2,817 matches
-
doi pași de el, și-și scutura aripile în soare. De data asta nu-l mai goni, pasărea se dădu mai aproape, țopăind, dar, în cele din urmă, rămase nemișcată, cu aripile strânse, privind odată cu omul. Când umbrele lor se lungiră până în curtea interioară, flăcăul coborî, iar corbul își luă zborul. Cum gutuii urmau să înflorească mai târziu, dimineața în care înflorea caisul era vremea cea mai potrivită pentru a observa mugurii ce stăteau să plesnească. Petrache scoase din lada cu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
spuse Filip, când bătrânul tăcu. De parcă ați fi scris lucrurile astea și acum le citiți. Nu e pic de oralitate în cuvintele astea. — Nu-ți spun decât ce e necesar, ce rost are să lăbărțezi suferința ? E lipsit de noimă să lungești, să exagerezi ori să-ți folosești fantezia pentru un secol care, cel puțin în privința suferinței, a fost atât de risipitor. Ce rost are să imaginezi dureri noi, când ai avut la îndemână atâtea ? — Bine, dar acum, că le-ați povestit... — Ar
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
sări în picioare, dezmeticindu-se. — Mâncarea ! Răscoli cu lingura de lemn și trase cratița într-o parte. — S-a ars... Mâncăm și așa, o mângâie Coltuc. Cu mai multă pâine gustul nu se simte... Melania adăugă niște apă, să mai lungească zeama. El înghiți pe nemestecate, ca să nu simtă gustul amar al marginilor arse. Când și când fata îi ținea în dreptul gurii lingura în care el scuipa cu îndemânare sâmburii de măslină. Nu-i mai era foame, dar se rușina s-
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
migdal și chiar și paginile, întoarse cu limba, căpătau gust de sâmbure de caisă ori de migdală. Apoi povestea nu se mai citea, ci se povestea singură. Melania alerga în jurul lui, fuseseră o singură dată până la tăpșanul din Colentina, se lungiseră pe o întindere înverzită, presărată cu flori de toate culorile, fluturi cu aripile franjurate se încrucișau în zbor. Melania era o fetișcană și, dintr- odată, veni și mama lor, dansau amândouă în jurul lui, râzând, cu capul dat pe spate. Ce
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ciomege, care priveau peste capetele lor, ca și cum i-ar fi prețăluit la grămadă. Nu mai intrară peste ei și nu mai trebuiră să-i lovească, rănile reîncepuseră să sângereze și să doară singure. Cu răsăritul în spate, umbrele lor se lungeau, despărțind malurile pe care trupurile zdrobite și năclăite de sânge, sudoare și urină abia se țineau să nu se prăbușească. „Or să se întoarcă“, bâiguiseră unii, înainte ca ușile să se închidă, băgând de seamă cu groază că, deși aceia
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și să-ți închipui toate mișcările pe dos. Aveam o gagică, îmi făcea ea nodul o dată pe lună. Pe urmă, băgam cravata și o scoteam peste cap, ca pe un juvăț. Se făcea scurtă de-o palmă și coada se lungea de-o băgam în chiloți. Dacă voiai să mă omori, îmi desfăceai nodul de la cravată. Nu mai știu pe unde o mai fi cravata aia. Nici de gagică nu mai știu nimic... Nu eram făcuți din cârpă... spuse Maca. Numără
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
să vedem care sunt unii și care ceilalți. Depinde de unde privești. — Te pomenești că și ei ne căinează pe noi. Ar avea și de ce, dacă stai să te gândești... Un tren șuieră pe lângă gardul cimitirului. Maca numără vagoanele. — Erau mai lungi înainte. Nu doar că erau mai lungi, ci erau și mai dese. Nouă ne-au plăcut trenurile întotdeauna. Ai putea să te uiți la bariera Câmpeneanca și să povestești toată viața noastră. — Aproape toată, observă Maca. Mai e Bulevardul Gării
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ne informăm. Fără știința germană, pretindea absurd geograful, e greu de făcut un pas în disciplina noastră. Cu toate astea, Conțescu era departe de a propune vreo politică progermană. El își exprima simpla aprehensiune de a nu trebui să-și lungească itinerarul lucrărilor cu un număr de ani neprevăzut. E drept că acest sentiment îl făcea egoist și-l împingea să considere evenimentele după prejudecățile lui de intelectual care făcuse studiile în Germania. Astfel, Conțescu înregistra turburările provocate de Mișcare fără
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
