă de la sfârșitul secolului al XIX-lea aflată în strada Logofăt Tăutu nr. 14. În economia localității se remarcă industria textilă, de prelucrare a lemnului și alimentară. În oraș funcționează două școli generale și un liceu. Asistența medicală este asigurată de un spital, o policlinică și cabinete medicale de medicină de
Hârlău () [Corola-website/Science/297053_a_298382]
-
cumpără o parte de moșie pe Sărata și confirmă acest act juridic în ziua de 23 ianuarie 1495. Ca tîrg Leova este atestat la 26 august 1806 într-un document de la Constantin Moruzzi, domnul Moldovei, prin care proprietarul orașului Leova logofătul Costache Ghica este împuternicit să strângă contribuții de la toți negustorii, care vin la iarmaroace. Dar mai vechi ca aceasta localitate sunt "Valurile lui Traian", de care a scris guvernatorul militar P.I. Fiodorov în 1837 „În apropiere de târgușorul Leova trec
Leova () [Corola-website/Science/305086_a_306415]
-
ajuns în stăpânirea Fetcăi Spineanu, care l-a vândut la 15 aprilie 1482 rudei sale, Cozma ușar. În 1529 Petru Rareș dăruia acest sat lui Pavel Scripcă brănișter. În a doua jumătate a secolului satul este stăpânit de Ion Moghilă logofăt, iar apoi de urmașii săi. În 1620, după îndelungate procese de judecată Cobîlea ajunge în posesia lui Ionașco Paicul pârcălab. Între anii 1629 - 1650 Cobîlea a trecut prin vânzare de la strănepoții Cozmei la Dumitrașco Ștefan și apoi la Gorgan. Proprietatea
Cobîlea, Șoldănești () [Corola-website/Science/305118_a_306447]
-
satului Holohoreni din ținutul Hotin datează din mai 1573, cînd Ioan voievod întărea împărțirea satului Holohoreni, care a fost a lui Badea paharnicul, între urmașii săi. Ca urmare satul a fost împărțit în opt părți. La puțin timpdupă aceasta, Gavril logofătul căuta să răscumpere părți din acest sat. Astfel în 1577 el cumpăra rînd pe rînd părți din sat de la urmașii lui Badea paharnicul. Insă au apărut neînțelegeri privind hotarele stăpînirii între proprietari, căci în 1587, domnul trimitea o scrisoare către
Halahora de Sus, Briceni () [Corola-website/Science/305139_a_306468]
-
acestei legende vin din spusele localnicilor care povestesc despre acest viteaz Uță Maciciul. Primul document care menționează moșia în cauză datează din 17 iulie 1436, este vorba de un hrisov emis de cancelaria domnilor Țării Moldovei, Ilie și Ștefan, către logofătul Oncea, căruia i se întărea o seamă de localități rurale. În data de 9 noiembrie 1819, este sfințită noua biserica din piatră cu hramul Sf. Voievozi a satului, ctitorită de proprietarul acestui sat, comisul Alexandru Panaiate. Satul Mașcăuți este așezat
Mașcăuți, Criuleni () [Corola-website/Science/305156_a_306485]
-
rus Karl Hartingh, numit guvernator al Basarabiei, peste 80 de bărbați din Cazangic s-au înrolat în așa numita slujbă de călărași în speranța că astfel vor fi scutiți de anumite impozite. În 1835 moșia Cazangic trece în posesia Marelui Logofăt Alexandru Ghica. Atunci mazilul Mihai Bulat primește titlul de nobil. Localitatea avea atunci 419 bărbați și 386 femei, doi dintre care - Petru Roșca și Nicolae Canicic depășiseră vârsta de 80 de ani. În 1854 în timpul războiului Crimeei țăranii din Cazangic
Cazangic, Leova () [Corola-website/Science/305189_a_306518]
-
punct de hotar Beliciul, stăpînit de vatag. S-a mai păstrat un zapis în limba sârbească, din care aflăm, că în 1600 Ionașcu Barboșel din Biliceni a vândut a cincea parte din moșia s. Dereneu drept 66 taleri lui Nicoară logofătul. La 31 martie 1615 Dilea din Biliceni vinde un loc de prisacă la Dereneu lui Ioachim, fost vornic de Suceava, care apoi îl face danie Mănăstirii Bistrița. Draga din Biliceni apare la 13 iulie ca martor în zapisul prin care
