2,183 matches
-
reușești să-l convingi pe Himmler să îți accepte dovada, chiar crezi serios că va dori ca prostia lui să fie făcută publică? Mă îndoiesc că vei obține prea multe în ceea ce privește justiția din partea Reichsführer-ului SS. El pur și simplu o să măture asta sub covor și în scurt timp totul va fi uitat. Așa cum se va întâmpla și cu evreii. Să ții minte vorbele mele. Oamenii din țara asta au o memorie foarte scurtă. — Eu nu, i-am zis. Eu nu uit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
privește curtea interioară, are chipul îngălbenit de lumina care urcă de acolo, așteaptă să se închidă fântâna arteziană. Italia a pregătit sandvișuri pentru drum, a coborât să cumpere brânză, salam, apoi a rupt pâinea pe pat. M-am trezit când mătura firimiturile cu mâna. Lângă ascensor a salutat cameristele, le-a luat adresa, le-a îmbrățișat ca pe niște surori. În mașină, în timpul călătoriei de întoarcere, vorbim puțin. La un moment dat Italia spune: — Ți-e rușine cu mine, nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
dezvălui nimănui, cu atât mai puțin Irinei și lui Valeriano, misiunea secretă ce mi-a fost încredințată: să descopăr cine e spionul infiltrat în Comitetul revoluționar, care pregătește cedarea orașului în mâna Albilor. În mijlocul revoluțiilor care, în iarna aceea vântoasă, măturau străzile capitalelor ca rafalele crivățului, se năștea revoluția secretă ce avea să transforme forța trupurilor și sexelor: Irina credea în asta și reușise să-l convingă nu numai pe Valeriano - fiu de judecător de district, licențiat în economie politică, discipol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
acesta? Acesta era ca să se muleze sexy pe fiecare formă a corpului (sau, în cazul lui Emmy, să accentueze expert puținele forme pe care le avea), să se simtă ușor ca o mătase, dar cald de parcă ar fi din puf. Mătura ușor podeaua la fiecare pas, iar cordonul din talie o făcea să se simtă ca un fotomodel. Instantaneu simți un sentiment de ușurare. Nu fusese o greșală. Îl văzuse în urmă cu vreo două săptămâni în vitrina celui mai scump
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
MIERLE, VENIND DIN SUD, AU TRECUT LA MARE ÎNĂLȚIME, DAR AU OCOLIT ORAȘUL, CA ȘI CÂND SIMBOLUL EVOCAT DE PANELOUX, STRANIA ȚEPUȘĂ DE LEMN CARE SE ÎNVÂRTEA ȘUIERÂND PE DEASUPRA CASELOR, LE ȚINEA LA DISTANȚĂ. LA ÎNCEPUTUL LUI OCTOMBRIE, MARI AVERSE DE PLOAIE MĂTURARĂ STRĂZILE. ȘI ÎN TOT ACEST TIMP, NIMIC MAI DE SEAMĂ NU SE PRODUSESE ÎN AFARĂ DE ACEST ENORM TÂRȘÂIT DE PICIOARE. Rieux și prietenii lui au descoperit atunci cât erau de obosiți. De fapt, oamenii formațiilor sanitare nu mai ajungeau să digere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
mă-ntorci în Spania, Doamne,-n bunătatea ta, dacă nu mă culci într-însa, fie după voia ta! Ca în cer și pe pământuri sus pe munte și-n ocean, Fuenterrabíe visată, clopotul ți-l aud iar. Jaizquibel-ul plânge acolo - măturat de uragan - din rărunchii-adânci ai Spaniei simt în mine cum te zbați. Tu, oglindă, Bidasoa, curgi pierzându-te-n ocean, câte vise-mi duci cu tine Domnului le duci în dar. Clopote Fuenterrabía, limbă-a veșniciei doar, tu unica bunătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
mai sosit o livrare pentru tine, draga mea, spune. De data asta de la curățătorie. Ți le aduc imediat. — Mersi, spun recunoscătoare, deschizând larg ușa de la apartamentul meu. Pe preșul de la intrare e un maldăr de broșuri publicitare, pe care le mătur cu ușa, spre teancul mai mare format în hol, lângă perete. Mi-am pus în gând să le dau la maculatură, când o să am puțin timp. E pe lista mea. — Iar ai venit târziu. Doamna Farley se află lângă mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
