6,186 matches
-
Articolele Autorului într-o zi ți-ai amintit că știi să sculptezi. nu mai făcuseși lucrul acesta de multă vreme. îți plăcea să sculptezi și să modelezi în lut, când erai mai tânăr. și, atunci când m-ai întâlnit ai simțit lutul meu prielnic palmelor tale și piatră mea perfectă pentru tăișul dălții tale. m-ai cuprins... ai vrut să mă modelezi în palmele tale și să mă sculptezi după formă și dorința ta. dar lutul meu se încăpățâna în palmele tale
IN LUT SI-N PIATRA de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 276 din 03 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356899_a_358228]
-
atunci când m-ai întâlnit ai simțit lutul meu prielnic palmelor tale și piatră mea perfectă pentru tăișul dălții tale. m-ai cuprins... ai vrut să mă modelezi în palmele tale și să mă sculptezi după formă și dorința ta. dar lutul meu se încăpățâna în palmele tale și dalta ta durea mult prea mult... și atunci, te-ai hotărât să mă lași artă neterminata jumătate femeie jumătate lut cald și piatră cuminte... încă mai stau pe raftul din parte stânga în
IN LUT SI-N PIATRA de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 276 din 03 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356899_a_358228]
-
în palmele tale și să mă sculptezi după formă și dorința ta. dar lutul meu se încăpățâna în palmele tale și dalta ta durea mult prea mult... și atunci, te-ai hotărât să mă lași artă neterminata jumătate femeie jumătate lut cald și piatră cuminte... încă mai stau pe raftul din parte stânga în aceea încăpere în care ai hotărât să mă păstrezi până când lutul meu va fi mai cooperant și piatră mea va fi mai moale pentru dălțile tale. și
IN LUT SI-N PIATRA de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 276 din 03 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356899_a_358228]
-
mult prea mult... și atunci, te-ai hotărât să mă lași artă neterminata jumătate femeie jumătate lut cald și piatră cuminte... încă mai stau pe raftul din parte stânga în aceea încăpere în care ai hotărât să mă păstrezi până când lutul meu va fi mai cooperant și piatră mea va fi mai moale pentru dălțile tale. și de-atunci nu am brațe să te cuprind și buze să te gust nu am ochi să te învălui și palme să te simt
IN LUT SI-N PIATRA de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 276 din 03 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356899_a_358228]
-
învălui și palme să te simt... mă cauți și nu mă găsești ești rătăcit și trist ai vrea din nou să mă cuprinzi și să-ți sfârșești opera ca să poți merge mai departe... mă vrei din nou în palmele tale lut cald și piatră supusă... dar, niciodată... niciodată nu te-ai gândit că palmele tale n-au știut să mă modeleze... eram prea netedă pentru asprimea ta prea caldă pentru răceală ta prea eu pentru prea tu și, niciodată... niciodată nu
IN LUT SI-N PIATRA de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 276 din 03 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356899_a_358228]
-
palmele tale n-au știut să mă modeleze... eram prea netedă pentru asprimea ta prea caldă pentru răceală ta prea eu pentru prea tu și, niciodată... niciodată nu te-ai gândit să folosești o dalta mai blanda. Referință Bibliografica: în lut și-n piatră / Nuța Istrate Gangan : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 276, Anul I, 03 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Nuța Istrate Gangan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
IN LUT SI-N PIATRA de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 276 din 03 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356899_a_358228]
-
