2,918 matches
-
toate păcatele făcute înainte de Botez și prin care ne facem creștini. De ce Botezul este cea dintâi Taină? Pentru că înainte de botez omul nu poate primi o altă Taină. Botezul este cea mai trebuincioasă Taină pentru că fără Botez nimeni nu se poate mântui. Botezul ne face fii ai lui Dumnezeu, membri ai Bisericii și moștenitori ai Împărăției Cerurilor. Numai preotul poate să boteze, dar la nevoie poate boteza orice om creștin. La nevoie se botează astfel: acel care botează toarnă apă pe capul
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
și în cele din urmă a ajuns la mănăstirea Bârnova. Adevărul este că biserica Bârnovei a fost începută de Miron Barnovschi voievod înainte de 1629, anul mazilirii sale. Bucuria de a o sfârși îi revine însă lui Istratie Dabija voievod, care mântuiește înălțarea bisericii între anii 1661-1665. Lucrurile devin mai limpezi dacă citim uricul lui Miron Barnovschi voievod din 11 noiembrie 1628 (7137), care lămurește anul zidirii bisericii: „Io Miron Barnovschi Moghila voievod... Iată a venit înaintea domniei mele, Dima cămăraș (călăraș
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
oi mai ajuta și eu. De numărat nu le-am numărat, dar am stat cu ochii ațintiți spre ele minunându-mă de necuprinsul cerului... Mă întrebam în sinea mea câte lumi or mai fi în univers? „De vrei să te mântuiești cu întrebarea să călătorești” a fost - ca din carte - răspunsul bătrânului. Îmi place să întreb, dar mai mult îmi place să ascult povețele celor mai știutori ca mine. Dacă tot am pornit pe această cale, atunci ascultă câteva povețe ortodoxe
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
a izbăvit din mîna tuturor vrăjmașilor lui și din mîna lui Saul. 2. El a zis: "Domnul este stînca mea, cetățuia mea, Izbăvitorul meu. 3. Dumnezeu este stînca mea, la care găsesc un adăpost, scutul meu și puterea care mă mîntuiește, turnul meu cel înalt și scăparea mea. Mîntuitorule! Tu mă scapi de silnicie. 4. Eu chem pe Domnul cel vrednic de laudă, și sunt izbăvit de vrăjmașii mei. 5. Căci valurile morții mă înconjuraseră, șuvoaiele nimicirii mă înspăimîntaseră; 6. legăturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
izbăvit de potrivnicul meu cel puternic, de vrăjmașii mei care erau mai tari decît mine. 19. Ei mă prinseseră în ziua strîmtorării mele, dar Domnul a fost sprijinitorul meu, 20. El m-a scos la loc larg; El m-a mîntuit, pentru că mă iubește. 21. Domnul mi-a răsplătit după nevinovăția mea, mi-a făcut după curăția mîinilor mele; 22. căci am păzit căile Domnului, nu m-am făcut vinovat față de Dumnezeul meu. 23. Toate poruncile Lui au fost înaintea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
mi-a răsplătit nevinovăția mea după curăția mea înaintea Lui. 26. Cu cel bun Tu ești bun, cu omul drept Te porți după dreptate, 27. cu cel curat ești curat, cu cel îndărătnic Te porți după îndărătnicia lui. 28. Tu mîntuiești pe poporul care se smerește, și cu privirea Ta, cobori pe cei mîndri. 29. Da, Tu ești lumina mea, Doamne! Domnul luminează întunericul meu. 30. Cu Tine mă năpustesc asupra unei oști înarmate, cu Dumnezeul meu sar peste zid. 31
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
ridică pentru a merge la toaletă, întreruperi provocate de ospătar și nici un singur cuvât despre paharul de vin roșu pe care Nathan și-l varsă pe pantaloni. TOM: Nu vorbesc despre mântuirea lumii. În clipa asta, nu vreau să mă mântuiesc decât pe mine. Și pe câțiva dintre cei la care țin. Ca tine, Nathan. Și ca tine, Harry. HARRY: Cum de ești atât de mohorât, băiatule? Te pregătești să savurezi cea mai bună cină de care ai avut parte în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
ajuns atât de departe. Eram un păcătos, domnule Glass. Eram dependent de droguri și afemeiat, mincinos și infractor mărunt, trădându-i pe toți cei care țineau la mine. Apoi mi-am găsit liniștea întru Domnul și viața mea a fost mântuită. Știu că, pentru un evreu ca dumneata, e greu de înțeles, dar nu suntem una din multele secte de creștini care lovesc în stânga și-n dreapta cu Biblia, propovăduind flăcările iadului și pucioasa. Noi nu credem în Apocalipsă și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