era foarte mulțumită, deoarece Suflețel trimisese coalele la specialiști din străinătate, care le recenzaseră cu mari laude. Când întîmpina o dificultate, Suflețel făcea tapaj, reclama lipsa de cărți, întreținea corespondență ca și Conțescu, în scopul, întrucît îl privea, de a lungi operația. Era leneș și cu oroare de muncă obligată; plăcerea de a sta cu nasul în material critic era totul pentru el. Pe masă, în jurul manuscrisului, ședeau strânse ad-hoc volume savante cu zăloage în ele, iar deasupra lor, farfuria cu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Cum Pomponescu avea obiceiul de a pleca des în turnee, Hagienuș se salva și el pentru un timp, mințind atunci cu o poftă malițioasă. . - Ghinion! vestea el, Pomponescu a plecat din București.S-așteptăm să vie. . Cu greu însă putea lungi absența lui Pomponescu, din cauza vigilenței lui Petrișor. . - Ce faci, tată, cu memoriul? la să vezi ce-a făcutPomponescu! . - Păi nu e în București. . - Ce tot vorbești dumneata? E în București de alaltăieri.Scrie în jurnal. . - Parcă jurnalele știu!Altă fază
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
la-o atunci cu zece, să nu zici că vând scump. Mușteriul număra iar zece lei. De data aceasta, în cazul când nu îndrăznea să repete întocmai manevra, de frică de a nu dezgusta clientul (deși de obicei comedia se lungea infinit), negustorul avea grijă a băga banii în tejghea. Apoi aștepta. . - Mai scoate, numai zece? . - Cu zece ne-am învoit. . - Asta marfă de zece lei? Haida de! E cincisprezece lei,nici mai mult, nici mai puțin. . - Uite ce e, negustorule
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
descoperi în Frédéric Bastiat un adept al dreptului natural (inspirat de John Locke, printre alții), curent poate insuficient cunoscut și apreciat din cauza tradiției noastre juridice "continentale". În zilele noastre, când ne plângem de instabilitatea legislativă, când lista drepturilor pozitive se lungește pe zi ce trece, lectura lui Bastiat ar arăta că el era conștient de riscul ca drepturile pozitive să golească de conținut drepturile negative. Spre exemplu, Consiliul Constituțional din Franța (instanța juridică supremă) a decis în 2009 că accesul la
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
disprețul bogățiilor. Cerul mă scutește de asta! Căci, vedeți dumneavoastră, bogăția nu înseamnă un pic mai puțini sau un pic mai mulți bani. Ea înseamnă pâine pentru cei înfometați, haine pentru cei goi, lemne care încălzesc, ulei de lampă care lungește ziua, o carieră deschisă fiilor dumneavoastră, zestre pentru fiica dumneavoastră, o zi de odihnă pentru oboseală, îngrijire pentru o problemă de sănătate, un ajutor oferit discret săracului rușinos, un acoperiș împotriva furtunii, aripi pentru prietenii care se apropie, o distracție
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
în asemenea momente trebuie să pătrund în ființa lui ca un model care trebuie urmat și cu care cândva se va lua la trântă pe cea mai înaltă treaptă a vieții pentru a-și cuceri, prin trupul celui învins și lungit la pământ, propriul său eu. Jocul pentru mine era sublim: numai eu știam miza enormă care se ascundea în spatele nevinovatei strângeri de mână, numai eu știam că în încercarea aceea copilărească, cu iz de ritual, de a-mi zdrobi degetele
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
că ceea ce inițial a fost un compromis de "traducere", ceea ce s-a născut ca o convenție bazată pe o neputință de fond a terminat prin a deveni aprig, revendicativ și sigur de sine. Mâna care pretinde că, pur și simplu lungindu-se la altă scară, poate apuca ceea ce îndeobște nu poate fi niciodată la "îndemînă" vrea să ne convingă că ține în pumnul strâns văzduh din lumea zeilor. Când citesc tipi ca Steiner sau Guénon, am impresia că diferența dintre un
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
și am rugat-o să mă ajute în crearea unui look al nou-născutului Humanitas. Româna o învățase la maturitate, în București, după ce își făcuse studiile în maghiară la Cluj, și o vorbea cu o voce caldă, de piept, legănând și lungind vocalele. Avea darul de a marca locul în care apărea apărând pur și simplu. Culorile veștmintelor erau dozate în funcție de albul catifelat al tenului și de întunecimea ochilor și a părului. Râdea potolit și senzual, iar mersul avea o distincție pe
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
o virtute, Se puse să fericească, Să, laude, să mărească Numai viața câmpenească Și cu multe argumente vrea să dea adeverire Că nu-i altă fericire Curată, fără căire, Ca economia casei și lucrarea de pământ. Boul ascultă-n tăcere lungit pe un braț de paie. În sfîrșît c-un lung căscat Vorbești, zise, ca un înger, dar ia-mi spune - adevărat, La schimbările acestea ce acum aud că sunt Să se facă 'n grajdul curții, ești și tu trecut la