sec. — Și iată și lista cu îndatoririle tale ! Îmi întinde o foaie de hârtie. Nu e completă, dar cred că pentru început ajunge... În clipa în care privirea îmi cade asupra listei nesfârșite, mă cuprinde o ușoară sfârșeală. Făcut paturile.. măturat și spălat treptele de la intrare... aranjat florile... lustruit toate oglinzile... făcut ordine în bufeturi... spălat rufele... curățat băile zilnic... Spune-mi, există vreun lucru pe lista asta care să-ți pună vreo problemă ? adaugă Trish. — Ăă... nu ! Glasul îmi e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
închide cu un țac. Fiecare dintre ele are propria lui șmecherie. — Categoric ! spun, prinzând din zbor această scuză, ușurată. Evident ! Sunt mult mai obișnuită să lucrez cu o... o... o Nimbus 2000. Trish mă scrutează ușor uimită. — Asta nu e mătura din Harry Potter ? Fuck. Știam eu c-o știu de undeva. — Ba da... așa e, spun într-un final, cu fața în flăcări. Dar este, de asemenea, și o marcă foarte cunoscută de scânduri de călcat. De fapt, cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
ia. Shit. Mă uit mai bine la tub. „A NU SE FOLOSI PE SUPRAFEȚE DE GRANIT”. Shit. — În orice caz, spun, acoperind iute picăturile cu cârpa. Îmi stai în drum. Iau un pămătuf de praf din cădiță și încep să mătur cu el firimiturile de pe masă. Scuză-mă... — Atunci te las, spune Nathaniel, cu un început de surâs în colțul gurii. Se uită la pămătuf. N-ar fi mai bine să folosești pentru asta o perie și un făraș ? Mă uit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
vine să râd. Guy, ce-i cu tine aici ? — Sunt aici ca să te conving să te întorci. Evident că de-aia e aici. Trebuia să-mi dau seama. Nu mă întorc. Scuză-mă. Iau mătura și fărașul și încep să mătur făina și bucățile de aluat de pe jos. Dă-te puțin, te rog. — A. Da. Guy se dă stingher din calea mea. Arunc mizeria la coș, după care scot sosul de sparanghel din frigider, îl torn într-o cratiță și îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
mă interesează banii, răspund. Am destui bani... Nu înțelegi ! Samantha, dacă te întorci, poți să câștigi suficient ca să ieși la pensie peste zece ani. O să fii aranjată pe viață ! Atunci da, poți să te duci să culegi căpșune sau să mături podelele sau ce alte idioțenii vrei să faci. Deschid gura automat pentru a-i răspunde, dar simt că mi-a secat definitiv izvorul cuvintelor. Nu-mi mai pot urmări gândurile, care-mi dansează prin cap. — Ți-ai câștigat statutul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Frământă o porție de argilă care îi trebuia fiicei lui, dar, spre deosebire de atenția scrupuloasă cu care se ocupase de cuptor, lucră fără elan, așa că Marta se văzu nevoită s-o mai frământe o dată pe ascuns ca să reducă impuritățile. Tăie lemne, mătură curtea, și, în după-amiaza în care, timp de trei ore, căzu o ploaie măruntă și monotonă, stătu tot timpul așezat pe un trunchi sub șopron, ba privind fix înainte ca un orb care știe că nu va începe să vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
asemănătoare cu arta alchimiei, care nu e, cum știm, o știință exactă, la toate astea, spuneam, va trebui adăugată examinarea riguroasă la care, ca de obicei, Centrul va supune fiecare păpușă, și pe deasupra cu subșeful acela, așa de pornit. În timp ce mătura cuptorul, Cipriano Algor și-a amintit numai de cele două amenințări, de cea sigură și de cea latentă, asta au bun asociațiile de idei, una trage de alta, trebuie să fii abil și să nu le pierzi firul, să înțelegi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