donné Mă paix, mais vous, que M’avez vous donné? Ce sè-i fi dat noi Lui?! Ce-ar fi așteptat El de la noi?! Sè nu vedem și sè credem? Sè nu auzim și sè credem? Sè credem și sè ne mântuim! Dau close, curios și asupra celorlalte fișiere, oare o fi vreo legèturè ascunsè între toate aceste mesaje și aparițiile miraculoase? sau pur și simplu, hm, Catholic Apparitions of Jesus and Mary, descopèr apoi o paginè oficialè, aprobatè de apostolica bisericè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
Religious institutions, Orders, Societies or charities, links-uri ce se continuè într-o adevèratè rețea subteranè de comunicații, accesul fiind permis tuturor, revelația aflându-se la îndemâna oricui, Internetul funcționând dupè același principiu că cel al creștinismului timpuriu, oricine se poate mântui, nu trebuie decât sè urmezi calea! succesul mesajului creștin și succesul internetului se confirmè prin faptul cè sunt la îndemâna oricui, click here și vei află, click there și mântuirea poate fi a ta, fericiți cei ce nu vèd! References, Apparitions
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
draga mea, nu tu! Nimfa Callypso! În Odiseea! Zeilor, răi sunteți voi, mai geloși decât orice făptură!/ Neîndurați v-arătați cu o zeiță care pe față/ Îndrăgosti un bărbat muritor și-l ținu de tovarăș./ Doară eu Însămi l-am mântuit de la moartea din valuri/ Când pe o luntre zdrobită de trăsnetul marelui Zeus/ Greu rătăcea pe roșcatul Întins al malurilor mării/ Și, pe când toți ceilalți tovarăși voinici s-afundară,/ El numai fu mântuit și de vânt, și de val pân-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
de tovarăș./ Doară eu Însămi l-am mântuit de la moartea din valuri/ Când pe o luntre zdrobită de trăsnetul marelui Zeus/ Greu rătăcea pe roșcatul Întins al malurilor mării/ Și, pe când toți ceilalți tovarăși voinici s-afundară,/ El numai fu mântuit și de vânt, și de val pân-aicea./ Eu l-am primit iubitoare și l-am ospătat bucuroasă./ Ba i-aș fi dat tinerețe nestinsă ori chiar nemurirea./ Vai Însă, nimeni din ceilalți zei nu poate să-nfrunte/ Pe furtunaticul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
-i, si luptă-i, vorba lui... - Dac-ar fi fost numai atâta, numai acolo... Când s-a pornit tărăboiul - vorbesc de cel din februarie ’17 - o parte a frontului era În Moldova noastră. Când au auzit Moscalii că s-a mântuit cu boerii, cu burjuii, cu popii, cu țarii și că or să capete pământ... - ...au părăsit tranșeele, ne-au lăsat În fața Nemților cu zeci de kilometri de front descoperit... - Zicem: zeci, fiindcă suntem băieți-buni, dar cred că erau sute... Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
am mirat eu. Dar uite-i că nu șăd: aleargă, se fugăresc, se bat... - Prost mai ești, măi! Așa se face, la-nceputu șăzutului: te mai tragi, te mai Împingi, te mai chiști, te mai alergi - di-ncălzât, măi! ȘÎ, după ce mântui cu-nceputul, te-așăz’ la șăzut. Aceia șăd, bre, cum să șăde, cum șăde fata cu flăcău’, omu cu fumeia, tata cu mama ce, tu n-ai văzut cum șăde mă-ta cu tat-tu? - Nu, că pe tata l-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
au văzut risipindu-se în cer, intențiile sale bune s-au transformat în aburi fierbinți, inutili. Ar fi trebuit să îl oblig pe Udi să schimbe sfârșitul poveștii, să plouă în ultima clipă, ar fi trebuit să îl rog să mântuiască deșertul, cum este posibil să fie acesta rezultatul atâtor bune intenții, eu fusesem mult mai emoționată decât Noga, care nu prea înțelegea ce înseamnă creșterea acidității, iar acum privesc cerul plină de speranță, poate că astăzi va reuși să ajungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mă trezesc dimineața devreme și rămân în fața ușii sale închise, îmi imaginez trupul său înfometat, împietrit asemenea unui animal împăiat, strălucind în luminile raiului, ordonându-mi să-mi trăiesc mai departe viața și mă simt inundată de compasiune și lumină, mântuită de furie, aproape că sunt încântată, aceeași lumină care însoțește o iubire tânără, sentimentul de ușurare concurează cu durerea unei pierderi, cât de ușor mi-ar fi să îl iubesc după ce va muri, îmi imaginez cum voi urca treptele spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
unul care a dat de bucluc. Eu mă gândesc la povestea asta În termeni de legiune străină. Ce faci când ai necazuri? Te faci templier, poți vedea alte locuri, te poți distra, te bați, ești hrănit, Îmbrăcat și, pe deasupra, Îți mântuiești și sufletul. Firește, trebuia să fii destul de disperat, pentru că era vorba să te duci În deșert și să dormi În cort, să petreci zile În șir fără să vezi suflet de om În afară de ceilalți templieri și de niscaiva mutre turcești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