Au înflorit nucii de Sfântul Gheorghe”. Adică o umblare prin finalul vieții, inserând o „Autobiografie” care să rămână drept epitaf al poetului ascuns în „Amintirea unui gând”. Viața poetului se prelinge în sonata ierbii, într-un rest de zi, fiindcă lutul din el este un sens al sufletului truditorului de metafore ce nu poate muri, întorcându-se în cuvinte: „Poeții nu mor niciodată, se-ntorc în cuvinte,/eterne vorbe încolțite-n brazdă,/în frunze, în flori și în întoarceri din cele
O CARTE A DUMINICII SUFLETULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356923_a_358252]
-
trupu-i mort Călătorului ce ochii țintuiește în eter Însă cerul nu mai naște, norii au făcut avort, Și din vina ce-au purtat-o nu au mai pășit pe cer. Nu se mai hlizesc abstracte, nu mai sunt păsări de lut, Închegate pe o cracă ce foșnea a lâncezeală Doar un vultur poleit altfel decât chipu-i slut, Alungat din zări încoace, a murit de plictiseală. Saltimbancii joacă-n chipuri, legi și umbre și morminte Demoni savurând plăcerea stăpânirii astei lumi
MOARTEA CĂLĂTORULUI, IOAN GROŞARU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 282 din 09 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356951_a_358280]
-
-nțelegi pe marele învins.// Doar zeul tăcând cu ochii morți/ Cunoaște drama pietrei și-a tăcerii/ Și cu blândețea trasă iar la sorți/ Îngerii mai cântă imnul Învierii.// Vei descifra tăcerea din țărână/ Și pasul din urmă către sine,/ Iar lutul căpătând forme-n mână/ Te face să-nțelegi minunea ce vine!” Marele învins al societății contemporane, poetul, se regăsește, își continuă lupta, vine cu o reconstrucție, cu o zidire nouă la acest început al unui nou deceniu din mileniul trei
ÎNTÂLNIRE CU AL.FLORIN ŢENE, POETUL de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356968_a_358297]
-
Poeții nu se odihnesc gândesc și-n vis/ Cum rădăcinile și noaptea lucrează,/ Mai pune o metaforă în versul nescris/ Scriindu-l cu cerneala zilei ce-nserează.// Poeții nici morți nu se odihnesc,// Versul lor scris cu sânge cutreeră veșnicia,// Din lutul unde dorm tot mai cresc// Alți arbori în care se coace Poezia.” Despre poezia lui Al Florin Țene se pot scrie tomuri întregi și probabil se vor scrie, considerând că v-am stârnit măcar curiozitatea, las poetul să vorbească inimilor
ÎNTÂLNIRE CU AL.FLORIN ŢENE, POETUL de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356968_a_358297]
-
Pulvis), o plutire în jos, spre cavitatea înspăimântătoare a morții telurice, prin poarta deschisă a cimitirului. Oamenii vii sunt și ei niște creaturi fără gândire, veniți dintr-o lume întunecată a morții: Cei vii se mișcă și ei descompuși, / Cu lutul de căldură asudat... (Cuptor), acel lut uman cu care Creatorul a învelit, ca într-un templu al minunii, miracolul vieții: Omul începuse să vorbească singur.../ Și totul se mișca în umbre trecătoare - / Un cer de plumb de-a pururi domnea
ANUITATEA EFECTULUI MALADIV, ÎN POEZIA BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356983_a_358312]
-
cavitatea înspăimântătoare a morții telurice, prin poarta deschisă a cimitirului. Oamenii vii sunt și ei niște creaturi fără gândire, veniți dintr-o lume întunecată a morții: Cei vii se mișcă și ei descompuși, / Cu lutul de căldură asudat... (Cuptor), acel lut uman cu care Creatorul a învelit, ca într-un templu al minunii, miracolul vieții: Omul începuse să vorbească singur.../ Și totul se mișca în umbre trecătoare - / Un cer de plumb de-a pururi domnea, / Iar creierul ardea ca flacăra de
ANUITATEA EFECTULUI MALADIV, ÎN POEZIA BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356983_a_358312]
-
