2,197 matches
-
tulburări, tocmai acum cînd ei avea de gînd să se i facă rău se apropia măicuța asta mirosind a parfum de claviatura, ce hotărîre luase oare mămica? Mămica luase o hotărîre, o anunțase pe măicuța printr-o scrisoare și acum măicuța care avea un parfum minunat Îl informa pe Julius: mama ta spune că trebuie să te ocupi serios de pian și că o să iei mai multe lecții pe săptămînă cu o profesoară nemțoaică, o bună profesoară de pian. Vara ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ai talent Julius și anul ăsta o să Înveți cu o altă profesoară, o foarte bună profesoară nemțoaică... Aici trebui să dea dovada de umilința creștinească acceptînd faptul că nemțoaica era o foarte bună profesoară, probabil că asta era cauza, fiindcă măicuța cu parfum de claviatură Își mușcă buzele pînă Începu să-i curgă sînge, deveni extrem de nervoasă și abia reuși să spună: „aveam de gind să te Învăț imnul Statelor Unite“, apoi plecă glonț sub pretextul că acum o să sune clopoțelul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și abia reuși să spună: „aveam de gind să te Învăț imnul Statelor Unite“, apoi plecă glonț sub pretextul că acum o să sune clopoțelul și trebuie sa mai vorbesc cu cîțiva elevi care vor să facă mai departe orele cu mine. Măicuța care-i dăduse lecții de pian se Îndepărtă tremurînd de tulburare și Julius rămase Încremenit, căutînd motivele, de ce nu mi-a spus nimic mămica? Amînă gîndul de a deveni un elev rău pentru un moment mai potrivit, la urma urmei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
interzis sa le vinzi copiilor bomboane otrăvite, toate astea În engleză și Piratul se zorea să-și scoată mîinile pline printre gratii, se zorea să dea bomboanele și să ia banii dar Cano, lung și deșirat, rămăsese paralizat. „Plec acum, măicuță, plec acum“, spunea Într-una Piratul, care fără Îndoială avea viermi sub plasturele negru de pe ochiul stîng, „plec acum“, repeta și Într-adevăr Își strîngea marfa și pleca, dar numai pentru că sunase de intrare și nu mai era picior de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
sunase de intrare și nu mai era picior de copil În curte. Avea să se Întoarcă el, ca Întotdeauna, cînd suna de recreație: de ani de zile făcea concurență chioșcului de dulciuri foarte curate, pasteurizate, nord-americane și omogenizate pe care măicuțele Îl deschiseseră pentru a strînge bani În folosul misionarilor și pentru a-i stimula pe cei cu vocație religioasă. Piratul, negustor priceput, reuși să primească banii, dar nu și să livreze bomboanele și Roșcova Îl luă de acolo pe Cano
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
dar el Dumnezeu știe dacă a auzit, fiindcă bunica lui Îi spusese mai de mult că bani de la pungași de scoți, nu te numeri printre hoți și tocmai așa se petrecuse. GÎfîind, Roșcova Își ocupase locul de pe podium, alături de celelalte măicuțe. Lăsase toate clasele perfect aliniate, În rînd cîte doi și În ordinea Înălțimii, acuma o să cînte Imnul Național Peruvian și imnul colegiului. Călugărița de la pian Înălță brațul pentru a da semnalul, Încă nu Îl coborîse cînd grăsanul Martinto zbieră un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
dor de țara voastră, care e și ea o țară frumoasă, luați un alt avion și rrrrrrrrrr veniți În zbor la Lima, ce ziceți? Și toți răspunseră În cor daaaaaaaaa și se auziră rîsete și Roșcova se Întoarse lîngă celelalte măicuțe și cîțiva de la kindergarten se speriaseră de atîtea rrrrrrrrr-uri și Mary Trinity coborî În fugă pentru a-i liniști pe copiii care plîngeau și măicuța de la pian ridică și coborî brațul repede pentru ca Martinto să nu mai greșească iar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
toți răspunseră În cor daaaaaaaaa și se auziră rîsete și Roșcova se Întoarse lîngă celelalte măicuțe și cîțiva de la kindergarten se speriaseră de atîtea rrrrrrrrr-uri și Mary Trinity coborî În fugă pentru a-i liniști pe copiii care plîngeau și măicuța de la pian ridică și coborî brațul repede pentru ca Martinto să nu mai greșească iar și cîntară cu toții imnul național și imnul colegiului Inmaculado Corazón. Pe urmă maica stareță Începu din nou să vorbească; mai serioasă de data asta și Roșcova
