5,747 matches
-
Mișcarea chemă de undeva din legământul amin-tirei pe alta la fel: o zi geroasă întocmai, ziua când sosise în cea dintâi iarnă după război în Cetate . . . 34 Oprită lângă trăsură, Mini umbla distrată în poșetă, cu mâini deodată calde în mănușile subțiri, căutând, fără s-o găsească, hârtia de douăzeci, care era totuși la îndemînă. . . . Tot în aceeași stagiune a vieței cunoscuse pe Rirni: pe prietena Lina - buna Lina - și pe lunganul, savantul Rim, soțul ei catolic și mai ales iezuit
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
imediat următor salutului" lipsit. - Dincolo! arătă Linia misterios spre camera de culcare. Această schimbare a obiceiurilor trecu azi aproape neobservată de Mini. Se așezase pe fotoliul scund care îi aparținea după articolul de lege: possession vaut titre și își scotea mănușile. - Ger! . . . zise distrat, și se plictisi că Lina nu se astâmpăra și ea pe un scaun. Potrivea minuțios la pervazul ușei un sul subțire capitonat, din stofă la fel cu draperiile, o "noutate" inaugurată chiar atunci. - Frig! zise iar Lina
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
ferestrei o trăsură scârțâi, apoi se opri. Mini crezu că e a ei, aceeași trăsură-fantomă, pe care nici acum nu a plătit-o și care vine să-i ceară socoteli de stafie. Părea același birjar, ghemuit în pături și cu mănuși de lână. Bătea palmele la fel, și parcă se auzea plescăitul moale al lînei. Plecă!. Era altul. Lăsase hățurile ca să se dezmorțească. . . Și era totuși același: un om mânând cai, la 20 grade subt zero pe străzile Cetăței vii....... ... Numai
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
făcea cam țeapănă. Eliza nu era croită după tiparul cel mai nou. Pălăria de satin laque părea neatinsă. Lui Mini, strălucirea și forma geometrică a acelui fel de pălării nu-i plăceau, dar erau foarte scumpe. Amănunte multe ale toaletei: mănuși de piele foarte strânse pe mâna grăsuță, lanțul cu briliante al brățărei, poșeta de fir colorat, ondulațiile recente ale pieptănăturei arătau o eleganță de rangul al doilea, cel mult. Cu trei-patru solitari pe degete - o avere - cercei lungi din perle
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
un lucru care putea fi întors pe toate părțile și examinat. Era o viață simplă, din câte își mai amintește, la fel de inteligibilă ca plosca de apă de la brâu sau pistolul al cărui butoiaș îi încălzește atât de plăcut mâna prin mănușa din piele. Dacă ar fi să-i deschizi dosarul de la Biroul Indian, n-ai vedea nimic altceva decât succese înscrise acolo. Alcoolul și sodomia nu figurează în memorandum. Și atunci, de ce-și bea maiorul primul whisky la nouă dimineața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Indieni și englezi. Bărbați englezi și doamne. Doamne indiene? Nu. Toți discută adunați în ciorchini, ca o enormă cultură socială de spori, un experiment desfășurat aici pe farfuria pietruită din mijlocul pajiștii bine udate a celor doi Privett-Clampe. Servitori cu mănuși albe poartă niște tăvi de argint. O orchestră de viori cântă muzică clasică lângă noul pavilion din grădină, o inovație arhitecturală a doamnei Privett-Clampe. Într-o parte, se află o masă lungă, cu mâncăruri anglo-indiene, mâncăruri cu sosuri curry, bucăți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
aproape de bar, uitându-se să vadă dacă le fixează careva. Fata și jocheul se alătură unui grup de alți jochei, de la cea mai bună masă din bar și pun la cale un spectacol rafinat pentru restul clientelei. Doi chelneri cu mănuși albe adaugă ultimele pahare în vârful unei piramide, în timp ce al treilea scoate dopul unei sticle de dimensiuni mari, Krug, gata să toarne un izvor de șampanie din ea. Gazda, un crescător de cai Parsi foarte bogat, are un motiv de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cu atenție, până ajunge la marginea petei de lumină. Băiatul se cam clatină, căutând ceva în buzunare. Găsește o ploscă din care bea și pare să fi luat o decizie. — Foarte bine, vaco. Dacă n-o să joci cinstit, voi scoate mănușile. Îți spun acum, mă înțelegi, te tai și te servesc cu sos de hrean și pudding Yorkshire. Vaca îl privește nepăsătoare. Băiatul pare supărat. — Friptură, idioato! Pastramă! Ostropel! Nu glumesc. Nu dau un ban pe Societățile voastre de Protecție a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
