2,406 matches
-
înseamnă a avea un suflet de sclav. Tendința de a-l exonera - și chiar de a-l eroiza - pe Ceaușescu nu e nouă. Chiar în vremea comunismului se făceau eforturi de a-l prezenta drept o ființă detașată de cele lumești, un fel de sfânt duh ce plutea în văzduhul societății socialiste multilateral dezvoltate. Dezastrele țării nu i se datorau, prin urmare, lui, ci incompletei ori greșitei aplicări a „prețioaselor” sale indicații. El nu era niciodată vinovat pentru nimic. Infernul erau
Un ins infect și bine informat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3392_a_4717]
-
teamă". A-i fi refuzat pe "oamenii de nădejde" ce-l potopesc cu daruri scumpe n-ar fi însemnat oare "să le sfîșii inimile"? Și norocul orb nu se oprește aici. Se prind în horă și bătrînii aparent înstrăinați de lumeștile treburi, care nu ezită a oferi, ca din senin, celor aflați pe creasta valului cîte "o sarsana plină vîrf cu bijuterii (Nouveau style, Fabergé)", a-i "firitisi cu moșii, păduri, lacuri și turnuri". Să nu fim însă incorecți. Cu toate că se
Ultimul mohican (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8284_a_9609]
-
fie ironice, fie de-a dreptul obscene. Numai că sub drojdia sarcasmelor și sub săgețile aluziilor lubrice, loc pentru iubirea cu virtuți spirituale nu mai rămîne. Italienii nu au vocația gravității teoretice, alunecînd irepresibil în triluri lascive. E atîta duh lumesc în iubirea italiană că filosofia în marginea ei e fatal frivolă, ca o prelungire doctă a unui defect capital: pătimaș, nestatornic și labil, spiritul italian excelează în superbia zgomotoasă a mascaradei verbale. E atîta spirit de canțonetă în această metafizică
Perorație calofilă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2522_a_3847]
-
căsătorită cu un altul. Cum astfel de încorsetări morale sunt vreascuri veștede în calea iubirii, Bembo și-a urmat inima păstrîndu-și deopotrivă scaunul bisericesc, într-o armonie grație căreia principiul imaculat al iubirii celeste s-a îmbinat cu jugul slăbiciunilor lumești. Volumul este o suită de trei cuvîntări, presărate pe alocuri cu versuri de circumstanță, în care fiecare preopinent își prezintă filosofia. Cele trei poziții sunt ireconciliabile și, ca într-o schemă dialectică avant la lettre, întîlnim aici pașii punerii, contrapunerii
Perorație calofilă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2522_a_3847]
-
frumuseții eterne se va mîntui, căci adevărata iubire e iubirea de Dumnezeu. Dacă primele două poziții au bunul-simț al concepțiilor normale, cea de-a treia aduce o nuanță de stupefiere transcendentă, cu îndrăzneala postulării unui univers ulterior, de care îndrăgostitul lumesc nu doar că nu vrea să știe, dar chiar îl resimte ca pe o piedică, căci consecința firească a iubirii înțelese ca aspirație este lepădarea de lume, în calitatea ei de coajă efemeră a unor dorințe joase, concesie pe care
Perorație calofilă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2522_a_3847]
-
Voievod, Negru Vodă, un descălecător mitic, un întemeietor de tradiție, suveran și sacerdot". Ion Pecie insistă pe faptul simbolic că Manole doarme cu capul pe o piatră din Casa Domnului, pe un bethel, care este atît expresia renunțării la confortul lumesc, cît și o cale spre hierofanie: ,, După cîte știm, nu s-a insistat suficient asupra acestui pasaj fundamental. (...) O ridicătură (eminens), o movilă, o piatră, un zid sînt alte scări ale lui Iacov pe care îngerii urcă și coboară într-
Un soi de revizuiri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13817_a_15142]
-
să-și preschimbe un marasm somatic într-un triumf estetic. Dar pentru cine trece prin aceleași tribulații, textul e un prilej de prefirare a unor nuanțe amare: afli încă o dată că îmbătrînirea e o dramă pentru care nu există despăgubiri lumești.
