3,576 matches
-
Leon, Prin grădinile de zarzavat ale d-lui Sevastos, Iași, 1934; G. Călinescu, „Camioneta verde”, ALA, 1935, 737; Al. A. Philippide, „Camioneta verde”, CLI, 1935, 12; Izabela Sadoveanu, „Camioneta verde”, ADV, 1935, 15 670; M. D. Ioanid, Un biet om lucid: Adrian Nichita, R, 1935, 1-3; Romulus Demetrescu, „Camioneta verde”, PLI, 1935, 11; L. Leoneanu, Portrete literare și artistice, București, 1935, 85-108; G. Călinescu, „Monografia orașului Ploiești”, ALA, 1938, 894; Călinescu, Ist. lit. (1941), 747, Ist. lit. (1982), 831-832; Liviu Călin
SEVASTOS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289650_a_290979]
-
istoria spiritului, momentul în care poezia ajunge la conștiința de sine. „Poetul simbolist - constată Guy Michaud - «știe ce face», e conștient de arta sa”. Pentru el actul poetic nu e extaz sau delir, ca în viziunea lui Platon, ci elaborare lucidă, „facere”. Cu un cuvânt arghezian - „iscusire”. Prin s., largo sensu, poezia și-a descoperit propria esență. Asumându-și-o explicit, ea și-a impus - prin disociere de „reportaj”, fabulație, anecdotică, expunere didactică, confidență, orație, predică - să nu mai fie nimic
SIMBOLISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289675_a_291004]
-
vom avea tot timpul senzația prezenței, în spectacol, a artistului, a marelui scamator care se ia în serios cu intermitență, se convinge o clipă, chiar pe sine, de savoarea fanteziei sale, pentru ca să-și deconspire brusc mitomania ori să-și comenteze, lucid și detașat, reprezentația. Artistul parodiază [...] și se autoparodiază [...]. Împingând foarte departe jocul cărților pe față, scriitorul lasă să se vadă secretele artei sale și ale artei în general și, paradoxal, gestul său nu rămâne fără consecințe „artistice”: revelarea, îndrăzneață sau
SIMIONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289687_a_291016]
-
propriei mele conștiințe. Gândindu-mă pe mine Însumi, eu mă dedublez În interiorul meu, descoperindu-mă, În același timp, atât ca obiect al gândirii mele, cât și ca subiect cugetător care gândește obiectul. Dar aceasta se petrece numai În câmpul conștiinței lucide, clare. Ce se petrece cu mine, ca eu, În cazul alterării stării mele de conștiință, când aceasta Își pierde luciditatea, deci capacitatea de a mă reflecta ca dedublat? Încetez oare de a mai fi eu? Nu. Dar, În cazul acesta
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
În mod real, am murit, sau nu a fost decât o „experiență”, o stare paradoxală a conștiinței mele, care nu mai permite ca Eul meu să trăiască, să-și reprezinte propriile sale experiențe sufletești și trupești interioare Într-o manieră lucidă. Stările paradoxale ale conștiinței (confuzia, stupoarea, stările secunde sau crepusculare, coma etc.Ă produc schimbări ale persoanei, În cursul cărora Eul se reflectă pe sine schimbat, proiectat Într-o altă realitate, pe care nu o cunoaște și, prin urmare, nici
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
să descriu cum voi putea, pentru că nimeni, din câte știu, n’a Îndrăznit să reveleze prin scris o asemenea experiență” (62). Aici forța concentrării (sam³dhibala) conduce la forța somnului (nidrabala), prin care Întregul univers i se prezintă, continuu și rămânând lucid, transformat. Meditația din acea noapte fiind asupra focului 1, caracterul schimbător al materiei și obiectelor constituie fundalul unor descrieri În care totul se poate reuni, experiența yoghinică veritabilă și transa halucinatorie, extazul narcotic și manierismul literar. O vie și poetică
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
decenii. Sunt explorate teza de doctorat a lui Zarifopol - pe care S. o descoperă - și dosarul examenului, se comentează formația filosofico-literară germană a eseistului etc. Sub raportul editării, ultimii ani îi permit publicarea „textelor cenzurate”, revelând în Zarifopol un adversar lucid și tenace al totalitarismelor de orice culoare și în primul rând al celui roșu. Cercetătorul pasionat al memorialisticii a dat el însuși la iveală, tot după 1989, două scrieri aparținând genului. Efectele dosarului „dalmațian” (1995), având ca fir central metafora
SANDULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289469_a_290798]
-
ajungând la universități din Budapesta, Viena, Roma, Paris. Entuziasmați de cele aflate în marile biblioteci, s-au înapoiat în ținutul natal hotărâți să se consacre cu toate puterile intelectuale și sufletești lucrării în serviciul neamului. Erau „chinuiți de cugetul foarte lucid că trebuiau, în răstimpul unei vieți, să ridice un popor, rămas cu secole în urmă, la înălțimea unui «veac prea luminat». Ei se simt chemați să împlinească năvalnic, ca la început de lume, pornind de la nimic, ceea ce istoria neglijase vreme
SCOALA ARDELEANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289563_a_290892]
-
la câmp și acolo, împresurat de o ceață deasă, amețește și observă că păduricea se aprinde și piere, colina se umflă și plesnește ca o bășică uriașă, în fine, apare și un moșneag care, apoi, dispare. Personajul lui P., spirit lucid, nu poate să spună, în fața atâtor semne de irealitate, decât „Ei?, ce, m-au găsit dracii?!”. Mai subtilă, de un fantastic poesc, este povestirea Amiază de vară, scrisă mai târziu și inclusă de autor în ediția definitivă a nuvelelor sale
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
fi paternitatea unui text atribuit multă vreme lui Bălcescu. Totodată, istoricul literar știe să degajeze concepția existențială sau artistică a unui autor pornind de la un aspect semnificativ: Alecu Russo este surprins cu exactitate ca spirit în egală măsură vizionar și lucid, tinerețea lui Odobescu e înțeleasă ca mod de îmbrățișare pasionată a vieții și a ideilor epocii. Acumularea informațiilor, verificate riguros, nu devine obositoare și pedantă, căci Ș. scrie expresiv și viu, cu o certă vocație portretistică de sorginte călinesciană, știind
SERBAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289628_a_290957]
-
fi considerat un manifest al revistei, rămâne relevant pentru opțiunea lirica personală; spre deosebire de violență negatoare a altor programe avangardiste, textul afirmă valorile mișcărilor moderniste anterioare, care se vor potenta în sinteză integralista. Că eseist, S. se remarcă printr-o viziune lucida, echilibrând șocul paradoxurilor aparente și percutanta asocierilor cu totul insolite. Temperamental, poetul este un spirit neliniștit, sedus și totodată înspăimântat de modernitate, câștigat de poezia marilor orașe, de elanurile și ritmurile constructiviste, de spectacolul eclatant al tehnicii, în care vede
SERNET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289644_a_290973]
-
Brătescu-Voinești, Paul Miracovici, Petre Grant, Mac Constantinescu, Paul Marinescu. Pledoarie pentru valorile permanente în artă, pentru echilibrul și armonia culturii umaniste, revista încearcă, prin cercetările pe marginea arhitecturii și a artelor înrudite, să își asume „un spirit critic riguros și lucid”, eliberat atât de „arhaismele împovărătoare”, cât și de „inovațiile obsedante” (G. M. Cantacuzino, Notă explicativă, 7/1946). În credința că „simetria vitruviană este eternă”, dincolo de orice revoluție în artă, publicația se pronunță pentru restabilirea echilibrului dintre „cunoștință și simțire”, în
SIMETRIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289678_a_291007]
-
curente (politice, sociale, economice, educative etc.), reportaje, note, evocări. Condus de principiul rectitudinii morale, el nu a fost scutit de erori, dar a exprimat întotdeauna convingeri autentice, refuzând plierile conjuncturale și compromisurile. Caracteristica dominantă a publicisticii sale e o vervă lucidă, o pasionalitate dirijată intelectual, incisivă, caustică, punctată frecvent de o ironie subtilă, rece, intermitent corozivă, exacerbată sarcastic. Luciditatea și ascuțimea de spirit îi caracterizează esențial și eseistica literară, pe care Pompiliu Constantinescu o găsea că se înscrie în linia lui
SEBASTIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289592_a_290921]
-
joc de-a uitarea”, devine implicit „jocul de-a fericirea”. În limbajul lui Ilarie Voronca, piesa ar fi un „petit manuel du petit bonheur”. Literar, se încadrează în teatrul pseudocomic de factură lirico-metaforică, în esență devenind o metaforă a instalării lucide în vis. Un adevărat „vis al unei nopți de vară” e cealaltă piesă antumă, Steaua fără nume. Marin Miroiu, un tânăr profesor de matematică celibatar, descoperitor al unei noi stele, adăpostește într-o noapte, în camera lui de ascet, o
SEBASTIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289592_a_290921]
-
văzută prin ochii pasionalului Allan. Ela, proiecție a idealului de iubire a personajului, ireala la început, devine, în final, femeie banală. Elevii vor concluziona că imaginea Maitreyiei este rodul pasiunii și fascinației personajului Allan, în timp ce imaginea Elei este rezultatul analizei lucide a eroului camilpetrescian. V. Asigurarea feed-back-ului VI. Evaluare formativa Pentru a verifica înțelegerea conceptului de perspective subiectivă, profesorul propune elevilor următorul exercițiu: Imaginați-vă că sunteți Maitreyi sau Ela și caracterizați, în 3-4 rânduri, personajul masculin din perspectiva voastră. VII
PROIECT DIDACTIC. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Popinciuc Flaviana, Avădănii Ana-Maria () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_914]
-
lovit", "mă atrăgeau", "priveam", "mi se părea", - îndoială, mister, admirație, fascinație Caracterizare directă: “urâtă cu ochii ei prea mari și prea negri, cu buzele cărnoase și răsfrânte, cu sânii puternici....” fascinație - misterioasă, ireala trăsături ale personajului masculin: fascinat, uimit, îndrăgostit, lucid, etc.
PROIECT DIDACTIC. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Popinciuc Flaviana, Avădănii Ana-Maria () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_914]
-
Tonel, licheaua simpatică și banală, ori pe epicureicul și practicul Puiu Deleanu. Tipologia feminină e sugerată prin punerea în contrast a două imagini ale feminității: Olguța e un personaj-sinteză, asociind inefabilul și statuarul frumuseții feminine de tip clasic cu spiritul lucid, disociativ al femeii moderne, în timp ce Monica va întruchipa, într-un grațios tablou paseist, acel gen de eroină întâlnit în literatura patriarhal idilică. Triumfă perspectiva medelenistă, întrucât Monica exprimă poezia și statornicia fericirii conjugale, în timp ce rivalele ei ilustrează trei proiecții ale
TEODOREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290136_a_291465]
-
de cusut/ Blănurile oceanelor pentru totdeauna” (Peisajul necunoscut). T. trece cu naturalețe dintr-un regim într-altul al imaginii, dintr-o tonalitate într-alta, de la ritmurile largi, somnolente, la rupturile violente, de la cruzime la delicatețe sau umor negru, de la detașarea lucidă la cel mai intens lirism, de la plonjarea hipnotică în vis la ieșirea tumultuoasă din apele amniotice ale sinelui: „memoria întoarsă din apele tulburi/ Ca un crin de mare purulent”, „Părul tău e lampa acestei spelunci”, „Ca o colonie de corali
TEODORESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290142_a_291471]
-
prozatorilor din ultimul val al modernității, cei care fac ca romanul să nu fie predeterminat, ci să se nască pe măsură ce se scrie. Stilist fără cusur, asemenea lui Radu Petrescu, Ț. dovedește aceeași virtuozitate în practicarea minuțioasă a autoscopiei prin examinarea lucidă a viselor, senzațiilor fiziologice, spaimelor sau revoltelor, precum și în înregistrarea rapidă și pregnantă, cu știința detaliului revelator, a fizionomiilor și evenimentelor din lumea exterioară. Primit favorabil de critici, prozatorul nu a putut să intre imediat în conștiința unui public deprins