poate de serios. Este a tatălui meu. Cred că nici n-a observat că lipsește. — Ce vrei să faci? — Ce-ai zice de-o plimbare la Londra? Și așa, înfofoliți cu căciuli și fulare, o pornesc. Mâinile lui Gertler, cu mănuși de lână, alunecă pe volanul unui unui autoturism Wolseley, dinaintea războiului, spațios și impozant. I-a plătit unuia de la Service o guinee să-i țină mașina acolo, iar acum omul îi privește cum pleacă, cu brațele încrucișate și cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
din jur fiind adâncă, le scârțâie sub picioare, dealurile parcă leșină în întuneric în spatele a sute de generații de bărbați și femei, care dau mâna cu vicarul. O! Stea minunată! merge alături de el, respiră minunat, îi simte mâna fierbinte prin mănușa umedă. După ce profesorul a adormit lângă foc, cei doi au deschis ușa spre răcoarea întunecată a hangarului pentru bărci, au aprins mangal într-un vas pentru jeratic și-au tras scaunele de salcie aproape, ascultând șopotul râului din apropiere. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
învolburate, ce-l sugeau parcă inexorabil. Înainte de a fi atins valurile, Homer, care nu știa să înoate, avu prezența de spirit să-și tragă peste cap gulerul hainei, ca pe un fel de glugă, iar manșetele mânecilor, ca pe niște mănuși. Știa că aceasta îl va salva de la înec. Într-adevăr, de cum atinse zona lichidă, trupul său fu acoperit de o peliculă care, pe de o parte îl izola, iar pe de alta îi extrăgea din apă oxigenul. Violența cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]
-
prințesă, în ciuda mizeriei și a umilin țelor îndurate. — Cum adică o prințesă? m-am nedumerit. — De pildă, într-o dimineață, când mă pregăteam să plec la cumpărături, m-a certat ca atunci când eram copil: „Cum te duci la piață fără mănuși?“ Am râs cu lacrimi: „Bine, mamă, dar ce să fac la piață cu mănușile?“ „Vai, zice dânsa, tot sălbatică ai rămas!“ Pe de altă parte, săraca de ea, când gătea un pui, mâncarea trebuia să dureze o săptămână. Mai întâi
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
nedumerit. — De pildă, într-o dimineață, când mă pregăteam să plec la cumpărături, m-a certat ca atunci când eram copil: „Cum te duci la piață fără mănuși?“ Am râs cu lacrimi: „Bine, mamă, dar ce să fac la piață cu mănușile?“ „Vai, zice dânsa, tot sălbatică ai rămas!“ Pe de altă parte, săraca de ea, când gătea un pui, mâncarea trebuia să dureze o săptămână. Mai întâi fierbea pasărea, pe urmă din ce rămânea făcea supă, apoi prepara oasele, pentru ultimele
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
Privești cu ochii duși pe gânduri (scăldați de lacrimi amare) Fantasma ce-ți joacă-n minte Știind că niciodată, de rușine, Nu o vei privi deschis Spunându-i adevărul care doare. Strângi pumnii cu înfocare, privind derutat. Ești plumb în mănușa de mătase Dar te prăbușești cu multă jale în groapa din suflet Ce pare o casonă din timp în care ard comori inutile, doruri ostile. *** Esti o curioasă nălucire omenească ce vrea ca simțirea unui om Să treacă în gândirea
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
ași apuca, Doamne ferește, să îmbrățișez cine știe ce doctrină sau credință care m-ar rupe de viața mea trecută și de eforturile mele care mi-au iluminat tinerețea. COMPROMISUL CU PRIETENII Cum se face, cum reușește un român să întoarcă pe dos mănușa tragică și s-o arunce în față destinului? Dintr-un dușman potențial își face un prieten pe viață. Devenind bucureștean și debutând în literatură, eram invitat la cenacluri, la revelioane. Asistam la veselia generală crunt și plin de orgoliul răspunderii
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
ne punem întrebarea dacă nu cumva unele scene de familie, al căror erou a fost Mateiu, nu conțin mai multă putere de evocare, prin răutatea care le animă, decât cumințenia celorlalți copii ai lui Caragiale. Istoria cu pusul îndelungat al mănușilor ca să nu-i altereze gingașa mână frigul clanței când rebegitul tată bătea în geam în viscol să i se deschidă ușa mai repede ne face parcă să-l vedem aievea pe marele Iancu cu mustața zbârlită de furie, năvălind pe
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
petrecut în ziua când am terminat cu montatul tuburilor și racordul la rețea. Lucram la instalarea contorului și a siguranțelor. Afară ploua și trăsnea, uite-așa alergau fulgerele în jurul casei, ca niște șerpi de foc. Eu lucram pe viu, fără mănuși și fără cizme de cauciuc. Trece curentul prin mine și eu nu simt nimic. La școala de maiștri demontam întrerupătorul de lângă ușă, puneam două degete pe fire și când intra cineva, hai noroc, mă, îi spuneam, și îi întindeam mâna
