10,420 matches
-
porțile unei scoici adormite în lîna de aur ochiul unui păianjen în inimă fanioane pe fraga febrei albastru bizantin cu embleme de sînge gravura unui ascet potire de slavă din care beau alchimii într-un cîmp de pirită cu focuri mîngîi sfera orbită torentul din cerc mătură totul în cale implozia mării arzînd în chilie potire de ceară sărută flacăra și un nor de perdele părînd idealuri un rug ce nu poate să ardă închis scriam scormoneam la porțile unei scoici
dincolo de porii hârtiei by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/15536_a_16861]
-
prin nord treceau drezine prin sud alămuri cu veninul distilat mari corbi arzînd planeta și ceasul cu albine năvoadele pe seva singulară fuzionînd dendrite ce urcă-n auroră și se-ascundea prin piele arhanghelul cu flori era întîia zi ne mîngîia mătasea pe ochii bulbucați și fermecați de magmă și undele treceau prin vamă lăsîndu-și mierea disonantă abateri arzătoare în zone de acord srăbunii structurați ai florilor de colț mergeam către vibrațiile din lumină atingeam cupole de mosc ventilații armonice trupuri
dincolo de porii hârtiei by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/15536_a_16861]
-
ignorînd acest trup făcut să vadă lumina stă aplecat peste catapeteasma cerului cu mîinile răsfirate așteptînd evanescența. Uneori citesc pe pereții albi ai Absenței: în caz de fericire dați buzna în voi și deblocați toate ușile! O altă Via carrisma. Mîngîi dimineața ca pe-o zdreanță de tine atinsă. Cu picioarele-n noroiul tău, Doamne, total inapt să renunț la pămînteștile daruri. Pentru atîta moarte Poetului Cezar Ivănescu Nașterea mea n-a întrebat dacă e bine sau nu și m-am
Poezie by Daniel Corbu () [Corola-journal/Imaginative/15587_a_16912]
-
Se așeza pe marginea patului și născocea o sudalmă infinită, ingenioasă, estetică, clocotind de ură și totodată de bucuria de-a blestema soarta, toracoplastia... Ca să-i acopăr ritmul delicios-infernal, mă concentram intens pe imaginea sorei zărite ziua. Îi șopteam, o mîngîiam... Al treilea pacient (oricînd există și un al treilea!), în vîrstă, înțelepțit de peregrinări prin fel de fel de sanatorii, bănuind că nu dorm, mă sfătuia blînd: să nu care cumva să accepți operația... Nu te da... Nu m-am
Cui îi place să interpreteze? by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16159_a_17484]
-
tăiat muzică în dezintegrări mergi îngropată pînă la brîu în falduri de stronțiu necopt știutul pe chipul reinventatului înfometatului din lup derulează oniric celuloidul tot ce știam e atît de ciudat acum cînd se moare în acest loc unde sticlirile mîngîie unde sunetele pipăie unde gîndurile se răspîndesc pecingine în liră Prin microscop dacă mă desprind trupul meu e altul la apus irizarea e alta unghiul diferă așa cum pe timp de furtună toate umbrele par deodată morminte fără origini prin tornadele
Poezii by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/16189_a_17514]
-
Emil Brumaru Mă mîngîie că nu-s singur, Dulci, înrourate gînduri Coapte-n criniști. Moale vine Marele Melc înspre mine. Și mi-e dor, și mi-e rușine Că nu-s iarăși în grădina Strecurată prin lumina Zorilor, amurgului, Din spatele magaziei Galbene-a copilăriei
Cîntec by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16230_a_17555]
-
Emil Brumaru Mă mîngîie că nu-s singur, Dulci, înrourate gînduri Coapte-n criniști. Moale vine Marele Melc înspre mine. Și mi-e dor, și mi-e rușine Că nu-s iarăși în grădina Strecurată prin lumina Zorilor, amurgului, Din spatele magaziei Galbene-a copilăriei
