2,090 matches
-
Să-i lăsăm să se certe pentru dreptul de a mătura străzile 23. Ne îngăduim totuși să afirmăm, în opoziție directă cu astfel de opinii disprețuitoare și profund false, că a face politică înseamnă cu totul altceva și că a mătura... regimul Ceaușescu însemna ceva mai mult. Infinit mai mult și mai salubru. Un ecarisaj capital. Anacronismul total și iremediabil, în contra-timp istoric, al gândirii politice a lui Constantin Noica ne pare dovedit încă o dată. 4. Una din explicațiile capitale căci
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
situația este ireversibilă deoarece acesta și nu altul este sensul istoriei. Se cunoaște schema simplistă a istoriei: după feudalism vine burghezia, după burghezie vine (inexorabil, legic) proletariatul, deci socialismul etc. etc. Inutil deci să te opui, să reziști. Istoria te mătură. Generația mea își amintește foarte bine de aroganța, suficiența, siguranța cu care ni se debita o asemenea pseudo-filozofie a istoriei. Ea a dezarmat, totuși, moral, pe mulți. Eram arestați fiindcă totul era legic. Aruncați pe Bărăgan fiindcă era legic. Gheorghiu-Dej
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
și originalitatea, în orice domeniu cultural, sunt virtual creatoare. Imitația mecanică, epigonismul și alinierea servilă, minoră, sunt lipsite de valoare. 1. Rănile revoluției culturale Autorul sinistrei revoluții culturale importată din China maoistă, dar intrinsecă marxismului dogmatic și utopic, a fost măturat de valul indignării populare, îndeosebi tinerești. El a fost executat și nu mai este. Dar rănile adânci, grave, profunde, ale culturii române sunt încă și vor mai fi mult timp deschise. Ele sângerează. Ele dor. Ele nu pot fi uitate
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
literară românească se transformă într-o mizeră colonie balcanică în care Roland Barthes devine un fel de personaj fabulos, ceva între idol, totem și guvernator general. Pe de o parte, este imposibil de trecut cu vederea că această influență a măturat pur și simplu, din conștiințe, toate clișeele și platitudinile marxisto-leniniste socialiste. Este partea sa pozitivă, incontestabilă. Dar reversul medaliei? Instaurarea unui dogmatism invers, a unei sincronizări superficiale, mecanice, introducerea spiritului de compilație, docilitatea în fața ultimei traduceri sau cărți pictate în
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
primul rând, prin simplă determinare istorică, după o perioadă de mare izolare și de rupere cvasi-totală de referințele străine specializate, într-un punct crucial al studiilor noastre istorico-teoretice. în teoria și critica literară, noua critică să spunem aproape că a măturat, în foarte multe cazuri, orice veleitate de soluție personală, prin sinteze critice proprii. O invazie și dominare aproape absolută, deci, a bibliografiei imperioase, à la page. Aceeași situație și în istoria ideilor, în istoriografie în general. Am preconizat totdeauna în
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Dumitrescu, o foarte bună analiză a sistemului ceaușist, din păcate uitată, ca să nu spunem definitiv ocultată. Se repetă, de fapt, în treacăt fie spus, cu incipienta noastră politologie, ce s-a întâmplat, în anii șaptezeci-optzeci, când valul barthian, structuralisto-semiologic, a măturat pur și simplu reflecția noastră literară originală la începuturile sale. Situația riscă să se repete și în acest caz. Sensul efectiv creator al politologiei noastre nu poate fi decât unul simplu: un aparat metodologic și conceptual cât mai modern posibil
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
caverne la limita salubrității, în care vechea versiune a locuirii se refugiază. Povestea cu mareea de anxietate ce paralizează în întregime funcționarea unei lumi e doar un expedient euristic, o ficțiune simplificatoare; nu cred că există sentimente fundamentale, capabile să măture totalitatea unei lumi cu vâltoarea lor, ci numai afecte specifice și diverse, vizând în exclusivitate fragmente ale ei; n-ai văzut cum și tsunami-ul japonez a cruțat ici-colo clădiri de beton mai solide, ce au servit de refugiu continuității
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
considere damnat - "eu sunt o țintă a loviturilor destinale". Peticul se menținea la locul lui prin presiunea relativ constantă a mediului, dacă e să nu socotim și adezivul intrinsec al identificării. În multe privințe, lumea lui Rică era o plută măturată de valuri și cu flotabilitatea compromisă, al cărei echipaj rămânea îndârjit la bord în primul rând de frica plonjonului în necunoscut, și în ciuda traiului de neinvidiat la care se găsea redus. Blindajul ei se îngroșase și întărise prin repetare. Cât