ŢOPA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290226_a_291555]
-
singurul posibil, imixtiunea nu poate fi acceptată și, ca atare, necunoscuta va fi abandonată, pentru ca „trenul fantomă” să își continue nestingherit drumul spre moarte. Roman de atmosferă, cu aspirații de parabolă, Stații în câmpiile dezordinii indică în T. un analist lucid, cu vizibile calități de introspecție. Sub același semn se află și Cuceritorul (1979), numai că de data aceasta așa-zisa acțiune se mută într-un sanatoriu de boli nervoase. Dacă în romanul anterior ideea, simbolul erau limpezite în cele din
TUNARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290301_a_291630]
-
ce țin de evoluția literaturii. Configurează cu exactitate și cu o perspectivă de sinteză corectă tendințe și orientări, tipologii tematice și simbolice, practică o interpretare fenomenologică subtilă și nuanțată, meticuloasă. Textele au un pronunțat caracter eseistic, un aer de meditație lucidă, dezabuzată, țintind să surprindă sensuri mai adânci, privitoare la transformări istorice și de conștiință, schimbări de mentalitate. Mai cu seamă eseurile publicate în revista „Contrafort” și adunate în volumul Bunul simț impun în primul rând o conștiință dramatică. Disocierea rece
ŢURCANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290306_a_291635]
-
a primit cu elogii. Mai târziu, în 1926, i se va decerna Premiul Național pentru poezie. Autorul Baladelor vesele și triste se înscrie în poezia românească din secolul al XX-lea ca unul din puținii reprezentanți ai umorului liric. Spirit lucid, înzestrat cu o remarcabilă inteligență artistică, T. se definește în primul rând prin autoironie, prin cenzurarea propriilor sentimente. În același timp, se relevă ca poet al anotimpurilor, pastelist și miniaturist. În umorul lui se ascunde aproape totdeauna o notă de
TOPIRCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290228_a_291557]
-
Ștefănescu, La al treilea roman, RL, 1998, 16; Alex. Ștefănescu, În vârtejul publicisticii, RL, 1999, 46; Dan C. Mihăilescu, O muțenie cât moartea, „Ziarul financiar”, 2000, 28; Alex. Ștefănescu, Un profesionist al scrisului, RL, 2001, 9; Mariana Criș, Un martor lucid, LCF, 2001, 20; Dan C. Mihăilescu, Curajul simplității, „Ziarul financiar”, 2002, 11; Cristina Ionică, Aventuri cu Popeye, RL, 2002, 11; Tudorel Urian, Discursul amoros al tranziției, RL, 2003, 33; Horia Gârbea, Vacanță în Infern, II, București, 2003, 33-34. C. M. B.
ŢURLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290312_a_291641]
-
mare parte a textelor și-o strânge în volumul Cronici literare, apărut în 1914. După declanșarea conflagrației mondiale, fiind concentrat ori elev al școlii de ofițeri, scrie puțin. Mai publică, tot în „Noua revistă română”, dar și în broșură, un lucid comentariu politic intitulat Vina războiului de azi. Dialog între Teutofilus și Gallomanus (1915), iar în „Flacăra” dă traduceri din Mark Twain, editate și ele în volumul Schițe umoristice (1916). Mobilizat în august 1916, cu grad de sublocotenent, peste nici trei
TRIVALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290274_a_291603]
-
un întreg ciclu, Poeme de dragoste, elaborat în ultimul an de viață și publicat postum, în 1982, în antologia intitulată tot Epifania. Textele din Entropia se circumscriu onirismului, mai ales prin caracterul de „miraj” al poeziei (D. Țepeneag), un miraj lucid controlat, de tablă de șah, care amintește de peisajele lui De Chirico. La T. este izbitoare construcția geometrică a imaginarului, straniul are la el o splendoare exactă, eleată, o eleganță și un fast baroc-orientale, nu dinamism, exuberanță suprarealiste, deși de
TURCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290307_a_291636]