5,997 matches
-
era călare pe el. Manuel zăcea ca mort, cu capul pe brațe, și taurul Îl izbea. Îl izbi-n spate, Îi Împinse fața-n nisip. Simți un corn Înfingându-se În nisip printre brațele sale Încrucișate. Cornul trecu printr-una din mâneci și o sfâșie. Zvârcolindu-se, reuși să scape, și taurul se Îndreptă spre cape. Se ridică-n picioare, Își găsi sabia și muleta, Încercă vârful spadei cu degetul și se-ndreptă-n fugă spre barrera ca să-și ia alta. Omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
mai Întoarce pe front, murise de pneumonie. Suferise doar câteva zile. Nimeni nu se aștepta ca ea să moară. Maiorul n-a venit la spital timp de trei zile. Apoi a revenit la ora obișnuită, purtând o banderolă neagră pe mâneca uniformei. Când reveni, găsi pereții tapetați cu fotografii mari, Înrămate, În care erau Înfățișate tot felul de răni, Înainte și după ce pacienții trecuseră prin tratamentul cu aparatele. În fața aparatului maiorului erau trei fotografii cu mâini ca a lui, complet refăcute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
nu mai rău ca altădată. Fără Îndoială, obișnuia să-i facă pe cei cu care lupta să urască boxul. De aia nu-l suporta pe Kid Lewis. N-ajunsese niciodată să-l scoată din sărite. Kid Lewis păstra mereu În mânecă ceva mișcări murdare pe care el nu le știa. În ring, Jack era la fel de-n siguranță ca-ntr-o biserică, atâta timp cât nu-l lăsau puterile. Și, fără Îndoială, se bătea cu Walcott ca pe stradă. Faza haioasă e că Jack
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Tu mă iubești, nu-i așa, cearșafule? Totul intră-n prețul camerei. Ca-n Japonia. Auzi, Billy, dragă Billy Lunecosu’, am o surpriză pentru tine. Nu-s beat. Sunt tripat. Nu. — Uită-te și tu, spuse William Campbell, ridicându-și mâneca dreaptă a pijamalei și arătându-i antebrațul. Uită-te. Tot antebrațul, de la Încheietură până la cot, era plin de cerculețe albastre În jurul unor puncte de un albastru Închis. Cerculețele erau multe, aproape că se atingeau. — Ăsta-i nivelu’ următor. Acum mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
ăsta, dar fără carte nu se descurca. Era legată În piele moale și-i Încăpea-n buzunarul de la haină; o cumpărase sfătuit de unul din profesorii săi, care-i spusese așa: — Wilcox, tu n-ai nici În clin, nici În mânecă cu medicina și, personal, am făcut tot ce mi-a stat În putință ca să n-ajungi vreodată doctor. Cum Însă ai ajuns acum un membru al acestei Învățate bresle, te sfătuiesc, pentru binele umanității, să-ți faci rost de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
din ghemele bunicii nu mai stă la locul lui, căci Motănel sare peste ele și, pe dat’, le transformă în mingi de fotbal. Pune bunica rufe pe frânghie la uscat? Năstrușnicul face tumbe până reușește să prindă cu lăbuța o mânecă, un ciucur sau un cordon. Văzând atâta obrăznicie, buna se supără foc. Ia un băț mai mare, cu gând să-i dea vreo două cu el. Dar, pas de-l prinde! Atunci, ea înalță frânghia, așa că poznașul nu mai ajunge
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
și-a acoperit nasul și gura cu o mască, a dat drumul la aparatul de purificat aerul și a scotocit În rucsac după diferite produse Împotriva microbilor. Celelalte femei s-au așezat pe vine și și-au Îngropat nasul În mânecă Încercând să nu vomite. În latrina pentru bărbați, Moff a emis un jet atât de puternic că ar fi putut dezlipi o gumă de mestecat lipită de trotuar, În timp ce Harry, de la celălalt capăt al jgheabului, s-a concentrat cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
regiunea Lijiang, trebuie să le spun că iarna e cel mai indicat anotimp pentru a o vizita. Iarna este anotimpul secetos. Chiar și târziu În decembrie, zilele sunt În mod normal calde și plăcute, În nopțile răcoroase o bluză cu mânecă lungă sau un pulover subțire fiind suficiente, asta, desigur, În cazul În care nu sunteți o persoană ca Heidi, care preferă straturile: vestă impermeabilă din goretex, pantaloni din polar, cămașă pretratată cu factor de protecție solară 30 și substanță Împotriva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Păreau niște prosoape murdare turcești Înfășurate fără a ține cont de cum arată. Iar femeile și fetele În sarong purtau materiale În carouri de culori stridente și modele florale banale. Bărbații erau Îmbrăcați În pantaloni de