22,583 matches
-
Elementul fix - canonul - este diferit de la o epocă la alta ( au scris despre aceasta, limpede, clar, coerent, Massimo Montanari și Jean-Louis Flandrin). " A mânca bine" însemna, în secolul al XVI-lea, de exemplu, să faci față la 14 feluri de mâncare, ce compuneau cina (Francisc I a fost una din victime), sau să savurezi gustul rafinat al limbii de balenă fiarta în vin alb, mirodenii și supă de pește 3 (fel preferat al Catherinei de Médicis). Renașterea echilibrează raportul între criteriul
Despre corp și alte năluciri by Diana Gradu () [Corola-journal/Journalistic/8945_a_10270]
-
de idei, o remarcă preluată de la o muzeografă: investitorii veniți în cetatea Sighișoarei - salutări binemeritate! - nu vor decât să câștige rapid banii investiți, ignorând tradițiile săsești, inclusiv, în materie de gastronomie. Așa se face că în toate localurile pizza e mâncarea locală, nu preparatele culinare care făceau faimă cetății săsești acum vreo jumătate de veac, nu mai mult, probabil, considerate de noii patroni... retrograde. Ca să nu mai detaliem și un alt fapt penibil: "festivalul" multietnic se metamorfozează în bâlci. Numai corturile
Opacități by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/8999_a_10324]
-
cînd se dă apă sfințită de Bobotează, în deal la Patriarhie, se calcă lumea în picioare și se aud chiote de femei strivite, de se alege praful din reculegerea enoriașilor mai răbdători. Cînd se aude că se dă gratis de mîncare undeva se bulucește și cine n-are, dar și cine are. Amintiți-vă de celebrul ordin al lui Marian Vanghelie, acest general al micilor cu muștar: "Opriți grătarele, vorbește dl Geoană." În nu mai știu ce oraș din țară, unde
România lui "se dă ceva" by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9017_a_10342]
-
nu prindă cerneala sau creionul pe ea -, cu cât absoarbe mai bine, dar fără să facă pete, cu atât mi-e mai dragă și-mi face o poftă de scris, cum să spun, ca și cum ai vedea o tavă cu o mâncare foarte bună, să zicem: cu sarmale? cu fructe de mare? macaroane cu fructe de mare? sau ceva de genul ăsta, și... ah!... acum am să mănânc pe săturate, ah, acum am să scriu pe săturate, pentru că hârtia te îmbie și
MARTA PETREU - "Făcutul unei cărți este o activitate senzuală" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/8988_a_10313]
-
salivă, mestecă o așchie, talaș, o coajă de portocală găsită, ține o pietricică sub limbă, își suge degetul arătător și apoi îl mușcă pentru a simți gustul sângelui sau roade un ciolan pe care l-a cerut pentru câinele său. Mâncarea echivalează cu fericirea: "Aș da o zi din viața mea pentru a avea încă o dată parte de o clipă de fericire! Întreaga mea viață pentru un blid de linte" (pp. 117-118). Lumea interioară este una sumbră, aflată în descompunere: "Înlăuntrul
Între sadism și estetism by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9067_a_10392]
-
un amestec "de milă și de oroare, de revoltă și de dezgust". însă cea mai reprobabilă scena i se pare a fi pauza. După înlăturarea din arenă a leșului însîngerat, toată lumea prezentă scoate, "ca la un semn magic", cutii de mîncare și sticle de băutură, înfulecînd și sorbind cu lăcomie, parcă speriată de gîndul că nu va putea epuiza la timp incredibil de numeroasele provizii cu care s-a înzestrat. "Era un fel de grotescă descătușare în altă gamă de senzații
Ana Blandiana și homo viator by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9077_a_10402]
-
ianuarie/ ziua de când n-am mai văzut-o nici eu pe florence a mea..."(jurnal). Din fericire, asemenea enumerări sunt condimentate de ironie și aluzii intertextuale. Un poem pe o temă destul de "bătută" astăzi, a internaționalității agresive (tema felurilor de mâncare internaționale... de la nouilles orientales la "căpșunile mari dar nu prea dulci" culese de "concetățenii noștri din spania"), poem care are de fapt miză tragică (înflorirea liliacului odată cu "leucocitele și trombocitele" fiului) e luminat prin zâmbetul amar-ironic din final: "astfel de