Cîntec by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16630_a_17955]
-
ea clinchet scoate. Adun diferitele songuri, le cerc la ureche, le transcriu pe curat în mapa de partituri pentru vechiul armoniu. Vă ies înainte. Nu-i stradă să nu-mi spună ceva: pe-aici îl plimbam pe Răducu, acolo am mângâiat genunchii crispați ai tinerei fete, dincolo - cu capul în mâini - am fredonat Sometimes I feel like a motherless Child; întâmplări mărunte, ce-i drept. Dar așez capacul pe mașina de scris, îi anin belciugul, cu sentimentul neliniștitor că m-am
Aveam cântarea în nume by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/16278_a_17603]
-
sticlă cum păianjănul urcă pe spatele unui tablou cu păr blond cu gura strîmbă el vine de cîte ori vrea intră ca un ogar în vizuina dihorului perdeaua se dă la o parte primitor și dulce dezveliș al nopții cînd mîngîi în somn sulul de papirus de fapt ce iubesc eu mai mult sexul băiatului adormit între sînii doicii sau acest lac înghețat pe care scriu cu patinele de la cinsprezece ani trei nopți la rînd am visat lăptarul venea la poartă
Poezii by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/16506_a_17831]
-
fără efort! Să-mi ordonez gîndurile, bucățile de "pricepere". Să-mi curăț, să-mi șterg rafturile îmbîcsite de praful inevitabil al vîrstei, de rumegușul rînced al renunțării... Să-mi chem întruna autorii dragi în preajmă, să-i rog să-mi mîngîie amărăciunile cu vorbele lor blînde, vindecătoare, dătătoare de nădejdi și, mai ales, de izbînzi, de alcătuiri zdravene, neclintite, de zmalțuri palpabile cu mintea și degetele bătătorite de deziluzii...de iluzii... N-au intrat săptămînile-n sac, anii în prăpăstii, traiul în
Editura Timpul asurzitor by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16664_a_17989]
-
ce murmurau-priluiau într-un concert nesfîrșit este o crampă de toamnă de duminică de aur și har ziua aceasta cu un copac acolo pe deal ascuns în crepuscul și lumina domoală care nu arde nu arde ci doar încălzește și mîngîie 2. atît de ușoară atît de pufoasă apa imponderabilă spumoasă ca pielea unei copile 3. trei morți aliniați ca la morgă pregătiți de nuntă ca niște miri îmbrăcați sufletele lor fîlfîiau din aripi sufletele lor erau răvășite de popoarele de
Poezii by Dorin Ploscaru () [Corola-journal/Imaginative/16409_a_17734]
-
fața să nu mi-o arăți! Aș merita cu mii de suliți Tu să mă-mpungi și să mă cerți! Iar Tu mă ierți!...” Cum îmi mai dărui clipa asta și bucuria după plâns și toat-această Mare Pace care-mi mângâie părul nins... când știi că și eu Te-am ucis?!” Așa zicea bătrânul cela, plutind în liniștea de seară și tot gândindu-se așa la faptele de-odinioară își împletea cununi de spini, și flori de gând, și flori de
Flori de foc, de gând și de lumină by Marius Ianuș () [Corola-journal/Imaginative/3032_a_4357]
-
tina și mulțumește pentru sărut, că urma Sfântului dă foc pământului și face sufletul ca la-nceput. Pe valea Streiului, la umbra teiului, plânge românul tot ce-a făcut. Zveră - dveră Zveră-dveră, Dumnezeu să te apere de rău. Să-ți mângâie gândurile, să-ți aline plânsetele. Să îți pună strajă plină ca unei flori de lumină. Ferită de of și jale să te-nchine Maicii Sale. Și să birui relele cum se frâng lalele. Și să mergi pe-un drum de
Flori de foc, de gând și de lumină by Marius Ianuș () [Corola-journal/Imaginative/3032_a_4357]
-