mâinile cântă în continuare, Degetele vibrează, coarde sub apăsarea vântului de colorează amurgul cu dor în zare, Scama de nor rătăcită dând sens cuvântului. Părul ei se-ntinde salcie galbenă sub deal Și sunete de bronz curg sub degete de lut Când clipa suferă lovită de-un gând real Și râul de cuvinte se varsă-n veacul slut. Artur, fiord al apelor liniștite Din ochiul apei cu nori de pleoape Soarele răsare ca un gând mai blând, Când nări de căprioare
ASCULTÂNDU-MI EUL DETESTABIL de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 300 din 27 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356996_a_358325]
-
în pământ o să mă duc. De asta știu că n-o să scap! M-apucă uneori un dor Să-mi iau o viză de transfug, Să zbor, călare pe un nor, Din lumea asta ca să fug. Dar parcă mă lipesc de lut; Nu pot, din lume, ca să scap. Să-mi lepăd chipul ista slut, M-aș da o dată peste cap. M-aș da o dată peste cap, Din lumea asta ca să fug. De asta știu că n-o să scap! M-am săturat să
DE ASTA ŞTIU CĂ N-O SĂ SCAP! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 303 din 30 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356536_a_357865]
-
penele gâștelor.La mesele vecine am recunoscut pe mai toți intelectualii urbei.Majoritatea avocați și funcționari de bancă, dar și negustori de vinuri și cereale.L-am salutat pe Niculescu, Manaru, Plopeanu, Tache, ce-i sorbeau vinul din căni de lut, discutând afaceri. -V-am adus vin de buturugă din via farmacisului Stoian. Și Ștefănescu ne puse în față două stacane de lut umplute ochi cu un vin rubiniu mirosint a tămâioară, plecând la masa alăturată cu alte două căni . -De fapt
ÎNTÂLNIRE ÎNTÂMPLĂTOARE CU GIB de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 294 din 21 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356547_a_357876]
-
de vinuri și cereale.L-am salutat pe Niculescu, Manaru, Plopeanu, Tache, ce-i sorbeau vinul din căni de lut, discutând afaceri. -V-am adus vin de buturugă din via farmacisului Stoian. Și Ștefănescu ne puse în față două stacane de lut umplute ochi cu un vin rubiniu mirosint a tămâioară, plecând la masa alăturată cu alte două căni . -De fapt în fiecare seară beau vinul făcut de prietenul meu, farmacistul Gogu Stoian, îmi spuse Gib. -Mă bucur , dragă Gib, că te
ÎNTÂLNIRE ÎNTÂMPLĂTOARE CU GIB de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 294 din 21 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356547_a_357876]
-
încremenit în orbita privitului tremuratul unui alt glas părăsit ca o pedeapsă în mijlocul unei umbre din plictiseală mi-am izbit tăcerea la marginea unei păduri ca un apucat îmi reped umerii să muște din inima frunzei poate zăresc mai bine lutul cules în aripi de marșul fluturilor poate reușește să sticlească ochiul găsit în scoarța unui arbore bătrân în vremea când nu știam încă să vorbesc drept așteaptă-mă deci în creștetul lumii am să ajung și eu să îți pretind
ÎNCREMENIRE de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 256 din 13 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356612_a_357941]
-
Reporter: Cum L-ai întâlnit pe Dumnezeu în mod personal? Dan Glazer: Prin dragostea Lui L-am cunoscut pe Dumnezeu. Eu Îi ofeream ceva și Îi ceream altceva. Vă dau exemplul cu olarul. Un olar poate să facă dintr-un lut bun o oală. Și poate că oala aceasta vrea să fie mai bună și îi cere olarului să o îmbunătățească cu un lut foarte bun. Însă, dacă nu există ceva special, care să fie liantul pe care să-l pui
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356605_a_357934]
-
ceva și Îi ceream altceva. Vă dau exemplul cu olarul. Un olar poate să facă dintr-un lut bun o oală. Și poate că oala aceasta vrea să fie mai bună și îi cere olarului să o îmbunătățească cu un lut foarte bun. Însă, dacă nu există ceva special, care să fie liantul pe care să-l pui în amestecul acela, nu iese. Acel ceva special în cazul olarului este apa. Pentru mine acel ceva special a fost împlinirea pe care