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
provinciile slave fiind în contrazicere cu spiritul constituției. Ziarul rusesc "Golos ", discutând situația, crede (nu fără cuvânt ) că Poarta își bate joc de toată conferința europeană. Gazeta e de părere că simțământul de onoare a Rusiei cere ca să nu se lungească pertrătările zadarnice, ci să se ieie odată măsuri energice. Cu cât mai energic va procede Rusia, cu atâta mai asigurată va fi pacea. În fine știrea cea mai nouă a Agenției Havas e următoarea: Cea din urmă comunicare ce se
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
are rațiunea sa de-a fi, căci ea ține ecuilibrul nedreptului i; însă mearge (cu e) nu-și scuză esistența, căci e final [este] în toate drepturile sale și prin asta i se ia silabei intonate dreptul de-a se lungi peste măsură, căci ecuilibrul esistă. Acest viciu e o pată, a cărților bisericești tipărite de mult și a fost până azi inima pronunției bisericești. Încă și azi poți auzi pe cîte-un dascăl zicând iaste în loc de este Moldovenii puriză adesea pe
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
genunchile plecate ca să mă liberați. Că la Dumneavoastră este nădejdea mea, cum și în războiul din 1877-78 ați fost mama răniților, așa și acum milostiviți spre mine, viteranu Costache Hagiu, că multu să roagă copilașii rămași fără sprijin ca să vă lungească viața mulți ani”. ss Viteran Costache Hagiu (m.p.) Nu știm dacă cererii de mai sus i s-a dat sau nu curs, nepurtând nici un fel de rezoluție pe ea, așa cum era normal să fie, dovadă a neatenției ce i s-
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
respirația. Mi-ar ieși stomacul afară din burtă. Mie mi se apleacă numai de la spălatul pe dinți. Și când Herrmann vede cum mi se apleacă mie la spălatul pe dinți face așa ca și cum și lui i s-ar apleca. Și lungește prefăcătoria atât de mult, până când chiar scuipă afară chifla lui cu pateu. Și pe urmă porcul de câine îmi spune cu privire nevinovată: Uite, mamă, eu chiar că nu pot să suport pateul. GRETE: Fugi de aici, Erna, de ce trebuie
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
dinăuntru o să-și zgârâie de sub unghii și-o să plătească, așa că intră toți trei în sala de festivități, în fața sălii stă un deckel legat, care se cheamă Lydia, și care primește numaidecât de la femeie, un picior cu așa furie că rămâne lungit la pământ. GRETE: Aaahaaaa, cine-i scroafa, care curvă e în stare de una ca asta? (Erna ascultă interesată și îi face semn lui Grete să tacă. Grete sughite în tăcere mai departe.) ERNA: Povestește mai departe, Mariedl. MARIEDL (se
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
s-o poarte în sinea lui Și o imagine ca asta gândește pădurea pân-o termină (respiră greu) Cine ce trebuie să aibă o imagine Până când nu o mai recunoaște Înseamnă să mergi să urli în pădure Sau să stai lungit Pe pământul pădurii Până boala te golește de sânge În pădure curge sângele care nu trebuie să aibă nici o culoare (respiră greu) Și când imaginea omului poate singură să se ferească de ea Atunci poate să vină o deplin liniștită
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
pentru că depinde la fiecare zbor planat de cheful acestuia. EL: Împreună și Atârnând. Cercetarea asupra atârnării totale unul de altul. Un asemenea lucru e îngrozitor sau cel mai încurajator. În gândurile mele nu-mi mai spăl de mult timp dinții lungit lângă o secreție la cea mai mare înălțime.... Sau îmi curăț murdăria răumirositoare cu murdărie. Deci beau ca disperatul pasta de dinți dizolvată și din cauza asta o bere și din cauza berii un șnaps, și pentru că gâtul arde într-așa un
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
Când cineva vrea să arată ceva, ce ar vrea chipurile să-și arate sie însuși, atunci ar arăta pur și simplu, ceea ce vorbitorul oricum voia să arate dintotdeauna. Un peisaj trebuie să fie asemenea oricărui alt peisaj. Am să mă lungesc alături de d-voastră, sau d-voastră alături de mine, și așa se va putea arăta totul, dacă dorim să ne fim indiferenți unul față de altul. Vreți să ne fie totul indiferent? Ce spui de acea indiferență atunci când îți va fi prezentată
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]