3,421 matches
-
și îi vorbi îndelung la ureche. Când Valerius părăsi satul, știa de ce soldații romani se luptaseră cu celții. Știa de ce se aflau pe pământurile acelea. 2 Valerius merse câteva mile prin pădure, trecu prin luminișuri pline de zăpadă și își mână calul de-a lungul albiilor torenților. Străbătu două coline și merse pe lângă un lac cu malurile înghețate. Când ajunse într-un sat, se opri la tavernă. Mâncă singur, într-un colț, ascultând glasurile negustorilor care umpleau încăperea. În cele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
plus, îți aduc aminte că femeile nu sunt primite în taberele romanilor. Mă mir că santinelele mele te-au lăsat să treci. Calvia se întoarse spre Antonius și ridică mâinile, cerându-i să se liniștească. N-am venit la tine mânată de un impuls de moment. Peste puțină vreme vei intra în Roma. Îți urez ca zeul tău să te apere până la victoria finală. Dar apoi... — Apoi? Calvia se așeză cu mâinile în poală. — Ești un războinic nemaipomenit, dar îți va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
la altă nuntă (căci, vă amintiți, era sezonul nunțiloră, dar pe Sampath îl lăsară acasă ca să fie siguri că nu-și mai dă jos pantalonii la vreun eveniment important. Imediat ce dădură colțul străzii pe care locuiau, Sampath însuși părăsi casa. Mânat de nenumărate sentimente, se îndreptă către bazar. De aici luă primul autobuz pe care îl zări. Autobuzul huruia pe drumul ce ieșea din Shahkot, iar zumzetul motorului său murdar umplea aerul. Sampath se gândi la șerpii care abandonează fâșiile uscate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
privise în sus, către picioarele care i se bălăngăneau afară din pat, și-și dăduse seama că, desigur, atinseseră o coardă similară din starea lumii. Fără-ndoială, împovărat de aceeași teamă de fragilitate, de inevitabil și de pieire, Sampath fusese mânat sus, între crengi, departe de lumea cea dureroasă. Își amintea figura lui de pe vremea când mergea la școală, cum încerca mereu să se urce pe acoperiș ca să fie singur când venea acasă și se simți îngrozitor gândindu-se cum îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
siguranță, forța destinului l-ar fi făcut inevitabil. Cine știa dacă reușise sau nu comunitatea științifică să determine proprietățile dătătoare de dependență ale alcoolului asupra ordinului primatelor? Adevărul era limpede. Îl iubeau într-un mod pasionat, nebunesc; începură să scotocească mânate de o neliniște nouă, care-i făcu pe oameni să se întrebe dacă nu cumva o luaseră razna puțin. Alunele și bananele nu mai însemnau nimic pentru ele acum. La câteva zile după prima lor întâlnire cu alcoolul, descoperiră o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Tu și ea? Tu? Ea? Ce carte ți-a dat, amice? Ceva pentru autoperfecționare? Și el a râs, și a tot râs. Râsul lui avea un sunet teribil - ceva de nedescris. Dar strânsoarea mea s-a întărit și l-am mânat încetișor înainte. — Dă-ți râsul ăla la retușat Sau mai retușează-ți-l o dată. Oricine îți poate spune că e fals. Hei. Hei. De ce nu mă lași în pace? Ce zici? — Și să pierd așa o poveste? Glumești? Spune-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
o scară abruptă și m-am, îndreptat spre ea. Apoi am auzit în urma mea pași și scârțâitul ușilor în balamalele țepene și zgomotul mortal al lanțurilor agitate. Ascultă la mine, am urcat scările alea mai repede ea un curist fript, mânat de o cumplită spaimă diuretică provocată de spatele meu expus... Ușa grea din capăt nu a cedat decât după a cincea împingere, dar între timp m-am întors și am văzut figurile defetiste retrăgându-se în lumină, și nu le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de amor care se plimbă agale ținându-se de mână. Întâlnești în forfota străzii cele mai ciudate perechi, de toate culorile și vârstele, de toate sexele, dame și juveți, valeți și decari, trefle și carouri, ghinde și tobe, plimbându-se mână-n mână. Vezi o fată posomorâtă, umflată din cauza băuturii sau a vreunei glande, de care se sprijină mai vârstnicul ei însoțitor, un bărbat cu picioarele în X ca un compas frânt. Nici o legătură. Vezi o punkistă de șaptesprezece ani, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