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
bord în primul rând de frica plonjonului în necunoscut, și în ciuda traiului de neinvidiat la care se găsea redus. Blindajul ei se îngroșase și întărise prin repetare. Cât despre ambarcațiunile de salvare din jur, e de crezut că, de pe puntea măturată de valuri, lor li se atribuia o realitate mai degrabă fantomatică. Obiectiv, loviturile pot fragiliza sau întări, dar prin repetiție rolul lor identitar e doar întărit; preluarea unei lovituri în locul destinatarului îl obligă implicit pe acesta la redefinire, ceea ce echivalează
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
proclamă "împărat al sîrbilor și al grecilor". Cînd, în 1352, aventura sa ia sfîrșit, în fața Constantinopolului nu mai există nici un obstacol pentru a opri înaintarea turcilor otomani spre Occidentul creștin. Le trebuie totuși un secol acestor noi veniți pentru a mătura definitiv ultimele vestigii ale Imperiului de Răsărit. Veniți din Asia centrală, turcii otomani se instalează în Asia Mică ca vasali ai Selgiucizilor și sînt convertiți la islamism la sfîrșitul secolului al XIII-lea, ceea ce le asigură unitatea. Destrămarea Imperiului Selgiucid
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
de cinismul marilor puteri. Numai Franța a jucat în America sau în Polonia rolul puțin naiv al apărătorului micilor națiuni. Și aceasta din cauză că este asediată de concepții noi și idealiste. Ieșite din principiile filosofice, acestea pregătesc furtuna revoluționară care va mătura Europa și care, după douăzeci și cinci de ani de tulburări, va da naștere unei situații cu totul noi. Partea a IV-a (1789-1815) Furtuna revoluționară și nașterea unei noi Europe Capitolul 15 EUROPA FAȚĂ ÎN FAȚĂ CU REVOLUȚIA FRANCEZĂ (1789-1804) ■ Revoluția
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
și de insistent i-a lucrat limba. Vârâtă în gura mea căscată, ca o vietate marină ce se zvârcolește, fu gata-gata să mă scoată din simțiri în timp ce căuta un punct final, de neatins, în apropierea omușorului; șerpuia, pulsa și-mi mătura, răsucindu-se, cerul gurii; sunt absolut sigur că s-a întors cel puțin o dată cu susul în jos. Lunecoasă ca un delfin, nu atât umedă, cât delicios de mucilaginoasă, cu gust de Amontillado, avu în ea destulă putere ca să mă forțeze
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
nimic de mâncare în seara aceea, și nu aveai cui să te plângi contra părinților mai ales, să-i învinuiești că te exploatează ori că te persecu tă, cum sunt protejați copiii din ziua de azi, care nici să-și măture în camera unde își au patul pentru dormit nu sunt lăsați să „muncească”, că le și sare în, „ajutor” niște organizații nonăguvernamentale - își zic - care nu știu cât de mult îi ajută pe cei mititei, dar bani sunt sigur că încasează de
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
avea aproape 14 hectare de teren, iar o dată cu această măsură politico-administrativ ă a venit și măsura sporirii impozitelor care și așa nu erau de fel mici, a cotelor obligatorii, când delegații de la rai onul de partid sosiți în sat le măturau până și podul casei pe ntru a le lua și ultimele grăunțe. Nu mai vorbim despre oile, porcii și păsările din bătătură pe care nu mai aveai cu ce le întreține și pe care erai și obligat să le predai
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
încât fie cea mai mică fisură putea duce la prăbușirea lor, lucru care s-a și întâmplat. Odată introduse unele măsuri liberale în economie și, mai ales, acceptate fiind discuțiile libere, valul de început a devenit un tsunami care a măturat totul în cale. Puciul din august '91 a fost ultima încercare, disperată, de a păstra sistemul. Dar valul 1-a măturat și pe creatorul său, pe Gorbaciov. În anii care au urmat Gorbaciov a fost, practic, un exilat primit, este
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
liberale în economie și, mai ales, acceptate fiind discuțiile libere, valul de început a devenit un tsunami care a măturat totul în cale. Puciul din august '91 a fost ultima încercare, disperată, de a păstra sistemul. Dar valul 1-a măturat și pe creatorul său, pe Gorbaciov. În anii care au urmat Gorbaciov a fost, practic, un exilat primit, este adevărat, cu mare stimă în țări precum Germania și Statele Unite. Fundația care-i poartă numele este cunoscută în toată lumea; în noua
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