La force des choses by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5766_a_7091]
-
bazează pe sinceritate afișată; prieten intim cu poezia, el caută un drum spre inima publicului și în cele din urmă reușește să-și stabilească în mod definitiv valoarea. Oglindă a eului, poemul se identifică prin natura mijloacelor artistice cu universul lumesc în măsura în care, ca un copil, poetul tinde să descifreze nenumăratele taine ale umanității. Visul și coșmarul se contopesc deopotrivă și scriitorul tinde să integreze ordinea lumii, timid, în armonia universală. Narațiuni poetice cu reguli bine determinate stilistic, poemele d-lui Paul
Un alt fel de morală by Nicoleta Ghinea () [Corola-journal/Journalistic/17389_a_18714]
-
adică este „conștiință a ceva“, nu are sens din punct de vedere muzical. Pentru un meloman, condiția ascultării e conștiința goală, desprinsă de orice relație cu altceva, ceea ce etimologic înseamnă „conștiință absolută“. „Conștiință a ceva“ înseamnă imagine, reverie, adică ingredient lumesc, o piedică sigură în degustarea armonicelor. Cine vrea să interpreteze armonicele face comentariu în cadrul unor cronici muzicale, dar nu face muzică. Interpretarea înseamnă deformare cu ajutorul cuvintelor a unui fenomen care nu are nimic lexical în el. Conferința a fost publicată
Sunetul crud by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3202_a_4527]
-
materiei însăși, imanenta ei enigmatic organizată, înflorita într-o grație umbroasa: "uite/ pămîntul că un melc/ cum își scoate coarnele//prin țarina reavăna/ i-o sănătate-n univers numai noi/ lirici bîjbîim// apele cresc repede/ frunză decade/ copacul adună cercuri lumești/ norii deasupra încuviințează/ trecerea toamnei// ți-ai lăsat privirea-n jos/ părul mătăsos și moale/ ispitele// totul în univers știe ce are de făcut" (Călătorie). De sub condeiul lui Luca Onul izvoraște un cu totul alt lirism, cantabil, torid-melancolic, plonjînd în
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17827_a_19152]
-
căror efecte le vedem până astăzi. Convingerilor celor ca Marie de l’Incarnation că trebuie să-și răspândească crezul pretutindeni în lume, le corespunde astăzi curajul disperat al emigranților care vor să ajungă, cu orice preț, în Occidentul tuturor binefacerilor lumești.
Marie de l’Incarnation by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/4375_a_5700]
-
ține să comenteze nu doar științific eclipsele de soare și de lună, cu preluări din Etymologiarum libri viginti (III, 59, 1) ale Sf. Isidor, dar și în sens pastoral, atenționându-și coreligionarii că adâncirea în întunericul necredinței și al poftelor lumești atrage după sine ca o consecință imediată eclipsarea lui Christos și ascunderea lui de oameni. ...și periculoasa vară 1046 După moartea Sf. Rege Ștefan I, în anul 1038, care acordase în 997 Ordinului benedictin nenumărate privilegii, reînnoite la 1001 de
Unde și când a fost scris cel mai vechi tratat din România? by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/3092_a_4417]
-
permisit multos nefandissimos, et divinae Majestati contrarios) și care nu e diferit de cei „care și-au luat [acum] numele de rege și mănâncă norodul și cer biruri, și așa cum se înalță, la fel risipesc totul în jur, după pofta lumească, întru slava deșartă. Ei nu sunt regi, ci trădători”. Câtă deosebire între vorbirea eliptică și temătoare din cap. IV și injuriosul cap. VIII! Schimbarea de ton lasă să se înțeleagă că scurta domnie a sângerosului Rege Samuel se sfârșise, iar
Unde și când a fost scris cel mai vechi tratat din România? by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/3092_a_4417]
-