teroriști care conspiră, dictatori binevoitori), dar sunt pământene, și ne seamănă atât de mult. Femeile sunt mai civilizate. Gagicile sunt sexul slab. Îți pot da dureri de cap acasă, dar nu-ți fac zile fripte pe stradă. Bărbații sunt adesea mânați de femei să descopere dimensiunea feminină a personalității lor. Întotdeauna am crezut că e vorbărie fără rost, dar acum nu mai sunt așa de sigur. Poate că asta mi se întâmplă - încep să mă transform în gagică. Asta ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
în urma lor: mintea distrusă, izolată, a lui Dolores O’Toole, părăsită de dragoste chiar în momentul când i se dăruise. în fața lor, K și orice-ar fi adăpostit el. între ele două: povârnișurile neprimitoare și Pădurea din Calf. Ce-l mâna pe Vultur-în-Zbor să-și continue drumul era doar fantasma Prepelicarului din mintea lui, plecând de lângă el, mână-n mână cu domnul Sispy cel fără chip. Și-ar fi dorit să știe ce-l mâna pe Virgil Jones. Un vuiet ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
și Pădurea din Calf. Ce-l mâna pe Vultur-în-Zbor să-și continue drumul era doar fantasma Prepelicarului din mintea lui, plecând de lângă el, mână-n mână cu domnul Sispy cel fără chip. Și-ar fi dorit să știe ce-l mâna pe Virgil Jones. Un vuiet ușor îi răsuna în cap. Avu impresia că devenea tot mai sonor pe măsură ce urcau pe cărările muntelui. Virgil Jones nu dădea nici un semn că l-ar auzi. Avea aerul pierdut al unui om care încerca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Virgil și îi era dator cât pentru două vieți. Și totuși vocea a fost convingătoare. De-acum se cunoștea și știa că nevoia de a se integra, de a fi acceptat, îi înlocuise spiritul de aventură și pasiunea ce-l mânase în îndelungata lui căutare se stinsese în el. — Mâine, își spuse. Sau poate în seara asta, ceva mai târziu. O să mă duc să-l găsesc pe Virgil și o să-mi cer scuze. Da, asta e. Mâine. încă-i mai răsuna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
prețuită a omului. Faptul că ai ajuns aici te face, probabil, să simți un imens sentiment de împlinire. Vultur-în-Zbor își privi sora: zdrobită, servilă, ghemuită slugarnic într-un colț, ignorată de stăpânul ei. Poate că e mai bine să călătorești mânat de speranță, zise el. Prepelicarul, cea care îl servea pe Grimus de o veșnicie, o veșnicie în care fusese ignorată. Vultur-în-Zbor a presupus că îndurase totul fiindcă așa măcar se putea simți unică, singurul tovarăș al omului pe care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Asemenea culegeri de texte s‐ au mai publicat. Inclusiv despre mamă, ca cea mai sfântă și importantă ființă de pe pământ. Ca și predecesorii, realizăm și noi lucrarea de față, mânați de aceleași gânduri și sentimente de respect pentru femeia mamă, soție, prietenă ori fiicele noastre. Pentru nepoate, femeia de mâin e. Mamei pentru că, au spus‐o înaintașii, o susțin și contemporanii, ca și subsemnatul, ea rămâne cel mai important om
Mamă, lecții de viață. In: OMAGIU MAMEI by Ioan Costache Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1070]
-
de acum, cu aceeași aplicațiune cu care odinioară ridicam în slavă activistul de partid și făceam mătănii luptei de clasă. Probabil așa am fost croiți, la marea croială a neamurilor, să cântăm slavă întruna celor care ne domină și ne mână, cu capul veșnic plecat, cu ochii țintiți (supremă demnitate națională!) nu spre țărâna spre care suntem țintuiți, ci spre buzunarul stăpânului, iscodind cum să-l golim cât mai repede. Tulbure și straniu sentiment. Mă simt acum vinovat pentru această neștiință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
-s cârpiți a mia oară Și nu uzez batiste din import . Needucat am fost și-oi fi o viață Și bine zici când spui că-s prost crescut Că nu știu nici măcar să stau la masă, Habar nu am nici mâna să-ți sărut . N-am pic de stil, nici Mercedes la scară, Nu folosesc parfumuri din Paris, Apar neras și neglijent în public, Sălbatic sunt - o recunosc deschis . Da, doamnă, ce să fac, sunt un barbar, Dar gândul meu e
Răspuns. In: Gânduri şi doruri by Bogdan NEDELCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/509_a_837]
-
Încăperea, plimbându-și halatul de la geam la ușă, se răsucea pe călcâie În dreptul mesei și o lua Înapoi. Rondul acesta avea darul să pună și sângele, și mintea În mișcare. Acum, medicul era cât se poate de lucid. Pașii Îl mânau mereu spre dulap. Dar Noimann se Împotrivea tentației. Odată ajuns acolo, după salutul ceremonios, i-ar fi ieșit din nou În fața ochilor costumul bej și atunci n-ar fi avut scăpare. Drumul până la Corso ar fi fost ca și făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