"Ciocnirea civilizațiilor" și poezia by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9083_a_10408]
-
schiuri și suflători pe nări de aburi fierbinți. Cât privește toamna gospodărească, ea începea în momentul când legumele, zarzavaturile, fructele se aflau în cel mai fast ceas al înfățișării, în acea bogăție de culori specificată de faptul că sunt de mâncare. Casele familiilor ce dispuneau de un minimum de mijloace și toate ale clasei mijlocii se transformau în ateliere sau laboratoare. Prin curți, în mari cazane, se fierbea bulionul, care se trăgea apoi în sticle smolite la dop - căci trebuia să
Înaltele Toamne by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9092_a_10417]
-
lasă în voia celui mai vechi dintre instincte și nasc copii. Tot mai puține și, desigur, o singură dată. A ști să pună apă la fiert este ceea ce se poate pretinde, obiectiv, unei consoarte. Restul se negociază. Bucureștii mirosurilor de mâncare ieșeau pe un geam, Bucureștii cârciumilor și birturilor populare, orașul în care puii de găină se tăiau la colțul străzii, iar olteanul cu cobilița aducea peștele încă zvâcnind la poartă, în timp ce blocurile de gheață soseau cu camionul cu cai rămân
Înaltele Toamne by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9092_a_10417]
-
Orgoliul și dorința de a urca pe scara socială cît mai sus ajung la Păturică iraționale, du-cîn-du-l la prăbușire - tot ca în Balzac! De aceeași sursă este la Filimon apetența pentru material, bogăția costumelor și a obiectelor, varietatea felurilor de mîncare ori a mobilelor; toate îndeplinesc funcție metonimică și caracterizează prin reflex personajul aflat în centrul lumii obiectuale, ilustrîndu-l mai eficient decît orice caracterizare teoretică. Scriitorul român își anunță culorile încă din prima pagină a romanului. "într-o dimineață din luna
La început a fost Filimon by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/9124_a_10449]
-
10-30/1), simptomatologia generală tinde a diminua progresiv fiind prezente simptomele urinare, sunt frecvente formele asimptomatice. În studiul nostru semnele și simptomele de ITU au fost nespecifice: - febră mare (100%), frecvent ca unic simptom, uneori acompaniată de: lipsa poftei de mâncare; stagnare ponderală; tulburări digestive (vărsături, scaune moi); semne urinare: urini tulburi, murdare, fetide, urini cu sânge (hematurie), poliurie (volum mare urinar, care poate determina deshidratare). Examenul clinic nu a evidențiat focare septice (otite, otomastoidite, bronhopneumonii, meningite) și nu s-a
Revista Medicală Română by Carmen-Adriana Dogaru () [Corola-journal/Journalistic/92278_a_92773]
-
poștală. - Tocmai vrem să facem o pauză, să nu vedem nimic, a spus ea. Am vrea să mâncăm ceva. - Am văzut deja atâtea lucruri, a spus Milena. - Și n-am mâncat mai nimic, a spus Andrea, suntem moarte de foame. Mâncare. Asta se putea aranja. - Vreți să mâncați ceva tipic vienez? - Știi ceva? a spus Andrea. A trecut o veșnicie de când n-am mai mâncat ceva cât de cât decent. Nu contează unde mergem să mâncăm, poa' să fie chiar și
Arnon Grunberg Istoria calviției mele by Gheorghe Nicolaescu () [Corola-journal/Journalistic/9218_a_10543]
-
oralitate locvace și agresivă, Vica, aflată în periodică peregrinare pe la casa respectabililor de altădată, impune în roman perspectiva savuroasă a unei mahalagioaice profitoare, obligată de sărăcie să practice un fel de vizite de curtoazie, soldate cu mici atenții (bani sau mâncare), în numele unui trecut cu câteva puncte de intersecție. Plecată dintr-o parte într-alta a Bucureștiului, Vica stă, de pildă, o dimineață întreagă la ușa casei Yvonnei Scarlat, până ce aceasta se îndură să-i deschidă târziu, pe la amiază, când crezuse