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
facă moi. I-a mers bine până când l-au dibuit unii că se Îndeletnicea, ascuns În Valea Puțului, și cu blestemății. Un patron de la oraș Îi plătea bani frumoși pe piei de câine tăbăcite din care cosea cele mai fine mănuși pentru cucoane. Și, de parcă asta Încă nu era destul, grozăvia se arăta și mai mare: după ce belea câinii, le punea carnea la fiert În cazane și aduna, pe urmă, untura sleită la suprafață. Asta cică se folosea la rujurile scumpe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
când mai subțire, dintr-o cameră de tractor. Pentru ghetele schilodite ale tatălui avea să mănânce bătaie tocmai la iarnă, când nu mai putea fi ascunsă lipsa limbilor. Ucigașă și fioroasă era arma celuilalt. Zgârciul galben era tăiat dintr-o mănușă de crep furată de la un electrician; patul era centrat ca lumea și ața care-l ținea - zdravănă. Tare se mai bucurase când văzuse pe nevolnicul de văru-său cu ce gioarsă venise. Întâi că n-avea cum să fie Întrecut la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
care zăpada Înghețată părea suprafața unei mări albe cu valurile Încremenite. Priveliște aproape nepământeană. Deși era noapte, albul zăpezii mă ajuta să văd până departe. Nările și pleoapele dădeau Întruna să nu se mai deschidă, lipite de ger. Am lăsat mănușile să cadă, am proptit degetul gros de la mâna dreaptă pe trăgaci și am Îndreptat țeava cu cătarea Înaltă către cerul gurii. Vedeam cum, cuminte, percutorul aștepta să izbească micuța capsă din fundul cartușului; scânteia avea să aprindă praful de pușcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Ectoraș trebuia să-și pună niște prăpădiți de ochelari de motociclist, cu sticlele zgâriate, ramele din aluminiu strâmbate În fel și chip și prinși pe după cap cu un elastic lat și Îngălbenit, furat de la izmenele bunicii. În mâini Își Îndesa mănuși cu un singur deget, Împletite de bunica lor din fire de lână diferit colorată, rămasă din deșirarea unor ciorapi ce nu mai putuseră fi cârpiți. Când trăgea câte un foc Împopoțonat astfel, Ectoraș nu vedea mai nimic și Îndrepta gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Îl cără până la cabină, desprinse remorca și se năpusti cu tractorul către sat. Se Întoarse târziu, pe când deja se luminase afară, Însoțit de doi țigani, Daie Gulu nemuritorul și nepotul său Gululu. Purtau pe capete plase și În mâini aveau mănuși de sudori. În tot timpul cât Directorul fusese plecat, Foiște și Ectoraș se ținuseră departe de remorca ucigașă ce zăcea Într-o rână. Albinele se potoliseră cumva, nu mai zburau bezmetic, ieșiseră din stupi și se așezaseră, aproape cuminți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mobilizare. Anunțul îi surprinse enorm pe toți, chiar și pe vasalii lui Shonyu. În toiul întregii nedumeriri, un comandant intră în camera războinicilor tineri, unde mai mulți samurai forfoteau de emoție. Legându-și, cu multă ceremonie, șireturile de piele ale mănușilor, îi privi pe luptători cu un chip pământiu și spuse: Vom cuceri Castelul Inuyama înainte să treacă noaptea. Așa cum era de așteptat, singurul loc calm din mijlocul agitației era camera privată a generalului comandant, Ikeda Shonyu. Cu al doilea său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ca om activ al cetății - și-a spus răspicat cuvântul de adversar al totalitarismului comunist!!!... și încă ceva: autorul sporește numele „lighioanelor” incriminate adăugând: lipitoarea, căpușa, lingăul, stârpitura, porcul, scroafa, bicisnicul, căpușa parlamentară etc., toate potrivindu-se ca o fină mănușă în originala noastră trecere de la comunism la capitalism. Spre exemplificare, mă voi opri doar la câteva din fiecare categorie de fabule (cele de ieri și cele de astăzi). Caracteristic pentru ambele feluri este o accentuată și categorică opoziție a scriitorului
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
Mesia, a rămas în popor până în zilele noastre. Deci meritul nu a fost a lui Hristos, că suntem acum creștini, ci al marilor conducători a lumii de pe atunci, când au observat că noua doctrină religioasă, li se potrivește ca o mănușă pentru a încăleca definitiv poporul truditor, având acum cu ce să-l prostească la nesfârșit. Pe anul acesta, pomana porcului s-a dus, sarmalele au fost terminate, vinul băut, Salvarea, sunată. La ce vă mai așteptați? La mulți ani și
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]