ai îngropa iubita în zid ai lua, ca popa, douăzeci de ani de pușcărie pentru crimă cu premeditare. Să ne mai mire faptul că mănăstirile noastre sunt fără turle? IUBITA POETULUI Ea nu îi spune niciodată „te iubesc”, Nu-l mângâie și nu-l sărută niciodată - Dragostea ei față de el reiese din faptul Că, atunci când el se află la masa de scris, Ea aruncă zăpadă pe penița stiloului Care devine incandescentă. BALADĂ Vai, Doamne, ce urâtă mi se pare Pasărea asta
Poezie by Spiridon Popescu () [Corola-journal/Imaginative/3600_a_4925]
-
ne înconjoară și lumea imaginată de scriitori, pictori, muzicieni, balerini. Tot ceea ce conține pictura (inclusiv cea a lui Magritte) este realitate, așa cum reiese din poemul dedicat ,Maestrului Magritte, cu venerație" : ,Realitate desenată lin de aripa/ vulturului hrănit cu stafide și mângâiat pe cioc/ de laba leului culcat pe plaja însorită/ lângă femeia cu sexul deschis/ spre săgeata zenitului// realitatea pusă într-o ramă de flăcări// realitate care jignește ignoranța" (Realitate). Există o realitate a poeziei, în care totul este posibil, culorile
Un suprarealist elegiac by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11110_a_12435]
-
într-o horă a timpului care face ca bunica să redevină fetiță, iar copila să-și simtă propria îmbătrânire:,Rămân alături dispărându-mi,/ Mă sfarm și totuși sunt întreagă,/ Parcă acum aș fi pământul/ Pe care de demult bunica/ Îl mângâia chemându-și mama/ În pâlpâirea lumânării./ Pe când îmbrățișa mormântul,/ Ea se vedea din nou fetiță/ și degetele ei sfioase/ Cuminte netezeau țărâna,/ Iar eu, copil, privindu-i mâna/ Mă învecheam veghind absența." (p. 130) Este lesne de observat că moartea
Dance me to the end of love by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11202_a_12527]
-
sau cumplite ispășiri. Speranța există, totuși. Transcendența nu e goală. Eliberarea Ardealului e echivalată cu mântuirea. Codrul înfiorat, pătruns de "amarul cântării" (în poemul Dimineața) ar putea fi martorul izbăvirii: "Deschideți larg poarta, cărunților brazi,/ Să vie-mpăratul măririi,/ Să mângâie jalea nestinsului dor,/ Să-mpace durerile firii?" Un nou Mesia este așteptat, ca în Clăcașii, să fie "izbăvitor durerilor străbune" și să întrupeze "biserica nădăjduirii noastre". În poezia lui Goga un frison străbate ca o undă materia: e cutremurarea imprimată
Octavian Goga - 125 - Mesianism național by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10663_a_11988]
-
de nea, mângâierea tandra a vantului de vară? etc. Desigur, clișeele permit asocierea, fără teama de incompatibilitate: ?un răsărit de soare cu chip de înger? ? și destule variații interne ? ? Fie că anii ce se scurg să treacă, precum razele soarelui mângâie o floare ce stă să înflorească! ?; ?anii ce se scurg să treacă precum razele soarelui mângâie o trestie umedă și bătută de vânt ?. În fond, banalitatea apare tocmai din dorința de originalitate, în lipsa mijloacelor intelectuale eficiente care să o îndeplinească
Mesaje poetice de sărbători by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10701_a_12026]
-
incompatibilitate: ?un răsărit de soare cu chip de înger? ? și destule variații interne ? ? Fie că anii ce se scurg să treacă, precum razele soarelui mângâie o floare ce stă să înflorească! ?; ?anii ce se scurg să treacă precum razele soarelui mângâie o trestie umedă și bătută de vânt ?. În fond, banalitatea apare tocmai din dorința de originalitate, în lipsa mijloacelor intelectuale eficiente care să o îndeplinească. Mijloacele electronice au dezavantajul de a răspîndi uluitor de repede și de impersonal eforturile colective de
Mesaje poetice de sărbători by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10701_a_12026]