pe trotuare și aplaudau ciomăgeala aplicată studenților și intelectualilor. Curând au sosit la locul faptei și coloane de muncitori care urlau cât puteau: „Nu ne vindem țara!” și „Afară cu paraziții care n-au mâncat salam cu soia!” Țara fusese mântuită încă o dată. A doua oară ortacii lui Cosma asediaseră capitala pentru a-l zburătăci pe primul ministru, Petre Gât-Scurt. Prea și-o luase în cap cu Reforma. Au făcut legea și atunci. Președintele Ilici le-a mulțumit cu un rictus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
lepădat, pentru veșnicie! S-a scufundat, măicuță! S-a rostogolit! S-a rătăcit! S-a pierdut! S-a dus... Inima i se-ntoarce, cu junghiuri, pe gâtlej, înspre bariera sărată a dinților și a buzelor. Mântuirea, mântuirea... Cine se mai mântuie, aici? Cu-adevărat, îi vine să plângă în hohote. Sau să zbiere. Sau să tremure. Sau să scâncească. Sau să moară. În schimb, aude mantra, rostită neobișnuit de pătrunzător și, preț de o clipă nesfârșit de lungă, curtea enormă a
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
câțiva tovarăși, aducând o undă violentă de usturoi, care cuprinse repede toată odaia. ― Aideți, spuneți coniței fără frică tot ce aveți pe inimă! îi îndemnă Grigore. Pe țărani îi vestise adineaori Cârciumarul Cristea că grecul a trecut spre curte să mântuie tocmeala pentru Babaroaga. După convorbirea de ieri cu boierul Miron, oamenii s-au mai sfătuit și s-au înțeles să nu se dea bătuți, ci să stăruie și la cuconița de la București. Acuma însă erau zăpăciți, mai cu seamă că
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
să ne mai înlesnim. Că destul mi te-au ținut acolo la oaste, și eu am fost singurică, să mă lupt... ― Apoi tocmai s-aude că iar ne cheamă pe toți la regimente din pricina... ― Doamne ferește, și ne păzește, și ne mîntuiește! se închină deodată femeia, cuprinsă de spaimă. ― Dar pe aici încă n-a venit ordin, că ne-ar fi spus primarul, urmă Petre. Acu ce-o fi o fi, nu-ți mai face grijă și supărare de pomană! Și, după
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
nu se poate!" Capitolul X SÎNGELE 1 În zorii zilei de vineri, țăranii din Amara se sculară fiecare cu grija să nu-i ia ceilalți înainte. Unii mai sârguitori au cărat până noaptea târziu de la conacul arendașului ce-au putut mântui din flăcări. Barem Pavel Tunsu s-a bătut, de erau să se omoare, cu Iacob Mitruțoiu, din pricina unui juncan pe care pusese mâna să-l ia acasă și de care pândarul zicea că-i al lui, că l-a ochit
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cu mic, cu mare, pe sate, și se înarmează, și stau de pază, să nu se mai întoarcă cumva înapoi ciocoii și să-i împiedice la împărțeala pământurilor, ba sunt unii care se pregătesc să se ducă până la București, să mântuiască pe vodă din prinsoarea boierilor, că numai boierii nu-l lasă deloc pe vodă să trimită porunci oamenilor precum că bine au făcut de au izgonit pe boieri și să nu întîrzie deloc de-a face împărțeală dreaptă sărăcimii din
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
dar am încercat totuși să-mi fac datoria, iar acum am ajuns să întrevăd deja bătrînețea de la capătul vieții. Dar voi ști oare să o iubesc, să o înțeleg și să o cultiv așa cum trebuie ? Voi reuși oare să mă mîntuiesc ? Cîți reușesc, de fapt, să-și împlinească în acest fel destinul omenesc ?... În colecția eseuri & confesiuni au apărut: Carlo Maria Martini, Umberto Eco - în ce cred cei care nu cred? Alexandru Paleologu - Bunul-simț ca paradox Alexandru Paleologu - Despre lucrurile cu
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
căci în primul rând copiii mor mușcați de șerpi. Dar Cristos a coborât în Infern pentru toți oamenii, pentru toți cei care muriseră de la Adam încoace, milioane și milioane de necunoscuți și de necunoscute, a coborât în Infern ca să-i mântuiască. Și cu toate acestea, adăugă cu gravitate și melancolie, nici creștinismul, Biserica lui Cristos, n-a izbutit să schimbe oamenii. De ce să mai vorbim, atunci, de Orfeu în Infern? E un simplu episod care nu-mi revelează nimic. Și știu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]