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356605_a_357934]
-
cu tencuiala pe alocuri desprinsă. Moșu’ Klesch scosese sticla de șnaps dintr-un bidon vechi de untură, aflat sub niște pături ponosite. Din pături se răspândiseră în jur, fâlfâind bezmetic, o mulțime de molii. Turnase în două ceșcuțe albastre de lut smălțuit, după ce le ștersese cu degetul pe dinăuntru de praf. Ridicaseră ceșcuțele fără să ciocnească. „Odihnească-se în pace!” rostise cu solemnitate Klesch. „... în pace!” îi ținuse isonul Sibla. Băuseră în tăcere un rând, apoi încă unul. „Odihnească-se...!” „...în
UMBRĂ PE TULPINA UNUI NUC de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356680_a_358009]
-
din limbă, de parcă ar fi vrut să încerce iarăși tăria băuturii. Își umflase pieptul uscățiv și se încordase, de parcă ar fi trebuit să mute din loc o imensă greutate. Vinele gâtului i se umflaseră. Strângea cu atâta putere ceșcuța de lut în mâna tremurândă, încât băutura i se revărsase printre degete. Începuse rar, șovăind: „Era pe timpul războiului. Au plecat mulți pe front. Am ajuns de lucrau și femei în laminor. Cald, săracele, nu se puteau dezbrăca până la brâu ca... bărbații. Trist
UMBRĂ PE TULPINA UNUI NUC de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356680_a_358009]
-
Acasa > Stihuri > Momente > NE TRANSFORMĂM, ȘI IDOLII NE MOR ... Autor: Marin Bunget Publicat în: Ediția nr. 322 din 18 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Istoria ne cântă imnuri negre, Le-am învățat... și parcă nu mai dor. Din lutul caracterelor integre, Ne transformăm, și idolii ne mor. Cărări necunoscute luăm în turmă Și pași-i risipim fără de rost. Privirea nu mai caută în urmă La amintirea celor care-am fost. Unde ne sunt Brâncușii și Cioranii, Un Eliade, Coandă
NE TRANSFORMĂM, ŞI IDOLII NE MOR ... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356735_a_358064]
-
de-nalt Numai cruci ai semănat, Cum is mulți pe drumul crucii Peste sat cântă doar cucii. Cât trăiești nu-ți vine-a crede Ca esti fir de iarbă verde, Te crezi de neîntrecut Dar ești doar un pumn de lut. Cei muriți de supărare Doamne, toți is pup floare Ce-or murit de voie bună, Toți is stele lângă luna. Ce-or murit nepregătiți, Prin cer is nehodiniti. Când de dorul lor mă scutur Apă-i simt căzând în picur
DOAMNE , CÂT ÎI DEAL DE-NALT de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356760_a_358089]
-
Toate Articolele Autorului Predestinare candrie a lumii astrale în vuiet de moarte născută din vidul de vremuri crezute uitate blestem ca o învăluială căzut pe arcă în plutire sub bolta cerească culoarea ei sânge soare în doliu suflet cenușă în lutul crăpat timpuri trecute în jur amintiri născute de azi trecut adus în prezent fulgi de zăpadă în negru vopsiți îi vreți să cadă liniștiți acoperă o arcă ce trage să moară flăcări de ură ne ard viitorul durere și furt
PREDESTINARE CANDRIE A LUMII ASTRALE de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 598 din 20 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355129_a_356458]
-
pianului Chopin mergi pe firul sunetului și vei găsi pietre albastre, galbene și verzi așteptându-te cu povești își ascute vocea care zace în iarbă în tine, în grâul izbucnit în pâine mergi pe firul pântecului curbat îl transformi în lut să furi sculptura zilelor de mai Vivaldi știe să cânte o iarnă care trece ca să vină alta mai rece te înfășoară să plângi sub plapuma albă când ieși să aduci cu tine lumina caldă mergi pe linia gâtului spre floare
MERGI PE FIRUL APEI de SUZANA DEAC în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355145_a_356474]