-
cuvinte lătrate, în vulgaritate, în prostie. Nu v-ar plăcea mai mult o lume în care n-am mai lătra unii la alții pe stradă, în magazine, în autobuze? Nu v-ar plăcea o lume în care cuvintele ar fi mângâiate? Atunci ar trebui să-i dăm și spiritului ceva de mâncare. Pentru că el arată după cum îl hrănim. Iar dieta lui, mâncarea lui preferată este cartea. O carte: De ce te iubesc. Paradoxurile iubirii în poezia lumii O să vă propun, la fiecare
Cum să bârfim despre cărți? by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/10713_a_12038]
-
povestesc. Mai eram eu în preajma, prăfuit că un ceas din magazinul cu antichități, numai duminică, în vestiarul inimii. PORTRET Ea era părul de lângă fereastră lumii mele, bătrân, aplecat spre răsărit, devastat din când în când de copiii vecinului de Răi, mângâiat în toamnele târzii de lumină felinarului de pe digul din coasta inimii. Cu frunzele încă ruginii, atârnând între diminețile ochilor, isi zornăie tăcerea în clopotnița buzelor aruncate-n suspin de fiecare pântec însămânțat pe muchia de lut a rădăcinii. Ea era
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
istoriei peste mâinile întinse căutând drumul b. sufletul, ultima draperie în spatele căreia memoria caută sensul gramaticii c. genunchii striviți de tăcerea pietrelor cu care alungam cuvintele mucegăite pe buze d. noaptea își frânge gâtul șlefuind isteria gesturilor cu care ne mângâiem trecerea e. o insuportabila impresie că fiecare sânge își desface încheieturile până la lacrimi. SOLDAȚI Își mângâiau sufletele aproape metalizate de obișnuință, în timp ce umbră buzelor semăna cu o creangă de măslin. UMBRĂ Îmi stătea alături mai sfioasa decât prelungirea ritmului unei
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
c. genunchii striviți de tăcerea pietrelor cu care alungam cuvintele mucegăite pe buze d. noaptea își frânge gâtul șlefuind isteria gesturilor cu care ne mângâiem trecerea e. o insuportabila impresie că fiecare sânge își desface încheieturile până la lacrimi. SOLDAȚI Își mângâiau sufletele aproape metalizate de obișnuință, în timp ce umbră buzelor semăna cu o creangă de măslin. UMBRĂ Îmi stătea alături mai sfioasa decât prelungirea ritmului unei zile intacte. Se dizolvă în linii un luciu fugar -, scormonind echilibrul dintre mine și cer. O
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
lui Dandanache, cobora dintro trăsura cu clopoței, ca pe vremea Tristețea marilor convulsii Craiova amintirilor lui Caragiale. Că birjar a fost angajat Ilie Ion. În minutele în care cei doi căi se aflau sub puternică lumină a reflectoa relor, îi mângâia să nu se sperie de ropotele aplauzelor prelungite. Succesul fiind mare, în 1958, s-a apelat la aceeasi trăsura, în spectacolul Gaițele, regizat de Vlad Mugur. (24) Anii au trecut, librăriile au fost națio nalizate, altele s-au transformat în
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
el însuși îi numise cu o lună înainte... Însă prietenul nu mă aude, doar zice: - Mă, fratele mieu, nu-știu-de ce, când îl văd pe acest dom' ministru ,pe sticlă" mă copleșește un sentiment matern și parcă simt nevoia să-i mângâi boiul, să-i spun cuvinte de alinare... Uită-te la el, spune și tu dacă nu aduce a Hamlet rugându-l pe Horațiu să ducă-n lume vestea nenorocirii sale? Ferească Dumnezeu! Dacă alunecă Haralampy spre flebețea lui, Shakespeare, am
Haralampy: "- La toți mai moare câte-o rudă..." by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10975_a_12300]