Bilicenii Vechi, Sîngerei () [Corola-website/Science/305202_a_306531]
-
frații Simion și Grigore din Climăuți, aproape de Soroca”. Într-un act emis de Petru Șchiopul la 11 martie 1586, se arată că frații Simion și Grigore, boieri din Climăuți, au fost pedepsiți prin confiscarea averilor. Moșia lor a fost donată logofătului Andrei, pîrcălab de Soroca. La 20 mai 1665 Climăuții pe Nistru sînt pomeniți ca punct de hotar, cînd s-a hotărnicit moșia boierului Grigore Hăbășescu din Sănătăuca.Recensămîntul din 1774 fixa la Climăuții de Jos 26 de ogrăzi drept proprietate
Climăuții de Jos, Șoldănești () [Corola-website/Science/305213_a_306542]
-
în aprilie 1716, noul domn, Nicolae Mavrocordat, permite să se facă acolo în gura Urlaților târg, slobod toamna, pe vremea culesului în patru săptămâni . La 20 aprilie 1703, șase boieri întocmeau hotărnicia moșiei Urlați a lui Iordache Cocorăscu (moștenită de la logofătul Radu Cocorăscu), alegându-i-o și deosebind-o de cea a moșnenilor urlățeni , iar C. Brâncoveanu i-o confirma printr-un hrisov la 26 septembrie 1704. În gura Urlaților, în locul unde Cricovul Sărat scapă din strânsoarea dealurilor, a stat la
Istoria orașului Urlați () [Corola-website/Science/306040_a_307369]
-
Callimaki-Catargi) (n. 24 februarie 1830, Iași; d. 9 noiembrie 1882, Paris) a fost un politician și de două ori ministru de externe român (28 noiembrie 1869 - 1 februarie 1870 și 18 decembrie 1870 - 11 martie 1871). Tatăl său a fost logofătul Ștefan Catargiu, membru al Căimăcămiei de Trei din Principatul Moldovei (1857 - 20 octombrie 1858), iar mama sa a fost Ruxandra Calimachi, care a insistat ca el să poarte și numele marii familii din care se trăgea ea. A studiat la
Nicolae Calimachi-Catargiu () [Corola-website/Science/306195_a_307524]
-
porunca lui Ștefăniță Vodă în anul 1523. Situat în pronaos, chivotul este considerat cel mai valoros însemn funerar de stil gotic din Bucovina. Biserica cu hramul Adormirea Maicii Domnului a Mănăstirii Humor din Humor a fost ridicată în 1530 de logofătul Toader Bubuiag și pictată în 1535 de echipa meșterului Toma („Toma de la Humor”). Caracteristic pentru acest monument este pridvorul cu două arcade frânte și pictura murală a "Fecioarei cu pruncul" din luneta ușii de intrare și portretele votive din naos
Bisericile pictate din nordul Moldovei () [Corola-website/Science/306248_a_307577]
-
lui Stan și fratelui său Dan satul Volhoviceștii «Wolhowyczesciiey» la Crasna, cumpărat de la Ion, fiul lui Petru Roșca, cu 200 de zloți tătărești. Tradiția amintește la începutul secolului al XVI-lea ca proprietar al Crasnei pe starostele Grigoraș, așa-zisul logofăt. Acestuia i-ar fi urmat Iordache Cantacuzino, mare vistiernic, și apoi Gheorghe Ursache care a lăsat-o moștenire fiului său Dumitraș Ursache, sulger mare. La 30 iunie 1522, Ștefăniță Voievod (1517-1527) dăruiește Episcopiei de Rădăuți un loc de prisacă, la
Crasna () [Corola-website/Science/304836_a_306165]
-
Ștefan al II-lea Tomșa (1611-1615), întărește Mănăstirii Putna satul Crasna din Ținutul Suceava, dăruit de Filoftei, fost episcop de Huși. Apoi, la 4 martie 1652, Ieremie, Ileana comisoaia și Alexandra visterniceasa împart între ele moșiile rămase de la părintele lor, logofătul Gavrilaș Mateiaș. La 1 mai 1696, fostul sulger Dumitrașco Ursachie vinde căpitanului Alexandru Ilschi jumătate de sat din Crasna, Ținutul Sucevei. La 15 iulie 1701, Constantin Duca voievod (1700-1703) întărește Episcopiei Rădăuți - unde era Nicolae Vasilievici episcop - stăpânirea peste daniile