mai prejos. Oamenii din sat cu care se Încrucișară pe drum clătinau din cap. Acompaniindu-se unul pe altul, cei doi ajunseră la destinație tocmai când soarele era la scăpătat. Bărbatul se dădu jos de pe capră și deschise porțile. Femeia mână căruța În curte și, fără nici o vorbă, Îi sări pe după gât, dezmierdându-se pe lângă el. Vecinul Încercă s-o respingă mai Întâi cu vorbă bună, dar nu fu chip. Femeia se agățase ca un sac de grumazul lui și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
făcând ocoluri mari pentru a ocoli băltoacele. Trecătorii se opresc la semafor. Mașinile vin În goană. Din față, din spate. Pneurile scrâșnesc. Girofarele urlă... Încotro? Încotro? Sub această umbră amenințătoare, arbori solzoși se zbat ca niște pești pe uscat. Vântul mână singurătatea prefăcută În cutii de conservă, cartoane, pachete de țigări. Le hârșâie pe caldarâmul murdar. Rostogolește pălării, bucăți de ziare, ah și oh! Ah și oh, mașinile duduie, claxonează ca la mort! „Mathilda, Mathilda!” Piciorul pășește, amușinând mereu aerul. Noimann
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de viță uscată care au rămas nearși. Bătrânul a rămas Înăuntru și-l sfătuiește pe unul care nu știe prea bine cum se Încarcă un cazan. Pare mai proaspăt și mai vesel decât era de cu seară, pune chiar el mâna să etanșeizeze cu lut părțile În care se Îmbucă țevile de aramă ale alambicului. Mai are timp până ce vine cu caii cel care i-a Împrumutat pentru o noapte căruța. Nimeni nu mai are chef să povestească, iar cei din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
fie prin luptă, fie prin viclenie. Flordelis a stăruit să ia calul ei, ceea ce el aprimit dar cu , condiția ca ea să urce pe cal, îndărătul lui., Pe când treceau printr-o pădure, au auzit niște zgomote ciudate și Rinaldo a mânat calul către locul de unde veneau ele. Ei au văzut curând un uriaș stând la gura unei peșteri boltite, cu o bâtă cât toate zilele în mână,și pe de-asupra, având o înfățișare făcută să să bage frica în cel
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
pod și au trecut nesupărați de cealaltă parte, unde au găsit trofeul împodobit cu armele lor. Aici fiecare cavaler și-a luat ce era a lui, și toți, în afară de paladini și de prietenii lor, se împrăștiară pornind fiecare încotro îl mâna pofta sau datoria. Dudon Danezul, unul dintre cavalerii salvați, dăduse de știre verilor săi că fusese făcut prizonier de Morgana, tocmai acum venea spre ei un mesager de la Carol Magnul care le cerea să se întoarcă pentru a apăra Creștinismul
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
a-l readuce pe calea vituții. Melissa nu era orbită de dragostea ce o purta frumosului cavaler, ca Atlantes, care, negândindu-se decât la a-i apăra viața, puțin îi păsa de faina lui. Bătrânul vrăjitor fusese acela care îl mânase pe Hipogrgrif către insula fermecătoarei Alcina, unde nădăjduise că favoritul său avea să învețe a-și uita onoarea și setea de glorie. La vederea Melissei, chipul Bradamantei s-a iluminat de bucurie și nădejdea a renăscut în ea. Melissa nu
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
agăț de acest copac și vei deveni stăpânul ei atunci când mă vei răpune, nu altfel. Cu aceste cuvinte, Roland și-a scos sabia de la brâu și a atârnat-o de craca unui copac. Cei doi cavaleri, clocotind de furie, își mînară caii în semi cerc, apoi se repeziră unul asupra celuilalt, cu frâiele lăsate și-și încrucișară lănciile. Ambii au rămas neclintiți în șa. Lănciile sfărâmate zburară în aer. Atunci, cei doi cavaleri în armură s-au văzut nevoiți a continua
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
într-un război. În acel moment am fi imediat atacați și ocupați de Rusia bolșevică.” (Corneliu Zelea Codreanu) Azi nu mai avem istorie, biserică, nu mai avem suflet, nu mai avem credință, nu mai avem conștiință națională. Suntem o turmă mânată din spate cu hădăragul. România nu mai este suverană. Suntem un stat multinațional și pluri-religios. Vezi declarațiile nerușinate și provocatoare ale lui Marko Belafost vicepremier al guvernului român, condus de premierul Emil Boc! Vezi declarațiile instigatoare ale lui Laslo Tökes
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]