a murit cineva. 172. M-am căsătorit cu evreu, turc, catolic, sectant etc. 173. Am dat anafora pe jos. 174. Cred în vise. Ceea ce fac a doua zi este în funcție de cele ce visez. 175. Am cântat și am ascultat cântece lumești și sectare. 176. Am jucat și am mers la discoteci și alte petreceri anormale. 177. Am facut nunți și petreceri cu mâncare de dulce și cu muzica în post. 178. Am smintit și l-am făcut să păcătuiască pe aproapele
Site-urile ortodoxe lovesc din nou. Vezi lista celor 193 de păcate by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/63180_a_64505]
-
fi cuprins și în toiul petrecerii date de Lizaveta Prokofievna Epancina, când logodnicul Aglaiei va condamna tot ce mișcă de la liberalism și anarhism până la accesele lui de necredință ticăloasă. Cuvintele folosite în îngereasca prințului nu au cum să corespundă cu lumeasca petersburgheză. Neconcordanțele, ciocnirile violente între oameni-lege iscă tensiunea, stranietatea. Iar ulterior tragedia. „Aici nu există nimeni care să merite aceste cuvinte” - furtuna Aglaia Epencina se va dezlănțui, dând la iveală o furie reprimată îndelung, cu toate suferințele ei date în
Tăcerea care ne umple de dangătul tuturor clopotelor by Aura Christi () [Corola-journal/Journalistic/4731_a_6056]
-
s-a părut excepțional în filmul lui Lungin, acesta nu rezolvă probleme de conștiință, nu închide personajele cu o sentință, redempționist, într-o moralitate definitivă, le ia, le scutură zdravăn și le lasă unui mister care îmbrățișează deopotrivă transfigurarea și lumeștile căderi. Filmul conține partitura paralelă a jocului dintre lumină și umbră, dintre deznădejde și iluminare, luminozitatea scăzută filtrată adesea prin pînza cețurilor de dincolo de vreme întrețin un fel de halou protector în jurul personajelor și a locului, cheiul se termină cu
Ultima Thule by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8455_a_9780]
-
fără rost, dacă i-a murit patriotismul, iubirea pentru Rusia, ca și cum ar vrea să-și verifice autenticitatea propriei existențe. Contractul matrimonial justifică un negoț ca oricare altul, unde personajele sunt manipulate, joacă și sunt jucați pe rînd de dragul bunei orînduiri lumești. Acestea fac din Căsătoria o piesă foarte modernă, o farsă crudă prin stereotipiile comportamentului, apropiind personajele de mecanisme delabrate în confruntarea lor cu automatismele celorlalți. O bună ocazie pentru regizorul Mona Chirilă, lector la Departamentul de Teatru al Facultății de
Aventura conjugală by Monica Gheț () [Corola-journal/Journalistic/17058_a_18383]
-
zile din 1917-18, cu condeiul unui jurnalist talentat, care imprimă paginilor toată savoarea scenelor trăite, detalii din viața mondenă a Bucureștiului acelor ani, frenezia tinereții lacome deopotrivă de lecturi și delectări artistice, cît și de plăceri, să le zicem, mai lumești (unele pasaje sînt cifrate). Interesul acestor notații e sporit de faptul că prietenii cu care tînărul ofițer se vizitează, se întîlnește în oraș, la un pahar, sau alături de care participă la "sindrofii" sînt, între alții, George Coșbuc, Dimitrie Onciul, Ștefan
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16547_a_17872]
-
în două limbaje, două ritmuri și două lumi diferite. Întâi, ele ne țin în lumina unei inteligențe aflată în permanentă comunicare și comuniune, prin persoana lui Prospero, cu divinitatea privită ca Instanță superioară oricăror încrâncenări, înscenări și jocuri ale puterilor lumești, naturale sau paranatural-magice. În al doilea rând, însă, prin magia artelor reprezentării rearticulate într-un tot, conglomeratul de instincte, sentimente, intuiții, obsesii, frică și revolte domină scena subliminal. Privind atât dansul expresiv-alegoric, hieratic, de Ariel, ori amenințător-instinctual, erotic, de Caliban
Minimalism și metafizică by Ioana Zirra () [Corola-journal/Journalistic/7875_a_9200]