Crasna () [Corola-website/Science/304836_a_306165]
-
biserica mănăstirii este opera arhitectului constructor Constantin Braniște, cumnat cu Toader Movilă și cu Ion Vodă cel Viteaz. În jurul mănăstirii s-a format treptat satul Teodoreni, care și-a schimbat numele în Burdujeni, în perioada cât acesta a aparținut marelui logofăt și cronicar Miron Costin. Mănăstirea Teodoreni a fost zidită pe locul unde se afla o bisericuță din lemn, al cărui ctitor a fost Ștefan cel Mare. În jurul bisericuței existau întinderi pustii. Când mai târziu în locul acestei biserici, a luat ființă
Burdujeni () [Corola-website/Science/305626_a_306955]
-
la Constantinopol în 1475, fiind numit "Kiva Han". Începând cu 1512, efectele stimulatoare ale cafelei au determinat imamii conservatori din lumea arabă să interzică consumul acesteia pentru musulmani. Cu toate acestea, prima cafenea a fost deschisă la Damasc în 1530. Logofătul Ioan Tăutu (?- 1511) este considerat a fi fost primul băutor de cafea din Moldova. Din Orientul Mijlociu cafeaua s-a răspândit în India, Indonezia și America, dar și în Italia, prin schimburile comerciale dintre negustorii venețieni și cei din Africa de Nord și
Cafea () [Corola-website/Science/305776_a_307105]
-
pe timpuri în țesutul cu iscusința a covoarelor. În anul 1900 numărul caselor de locuit au ajuns pînă la 87 cu 490 de locuitori. La 1 septembrie 1620 - 1621 31 august 7129 Alexandru Ilieș Vodă interește satului lui Ionașco Gheorghe Logofăt.
Pietrosu, Fălești () [Corola-website/Science/305851_a_307180]
-
mai multe pământuri și sate, precum și prisaca lui Vrabie de pe râul Cotovțea (Bîc). Anume această prisacă se consideră a fi baștina viitoarei localități Temeleuți. Mihul Pisar (Mihai), era fiul lui popa Iuga. A deținut următoarele dregătorii: Grămatic 25 decembrie 1422 ; logofăt și pisar (scrie și hrisoave) 30 ianuarie 1425 - 30 mai 1443; logofăt 29 noiembrie 1443 - 30 iunie 1456 (cu întreruperi). Fiind unul din cei mai reprezentativi boieri ai vremii sale, a fost trimis de boierii moldoveni cu primul haraci la
Temeleuți, Călărași () [Corola-website/Science/305868_a_307197]
-
Bîc). Anume această prisacă se consideră a fi baștina viitoarei localități Temeleuți. Mihul Pisar (Mihai), era fiul lui popa Iuga. A deținut următoarele dregătorii: Grămatic 25 decembrie 1422 ; logofăt și pisar (scrie și hrisoave) 30 ianuarie 1425 - 30 mai 1443; logofăt 29 noiembrie 1443 - 30 iunie 1456 (cu întreruperi). Fiind unul din cei mai reprezentativi boieri ai vremii sale, a fost trimis de boierii moldoveni cu primul haraci la sultan în primăvara anului 1456, după ce primise un înscris că nu va
Temeleuți, Călărași () [Corola-website/Science/305868_a_307197]
-
să-și schimbe proprietarul. Actul din 17 august 1483, de vânzare-cumpărare a prisăcii alături de seliștea Leucăuții vine să confirme această supoziție. Prisaca și seliștea este vândută contra 80 de zloți de către un grup de persoane, care le dețineau în devălmășie, logofătului Tăutul. Cu siguranță este vorba de Marele logofăt Ion Tăutul (d. 1511), care se afla în fruntea boierilor țării pe timpul lui Ștefan cel Mare. A fost singurul boier care a ocupat vreme de 35 de ani aceeași dregătorie. A îndeplinit
Temeleuți, Călărași () [Corola-website/Science/305868_a_307197]