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Martinto să nu mai greșească iar și cîntară cu toții imnul național și imnul colegiului Inmaculado Corazón. Pe urmă maica stareță Începu din nou să vorbească; mai serioasă de data asta și Roșcova Îi Încuviința din cap cuvintele. Le prezentă pe măicuțele cele noi și ele făceau o plecăciune cînd Își auzeau numele, zîmbeau mirosind a curățenie și, cînd maica stareță pomeni de imensul sacrificiu pe care-l făcuseră părăsindu-și tara pentru a veni să-i educe pe cei mai buni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ele făceau o plecăciune cînd Își auzeau numele, zîmbeau mirosind a curățenie și, cînd maica stareță pomeni de imensul sacrificiu pe care-l făcuseră părăsindu-și tara pentru a veni să-i educe pe cei mai buni copii din Peru, măicuțele deveneau serioase și-și strîngeau la piept șiragul de mătănii, aveau În jurul gîtului niște șiraguri de mătănii uriașe, care se terminau cu o frumoasă cruce neagră cu marginile aurite și cu trupul lui Hristos răstignit de asemenea suflat cu aur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Așa slab cum ești, trebuie să joci pe post de winger. Ăștia trebuie să fie Înalți și slabi ca să poată alerga mult, lasă-te de portărie și de alte posturi băși...“ Era să zică bășinoase, dar văzu că se apropie măicuța Mary Joan, una dintre cele venite anul ăsta, dar care stătuse mai Înainte În Mexic și cunoștea regulile fotbalului. Măicuța urmărea toate antrenamentele. După-amiezele, de Îndată ce Morales ducea la gură fluierul său de arbitru-antrenor-director tehnic, măicuța apărea zîmbitoare, binecuvînta jocul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
alerga mult, lasă-te de portărie și de alte posturi băși...“ Era să zică bășinoase, dar văzu că se apropie măicuța Mary Joan, una dintre cele venite anul ăsta, dar care stătuse mai Înainte În Mexic și cunoștea regulile fotbalului. Măicuța urmărea toate antrenamentele. După-amiezele, de Îndată ce Morales ducea la gură fluierul său de arbitru-antrenor-director tehnic, măicuța apărea zîmbitoare, binecuvînta jocul cu bunătatea ei, Îl silea pe Morales să-și pună frîu la gură și-și sufleca puțintel mînecile rasei, fiindcă era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
dar văzu că se apropie măicuța Mary Joan, una dintre cele venite anul ăsta, dar care stătuse mai Înainte În Mexic și cunoștea regulile fotbalului. Măicuța urmărea toate antrenamentele. După-amiezele, de Îndată ce Morales ducea la gură fluierul său de arbitru-antrenor-director tehnic, măicuța apărea zîmbitoare, binecuvînta jocul cu bunătatea ei, Îl silea pe Morales să-și pună frîu la gură și-și sufleca puțintel mînecile rasei, fiindcă era o călugăriță sportivă și-i plăcea grozav de mult fotbalul. Trei săptămîni mai tîrzîu, Sánchez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pe obraz. „În realitate, darling, a fost ideea mătușii Susana“, Îi explică Susan, cînd Julius, Întorcîndu-se după prima, zi de școală, o acuză pur și simplu de Înaltă trădare, reproșîndu-i faptul că Îl pusese Într-o situație extrem de neplăcută față de măicuță, a plecat foarte supărată, mămico, era o profesoară foarte bună, vreau să Învăț mai departe cu ea, te rog, mămico. Dar mămica era cam obosită și se părea că e ultima zi Însorită, peste puțin timp o să vină toamna și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
l adusese pe un serviciu fin de argint. Luă o felie de pîine prăjită, o unse cu marmeladă englezească de portocale și i-o dădu lui Julius, fiindcă ești foarte slab, darling. — Mămico, nu vreau să merg la profesoara nemțoaică, măicuța Îmi place mai mult. Și cum știi dumneata, mă rog, că măicuța Îti place mai mult? Era un moment foarte nepotrivit pentru dialogul-protest deschis de Julius, fiindcă uite, acum Îi răspunsese Juan Lucas În persoană, care, foarte elegant tocmai Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pîine prăjită, o unse cu marmeladă englezească de portocale și i-o dădu lui Julius, fiindcă ești foarte slab, darling. — Mămico, nu vreau să merg la profesoara nemțoaică, măicuța Îmi place mai mult. Și cum știi dumneata, mă rog, că măicuța Îti place mai mult? Era un moment foarte nepotrivit pentru dialogul-protest deschis de Julius, fiindcă uite, acum Îi răspunsese Juan Lucas În persoană, care, foarte elegant tocmai Își făcuse apariția străbătînd holul hotelului, sub privirile fericite ale unei exilate din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