pijama jerpeliți și bluze fără mâneci, murdare, care le atârnau până la genunchi. Unul purta un tricou pe care scria „MIT Media Lab“ pe față, iar pe spate „Demo or Die“. De la cine le rămăsese un astfel de tricou? Numai câțiva purtau șlapi din cauciuc, ceea ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Ne-au deschis valizele și cuferele, iar noi i-am mulțumit În gând portarului nostru pentru Înțelepciunea de care dăduse dovadă luând lucrurile de valoare din bagaje. Ne-au pus la loc bagajul În portbagaj. Apoi au Început să pipăie mânecile și dublura hainelor trăgând și desfăcând tivuri. Dintr-odată unul a strigat că a găsit ceva și În timp ce poliția ne sfâșia hainele, au Început să-mi clănțăne dinții atât de tare Încât ziceai că dansează step. Frații mei păreau niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
pudră să Îndepărteze luciul transpirației. Singurele pufuri din zonă erau vălătucii de fum scoși de țigările de foi fumate de călugărițe, călugări sau copii. Se uită În jur după ceva cu care să-și șteargă transpirația și se hotărî asupra mânecii propriei cămăși. La naiba, filmau În continuare. Ce să facă? Ținu statueta drept În fața camerei. —Sculptată Într-un mod inteligent, În maniera primitivă atât de apreciată de colecționarii de artă contemporani. O Întrebă pe femeie cât cere și nu Încercă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
la televizor și l-a recunoscut din prima: „A, deci el e acel Inoue.“ Încă din liceu nu se înțelegea prea bine cu Inoue, iar după ce am vorbit, mi-a lăsat impresia că nu aveau nici în clin, nici în mânecă unul cu celălalt. Lui Yamazaki îi place foarte mult să practice snowboard, să joace baschet și să participe la cursele cu mașini (acum s-a mai liniștit); oricum e un tânăr căruia îi plac sporturile în aer liber și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
o asemenea situație, că nu puteam să mă odihnesc nici măcar o zi. Aveam de gând să-mi iau liber în dimineața aceea. Mai bine zis, când m-am trezit am avut o presimțire tare urâtă. Parcă mă trăgea cineva de mânecă. Voiam să mă mișc, dar trupul nu mă asculta. Deși m-am spălat pe față, mă simțeam altfel ca de obicei. Păi... sinceră să fiu, probabil că nu o să vă vină credeți ce vă spun, de aceea nici nu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
chiar pe lângă ziarele îmbibate cu sarin. Cam la treizeci de centimetri distanță. Am auzit că avusese loc o explozie accidentală la Tsukiji, dar stația aceea era departe și eram convins că toate astea nu aveau nici în clin nici în mânecă. Nici nu mă mai gândeam la ziarele ude. Voiam să o iau cât mai repede spre serviciu, ca să nu întârzii. Pe asta îmi concentram atenția. Dacă ne grăbeam, puteam ajunge pe la 9:00. De la Kodemmachō până la firmă sunt cam zece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
mai târziu în «Ministerul Științelor și Tehnologiei». Aveau nevoie de câțiva sudori și au presupus că oamenii din Divizia de Animație se descurcă la treburile manuale. Am rămas fără cuvinte. Sudura și animația nu au nici în clin nici în mânecă. La ce le trebuiau sudori? Înainte ne-au verificat pe toți să nu fim spioni. Mi-amintesc când mă întrebam: «Dacă Asahara Shōkō are puteri supranaturale, de ce nu le folosește ca să dea în vileag spionii?» Majoritatea membrilor de la Divizia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
încă, de pe tarabă, îi încercau tăișul pe buricul degetului mare și terminau prin a-l cumpăra, că parcă cel vechi se cam știrbise. Târgoveți vânjoși cu haine groase și incomode de aba țesută în casă, prăfuite, decolorate și roase pe la mâneci și buzunări, își lăudau cu zgomot marfa. Vindeau brânza cu lotul și pânza cu cotul. Ca să prindă safteaua târgului, plecaseră cu noaptea în cap de prin satele învecinate, după ce trecuseră de trei ori prin strecurătoare câte o vadră de apă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
și flăcări pe gură. Pitici cu zurgălăi la încheieturi și tichie conică pe cap suflau congestionați de efort în trompete disproporționat de mari. Se scălămbăiau în fel și chip, spuneau măscări și zeflemiseau cu vorbe nerușinate privitorii, trăgându-i de mânecă sau vârându-se pe sub poalele muierilor. Se făcură nevăzuți, pentru a reapărea într-o clipă, unul trăgând de un lanț și altul călărind un porc înnebunit de spaimă, pe care-l înțepau, făcând animalul să grohăie și să guițe a