acolo, începea să rumege lent, meditativ, fânul proaspăt... O înjurau, strecurând propuneri licențioase, chiar pe Profira care râdea larg, cu dinții albi, cu strungăreață, scăldați de o salivă abundentă... Înjurau chiștoacele de țigări „Plugare“, lățite în câte un scuipat gros, măturându-le, ca să fie pietrișul curat în fața haltei prin care treceau doar marfare și, arareori, trenuri mixte, staționând un minut... (Iar taică-meu, cu chipiu țanțoș, cu uniformă cu nasturi lucitori, bombați, având ștanțați pe ei o roată aurie cu aripioare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
soțul ei. Caută un adăpost. Deschide la întâmplare ușa unui butic și dă peste Cléa: "Scuzați-mă, ploaia..." Așteaptă amândouă, fără să se privească, fără să-și vorbească. E târziu. Cléa dispare undeva, în fundul prăvăliei. Femeia de serviciu vine să măture, să pună totul la loc și să stingă lumina. E terorizată de ideea că aceasta ar putea s-o închidă peste noapte acolo. "Veniți, vă duc la mine până trece furtuna", spune Cléa. "Dar trebuie să-l găsesc pe bărbatul
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
se tot umflă zilnic, conține toate informațiile necesare. Infirmierele știu foarte bine cine e. Ai crede că vor să afle dacă ea, ea știe cine e ea... Câteodată, stă pe malul mării, într-o noapte fără lună. Lumina unui far mătură câteva clipe valurile întunecate, apoi noaptea devine de nepătruns. Un vis sau o amintire? Dacă e amintire, se destramă de cum încearcă s-o interogheze, ca un vis care se teme de lumina zilei. Când doctorul M. își face vizita, i
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
mării. Pe terasele lui, printre paturile bolnavilor expuse la soare, se vedeau infirmierele care se foiau pentru preparativele de seară. Ocoli marea clădire, în curtea căreia câțiva manutanțieri se odihneau fumând o țigară, și ajunse în micul port. Aproape de cheiul măturat de plictisul metafizic al betonului răscopt la soare, o mică navă ruginită putrezea în apa cu luciri grase, de carburant. Cele două santinele care marcau începutul zonei priveau buimace Dumnezeu știe ce, poate apele dulci ale fluviului care, după ce traversaseră
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Și restaurantul gării avea o orchestră mică. După ce pleca și ultimul tren, se dansa pe chei până noaptea târziu. În clipa aia, pariez, a suspinat fără să vrea: de ce n-am venit din vremurile când doamnele de onoare ale reginei măturau cu trenele peronul gării! Mulțumindu-le gazdelor, își duse mâna la buzunar. N-au primit banii. Nu contează o farfurie mai mult sau mai puțin, dar dacă aveți o țigară..." Vai! nu fuma. Dacă și camarazilor dumneavoastră le place peștele
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
o felie de pâine prăjită cu icre negre, pe care o mâncă sprijinindu-se de tejghea, și se și pregătea să plece din local, pentru prima oară iritat de vulgaritatea și nepăsarea camarazilor lui, când un val de aer rece mătură încăperea, împrospătând aerul. Era Hector care dăduse ușa de perete și, după obiceiul lui, îi salută pe toți, în dreapta și stânga, dând din coadă. "Stăpânul tău nu e aici, îi spuse Grigore, du-te să-l cauți în altă parte
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
fascicolelor luminoase care cădeau pe valuri. "Păcat că n-ai venit cu noi, Lillișu!" Fata ridică din umeri: "E prea frig." " Da, dar merita." Lillișu își țuguie buzele într-o strâmbătură sceptică. Nu era totdeauna vorbăreață. Cât despre lumina farului măturând marea, nu găsea se pare în asta nimic extraordinar. Nel se încăpățână: "O să fac un tablou cu farul..." Diferendul părea totuși mai vechi: "Știi, Filip, i-am făcut lui Lillișu portretul și nu-i place." Constantin interveni: "Și eu cred
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Surpriză! Aparatul îi livră două texte scurte, de fapt, două începuturi rămase fără continuare, scrise la o distanță respectabilă unul de altul. Aparțineau aceluiași arhipelag cu această ultima insuliță pe care ea își organizează rezistența. De parcă un far i-ar mătura, la intervale mai mult sau mai puțin lungi, memoria ca s-o conducă până la punctul extrem al conștiinței. În cele din urmă, reuși să-l transforme pe primul: Era o oază de liniște și salcâmi. Când înfloreau, briza marină împrăștia
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
-și marginile paralele, ca o amăgire care întârzie să se destrame. Murea încet, pașnic, s-ar spune, în patul lui. Sub cerul lăsat care își înmuia franjurii în mare, era încă zi, dar farul se și aprinsese, iar lumina lui mătura la intervale regulate hula marină, de-acum acoperită de întuneric. De jur împrejur, nici țipenie de om. Niciun zgomot, afară de amenințarea surdă a mării. Omenirea era invizibilă, ca înainte sau după o catastrofă. Dintr-odată se făcu foarte întuneric. Noaptea
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]