persoană, care, foarte elegant tocmai Își făcuse apariția străbătînd holul hotelului, sub privirile fericite ale unei exilate din Bolivia, care-și bea ceaiul la o masă puțin mai Încolo de masa unde stătea Susan. — Ia să vedem, dovedește-mi că măicuța asta predă mai bine. Și spune-mi, tinere, te interesează Într-adevăr să te faci pianist sau vrei mai degrabă să devii organist de biserică? Pe ăștia mi se pare că-i castrează, nu-i așa? Ba nu, Îi castrează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Juan Lucas. Geniile... repetă și nu găsi nici unul În bagajul său de cunoștințe din timpul studiilor medii și superioare; căută În Time și-l găsi pe Einstein. Geniile! Sigur! Beethoven! Sigur... Julius părea În stare să Înceapă iar povestea cu măicuța care-l Învățase să cînte la pian. voia să deschidă gura... — O problemă de filiație; uite cum stau lucrurile, tinere: geniile sînt niște tipi dificili, cei mai ciudați din cîți există, poartă niște peruci enorme și sînt tot timpul furioși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Încîntată ceaiul ei din India colonială, Julius Își lua gustarea și, la o altă masă ceva mai Încolo, exilata boliviana stătea de vorbă cu soția ambasadorului din Chile, cate era Întotdeauna foarte elegantă. Lui Julius Îi părea rău gîndindu-se la măicuța care-i dăduse lecții de pian, Își aminti de parfumul claviaturii mămico... — Filiația geniilor! exclamă Juan Lucas și era gata să născocească iarăși ceva, era Într-o dispoziție excelentă. Și tătucul Beethoven i-a alungat pe toți trei de acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
camere? Trebuia s-o Întrebe odată pe mămica ce era cu căsoaia unde era Academia de muzică. Bietul Julius trebuia să se grăbească cu răspunsul, fiindcă Frau Proserpina avea să-și piardă din nou răbdarea, ce să-i spună?, cu măicuța el nu făcuse nimic care să se cheme solfegii, măicuța Îi desenase cheile cu codițele lor și cheia lui sol semăna cu o harpă, o fetișcană și pe urmă a Început să-i deseneze toate notele care erau ca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cu căsoaia unde era Academia de muzică. Bietul Julius trebuia să se grăbească cu răspunsul, fiindcă Frau Proserpina avea să-și piardă din nou răbdarea, ce să-i spună?, cu măicuța el nu făcuse nimic care să se cheme solfegii, măicuța Îi desenase cheile cu codițele lor și cheia lui sol semăna cu o harpă, o fetișcană și pe urmă a Început să-i deseneze toate notele care erau ca niște soldați peruvieni și nord-americani și pe urmă au trecut la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Castillo Își plecă ochii, ba chiar Începu să rîcÎie cu unghia o pată imaginară de pe pupitrul băncii. Pe Fernandito l-au pus În ultima bancă din primul rînd. Banca bătăușilor. Maica stareță Îi arătă locul Înainte de a ieși din clasă. Măicuța Mary Joan, călugărița fotbalistă, Îi spuse că putea să ia loc și el Începu să Înainteze Încet, uitîndu-se furios la toți cei treizeci și cinci de elevi ai clasei deodată. De los Heros văzu că nu se uita În pămînt cînd mergea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
dat seama, Întrebarea asta probabil că și azi Îl frămîntă pe de los Heros, fapt e că scoase un au! de durere și-și trase Înăuntru piciorul cu tibia făcută zob, ba trebui să se mai și prefacă atunci cînd măicuța Mary Joan se Întoarse să Întrebe ce se Întîmplă? Nu se Întîmpla nimic, Fernandito Ranchal y Landron de Guevara Înainta foarte solemn și furios spre banca lui. Sánchez Concha, care nu era prost deloc, adoptă o atitudine contemplativă. La fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
obicei maicile copiilor răi, cu palma deschisă, dar Cano ar fi preferat să-i dea cu un par În cap decît să simtă această lovitură piezișă și ușoară În care mîna Roșcovei Îi alunecase pe creștet și Îndată după aceea măicuța strîmbă din nas descoperind grăsime pe mînă, grăsime de la Cano, din părul lui unsuros și cu toții văzură apoi cum o grămadă de fire de mătreață căzuseră pe pupitru. Cano vru s-o acopere cu mîinile și-și dădu seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
aveam destui bani de hîrtie, era cam prostuță. Și Cano era prost de-a binelea, fiindcă s-a emoționat cînd a auzit că rîndul lui cîștigase. CÎștigase fiindcă celelalte rînduri nu arătaseră tot ce pot de la Început și mai avem, măicuță și maica Mary Joan zîmbea. Mare prost era Cano fiindcă a crezut că rîndul lui cîștigase după ce făcuseră prima numărătoare, mare prost, fiindcă a sărit În sus de bucurie și s-a repezit să-l Îmbrățișeze pe Fernandito, iar el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]