Fandare până la 1900 by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9230_a_10555]
-
impresionează pe cel mai exigent critic cu putință, Anton Ego. Suntem în Franța, ce Dumnezeu! Egocentricul critic, care pare desprins din clanul Adams, cu o figură de mumie și o scîrbă academic-princiară înflorește pur și simplu la prima bucățică dintr-o mîncare destul de populară fără a fi simplă care-l trimite direct în copilărie. Este vorba de Ratatouille. Și se pare că specialitatea nu este numai pe gustul rafinaților critici, din moment ce, uneori și scriitorii și-o amintesc delectabil. Spre exemplu: "De-atunci
Oameni și șoareci (pentru a nu mai socoti și bucătarul) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9238_a_10563]
-
destul de populară fără a fi simplă care-l trimite direct în copilărie. Este vorba de Ratatouille. Și se pare că specialitatea nu este numai pe gustul rafinaților critici, din moment ce, uneori și scriitorii și-o amintesc delectabil. Spre exemplu: "De-atunci, mîncarea mea preferată este peștele a la greque, un sos de tomate, cu felii subțiri de morcov și vinete și roșii înăbușite și ceapă: în caucaziană - adjapfandal, în franceză - ratatouille." Putem citi asta în romanul lui Evgheni Evtușenko, Să nu mori
Oameni și șoareci (pentru a nu mai socoti și bucătarul) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9238_a_10563]
-
o oferă crudă, fără condimente, în sînge. Prietena băiatului de familie se află în centrul atenției, virtualul cuplu este bombardat cu învățăminte și sfaturi, mămoase sau belicoase, oamenii sunt gălăgioși și apoftegme bășinoase despre tinereți spartane trec laolaltă cu recomandarea mîncărurilor, semn de prosperitate și o bună poziție socială în perioadele de foamete ale anilor '80. Amîndoi tinerii sunt stingheri, dar mai ales Otilia, a cărei enigmă nu poate fi comunicată sacerdoților adevărului, care fac apologia bărbăției și a călirii oțelului
O lume minunată în care veți găsi...: 4,3,2 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9258_a_10583]
-
pe o cărare care ducea spre niciunde de-a curmezișul acestui cîmp și inventam situații dramatice pentru piesele mele nescrise încă. Acolo, la marginea Bucureștilor, am scris în 1987, Angajare de clown și Păianjenul în rană. "Alintat de felurile de mîncare ale mamei" D.P.: Toate drumurile tale, așadar, se învîrteau în București. M.V.: La aceste încăperi ar mai trebui să adaug și camera mea din casa părinților, de la Rădăuți, unde mă instalam în vacanțe. Era singurul loc unde respiram puțin, alintat
Matei Vișniec:"Convingerea că viața mea va fi dedicată scrisului s-a format încă de pe la 11 sau 12 ani" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9277_a_10602]
-
învîrteau în București. M.V.: La aceste încăperi ar mai trebui să adaug și camera mea din casa părinților, de la Rădăuți, unde mă instalam în vacanțe. Era singurul loc unde respiram puțin, alintat de grădina cu flori și de felurile de mîncare ale mamei. Acasă, la Rădăuți, am scris Groapa din tavan. Desigur, piesele mele n-au fost inspirate de casele în care am stat, dar ceva din atmosfera acestor peregrinări s-a impregnat în fiecare dintre ele. M-am născut, fără
Matei Vișniec:"Convingerea că viața mea va fi dedicată scrisului s-a format încă de pe la 11 sau 12 ani" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9277_a_10602]
-
una orășenească. Luntrea lui Caron nu poate fi citită între pereții unui bloc de locuințe dintr-o urbe contemporană. E ca și cum ai vrea să asculți o simfonie într-o mină de cărbuni. Sau e ca și cum ai vrea să savurezi o mîncare rafinată plimbîndu-te printr-o piață înțesată cu oameni. Sunt cărți care, pentru a fi gustate, cer o anumită ambianță: acesta e cazul Luntrei lui Caron. E prea multă natură în acest tom ca paginile lui să nu ceară, ca o