-
între iertarea prin uitare, intelecție sau uzură, si iertarea autentică. Cartea această mi s-a părut mult diferită față de alte eseuri ale autorului (nu că abordare ori stil, ci la un nivel subtil al conținutului), mult mai umană și mai lumeasca, în sensul grav al termenului, nu cel de superficialitate. Mi se pare însă interesant că, tocmai atunci cînd e mai lumesc, Jankelevitch ajunge la aceeasi concluzie cu un istoric al unei experiențe esențial religioase, cum e Delumeau, si anume ca
De la lupi la îngeri by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18173_a_19498]
-
ale autorului (nu că abordare ori stil, ci la un nivel subtil al conținutului), mult mai umană și mai lumeasca, în sensul grav al termenului, nu cel de superficialitate. Mi se pare însă interesant că, tocmai atunci cînd e mai lumesc, Jankelevitch ajunge la aceeasi concluzie cu un istoric al unei experiențe esențial religioase, cum e Delumeau, si anume ca iertarea este forma cea mai umană, nu neapărat bună, a felului nostru de a ne purta. Jean Delumeau - Mărturisirea și iertarea
De la lupi la îngeri by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18173_a_19498]
-
dar încadrarea operei în ecuația acestei teorii mi se pare, totuși, predeterminată. Excelenta analiză demonstrează tocmai lipsa la D. Cantemir a conștiinței asupra posibilului destinatar al textului său. Vocația evaziunii este reprezentată de idile, de așa-numitele cântece câmpenești, poeziile "lumești" inspirate de viața obișnuită, scrise în afara codurilor, dintr-o pornire lirică sinceră, fără artificii și fără retorică: "Senzația acută a unei senzualități viguroase este accentuată de lipsa de rafinament artistic a textelor, de limba încă nesigură, cu lexic local și
O sistematică a poeziei medievale by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12299_a_13624]
-
cu recidive dese de furie pedepsitoare, dar un nostalgic căruia neputința de a se elibera de constrîngerile tagmei îi strecoară în vine resemnarea. În rest, în spatele lamentațiilor ghicești un spirit focos și senzual, irascibil din fire și poftitor de bucurii lumești. Sub unghi estetic, Poteca nu are conștiința scrisului frumos, așternîndu-și memoriile cu placiditatea cu care își redactează cursurile, cu vorbe uscate și seci, precum un cronicar ce este preocupat numai de redarea fidelă a întîmplărilor. Scrie simplu, fără subtilități retorice
Un duios iremediabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6480_a_7805]
-
cartierul turcesc, până la a fi considerată o aleasă, chiar o sfântă. În acest fel, devine din ce în ce mai puțin accesibilă pentru dezechilibratul ei fost iubit, pe care, după o a doua minune de vindecare, îl anunță că va renunța la toate preocupările lumești. Numai sacrificiul dragostei pentru Ștefan îi va consacra vocația supranaturală. „Seducătorul din el era contrariat” - comentează prozatorul. Deznădejdea lui e iremediabilă. Ioana este ucisă de un kurd pătimaș, căruia îi refuzase cererea insistentă de a-i face un fel de
Un scriitor pierdut în exil by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13190_a_14515]
-
apă, spre a-l înmormânta în pământ, așa cum cere datina. Totul se desfășoară în prezența unui diacon ,,visător de cuvinte", a proscrisei Vica, care îl plânge pe copil, a lui Dache și Laliů - doi lăutari însărcinați să intoneze un cântec lumesc ,,cu pământ și cu iarbă". Admirabilă este secvența în care autorul insistă asupra pregătirilor acestora pentru împlinirea fără cusur, într-o împrejurare potrivnică, a ceremonialului: ,,Laliů șterse cu fularul roz zăpada de pe țambal ș...ț, își aplecă pieptul peste corzi
Scrierile lui Ștefan Bănulescu, în câteva eșantioane by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/6953_a_8278]