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
prea strâmtă, scormonindu-se prin brăcinare după câteva parale agonisite pe vreo vită vândută în zori. La ieșirea din circ, storși de vlagă și cu ochii rătăciți, târgoveții făceau roată în jurul fotografului ambulant, care îi ademenea și îi trăgea de mânecă, explicându-le că se pot pricopsi cu un tablou "mai real ca realul", cu care puteau să-și minuneze logodnica, familia sau vecinii din sat. Neîncrezători și suspicioși, gospodarii se codeau, împingându-se unul pe altul, până când, câte unul mai
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
în amintirea Sfântului. Pimen ciuli urechile, întrebă din om în om, colindă munții ținutului piatră cu piatră și găsi până la urmă schitul. Era aidoma celui din visul său, doar că cel aievea era părăginit și aproape dărâmat. Și-a suflecat mânecile, a cărat chirpici din vale, a reclădit bisericuța, a zugrăvit chipuri de sfinți pe pereți, și-a ridicat alături o chilioară și și-a spus: Aici am să hălăduiesc și am să-i slujesc Domnului până la sfârșitul zilelor mele". De
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
din cauza profesiei și nu din motive de inabilitate stilistică apare o dioptrie involuntară la ochelarii prin care își filtrează textul. Gheorghe Bălăceanu este un povestitor. Deloc sofisticat și nărăvit la păcatele intrainframeta-textualiste. El povestește, atîta tot, și te ia de mînecă dacă nu ai schițat măcar un surîs la istorisirea lui. Fie că este vorba despre puricii pe care a dormit pînă i-a făcut lați la prima sa gazdă din perioada apostolatului, de bonomia directorului sub care se mai ascunde
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
să vă dau afară? Eu nu-mi văd capul de treabă, vreți să am și grija voastră? Cărați-vă imediat și nu mai scoateți o vorbă, că vin mai târziu să văd ce treabă ați făcut! O cam băgaserăm pe mânecă, dar, așa ne trebuia! Era clar că era ocupat peste poate, gâfâind și icnind bietul om de-atâta suprasolicitare fizică și emoțională, cu atâtea sezoniste, pe care, om de caracter fiind, era nevoit să le instruiască din greu, unde altundeva
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
casa de nebuni! Auzi, tu! Nu s-o spălat de opt ani! - Mă, io zic că poate ar trebui să sunăm la poliție, poate or fi fugit din pușcărie, cu toate că nu-i văd să fie tunși ... O cam băgaserăm pe mânecă! Dacă sunau ăștia la poliție? Nu că ne-am fi temut de asta, da' aveam toate șansele să pierdem trenul. Aproape că eram gata-gata să mă întorc să le spun că am glumit și că suntem dispuși să le plătim
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
importanță pe meleagurile acestea mioritice. Cu riscul de a deveni didactic, totuși am să vă povestesc, la modul serios de această dată, ce este cu acest nenorocit de sfânt, care se pare că nu avea nici în clin, nici în mânecă, cu îndrăgostiții. Pe 14 februarie, în calendarul catolic Biserica îi amintește pe sfinții Chiril și Metodiu, patronii Europei, dar totuși în același calendar sunt amintiți doi sfinți cu numele de Valentin, care sunt puși la grămadă, doi în unu’, amândoi
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
apropierea mea. Gătită într-o rochie de mătase scurtă, îi ieșeau picioarele subțiri, interminabile, pe care și le legăna pe rând, fără sfială, ca o persoană care n-ar simți nici cea mai mică nedumerire printre streini, cu mâinile fără mâneci în mânuși lungi, cu fața pudrată prea mult. A fost întrebată ceva de profesor și a răspuns cu un glas melodios, cu un timbru ușor, tremurător, franțuzesc. Răspunsul, cu toate că încetișor, era dat fără ezitare, întreg, explicit. Însă cu tot glasul
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
bagajul său: cămăși din mătase de damasc, centuri cu catarame de aur, pantaloni largi, cu o croială cum nu mai văzuse, cizme cu vârfurile ușor ridicate, cât se poate de lustruite. Balamber, mai ales, strălucea într-o cămașă lungă, cu mâneci largi, dintr-o țesătură albă cu broderie roșie; își pusese pantaloni negri, strânși sub genunchi în jambiere lucioase din piele tare. Panglica verde îi încingea talia, cu capătul atârnând de-a lungul piciorului, în franjuri lungi aurite. Audbert nu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]