Iremediabil liric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9358_a_10683]
-
ani. D.P.: De cînd? E.B.: Din 1963, cînd mi-am luat repartiția la Dolhasca. Căsătorit acum, locuiam împreună cu soția... D.P.: Fosta colegă? E.B.: Fosta mea colegă cu popou robust și polonez (mama ei era poloneză sadea, vorbea stricat românește, aducea mîncăruri libidinos de gustoase și, în plus, era și destul de arătoasă: fuma, bea păhărele de lichior...), la o gazdă foarte gospodăroasă: fîntînă cu roată, livadă de meri, stupi, o fîșie de porumb, fasole cățărată caligrafic pe araci, o grădină cu mărar
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]
-
mi-au amintit de importanța unuia dintre ingredientele cele mai importante ale vieții, și anume, deciziile. Din momentul în care ne naștem, la orice pas suntem puși în situația de a lua decizii de tot felul: alegem un fel de mâncare sau altul... alegem să învățăm sau să ne distrăm... să înfruntăm profesorul care ne plictisește ori să chiulim de la ora lui... să muncim la a consolida o relație, o familie sau să renunțăm la ea când totul devine prea complicat
Al treilea instrument de consiliere: Consilierea online prin “Centrul on-line de informare și comunicare elev – consilier: Întreabăne la orice oră”. In: Ghid de bune practici in orientare si consiliere profesionala by Ana Maria Hojbota () [Corola-publishinghouse/Administrative/1125_a_2377]
-
adăpost. Obosit, flămând și înfrigurat n-am mai putut zbura și m-am așezat la geamul unei case. O fetiță m-a văzut, m-a prins și m-a luat în casă. Mi-a pus în față o farfurie cu mâncare și a început să vorbească cu mine. Când i-am simțit căldura din glas, mi-am dat seama că nu voi păți nimic rău și m-am mai liniștit. Am stat toată iama în acea casă ocrotit de toată familia
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
cu atenție ia căldură. Peste un timp ea ridică încet capul și dădu să zboare. Dar nu putu. Căzu la pământ, încă nu își revenise. Copilul o puse pe un fotoliu, se așeză lângă ea și ii dădu apă și mâncare. Peste o lună începură să se vadă îmbunătățiri. Pasărea se simțea tot mai bine. Zbura prin casă, mânca din aceeași farfurie cu băiatul. Era preferata casei. Veni și primăvara. Băiatul o mai ținu încă o lună. Dar, la un moment
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
De exemplu, dacă un individ a comis un furt sau o crimă și a fost ulterior depistat de autorități, acesta va fi pedepsit conform Codului penal în vigoare. Dacă un alt individ a aruncat gunoi pe stradă sau resturile de mâncare pe podeaua unui restaurant, a fost surprins mințind sau pur și simplu îi sună telefonul în timpul unui spectacol de teatru sau la cinematograf, deși nu va fi sancționat la fel ca primul, va suporta costuri sociale, precum marginalizarea sau mustrarea
Problema bunurilor comune. O introducere în teoria clasică şi cea ostromiană. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Iris-Patricia Golopenţa, Alexandru Volacu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1760]
-
În ea stă ursul ghemuit cu săculețul sau cu batista în față. Jucătorii aleargă în cerc spre dreapta sau spre stânga. La un semnal dat, cel ce se găsește în fața vizuinii ursului se repede să-i ia săculețul, care reprezintă mâncarea, și, cu ea în mână, fuge prin afara cercului de jucători fiind urmărit de urs. Ursul nu are voie să se ridice până nu i-a fost luată mâncarea. Dacă cel urmărit a fost prins, atunci acesta rămâne în locul ursului
Hai la joacă! by Liliana-Dana Tolontan, Ilona Șelaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1152_a_2199]