vei întoarce de multe ori să lucrezi și să respiri aerul câmpului. Cât despre Cipriano Algor, pentru a-și limpezi mintea de păianjenișul de temeri care, în timpul zilei, îl făceau să se uite de zeci de ori la ceas, el măturase și spălase olăria de sus până jos, refuzând din nou ajutorul pe care i-l oferise Marta, Va trebui să-l ascult pe Marçal, spuse. Găsit a fost trimis în cușcă după ce a murdărit în mod lamentabil podeaua bucătăriei cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
dispărură. Un tremur violent zgudui membrele lui Cipriano Algor, curajul lui slăbi ca o frânghie din care se rupeau ultimele fire, dar înăuntrul său auzi un țipăt care îl chema la ordine, Amintește-ți, chiar dacă mori. Lumina tremurătoare a lanternei mătură încet piatra albă, atinse ușor niște pânze întunecate, urcă, și se văzu corpul unui om așezat. Lângă el, acoperite tot cu pânze întunecate, mai erau cinci trupuri tot așezate, drepte toate ca și cum un cârlig de fier le traversa craniul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Întinsă, cu chipul vesel și privirea surâzătoare. Doar o bolboroseală, pălăria mea care se agită. Reperasem deja, În partea opusă colțului În care era așezată ea, un fotoliu foarte englezesc În care să mă afund. Dar iată că privirea mea mătură covorul, se izbește de pantofii escarpin ai vizitatoarei, se ridică de-a lungul rochiei ei albastre-aurii, până la genunchi, la piept, la gât, până la văl. Lucru ciudat, totuși, nu de opreliștea unui văl mă izbesc, ci de o față deschisă, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
deja aici, fac cordoane de jur Împrejurul hotelului! Am coborât În grabă scara. Odată ajunși În holul de la intrare, am adoptat din nou un umblet demn, mai puțin suspect. Un ofițer cu barbă blondă, cu chipul tras mult pe frunte, cu ochii măturând ungherele Încăperii, tocmai intra pe ușă. Fazel n-a avut timp decât să-mi șoptească: „La legație!”. Apoi s-a despărțit de mine, s-a Îndreptat spre ofițer, l-am auzit rostind Polcovnic! - Colonele! - și i-am văzut pe cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
parcă interiorul burții unei balene, rămâneau nemișcați, spre marea satisfacție a căpitanului. ― Să ne desfășurăm în evantai, continuă Dallas, dar nu prea departe. Nu depășiți, orice ar fi, perimetrul de viziune al vecinului. Ne-ajung două minute. Înarmați cu lanternele, măturau cu mare grijă toată suprafața imensei încăperi. Pe jos erau împrăștiate fragmente de material cenușiu, cea mai mare parte acoperită de stratul de praf care se inflitrase în navă. Kane nici nu le luă în seamă. Ei căutau un obiect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
câte o gură de cafea călduță și să privească tăcută citirile instrumentelor. Montanul Jones nu avea astfel de slăbiciuni. Așezat pe coadă, admira cu mare interes dansul elementelor dezlănțuite de cealaltă parte a geamului blindat. Găsea deosebit de vesel spectacolul pulberilor măturate de vânt care se învolburau în lumină. Jones știa că nu putea să înhațe vreunul din acei fetuși strălucitori care veneau să-l sâcâie drept sub nasul lui. El înțelegea legile fizice inerente existenței unui solid transparent, care limita acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
semnalul sonor cu bună știință, o determină să facă o oprire după cincisprezece metri. Lumina era tot slabă, dar suficientă totuși pentru a-și putea da seama de starea de lucruri: nu era nici o creatură pitită în pasajul urât mirositor. Măturând lent spațiul cu detectorul. Încerca să fixeze și acul și culoarul. Acul înregistra cu minuțiozitate fiecare deplasare a lui Ripley cu o măsură corespunzătoare distanței de parcurs. Ridică ochii și remarcă un mic tambuchi în perete, ușor întredeschis... Parker și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
a lui Oedip devine o gură prin care el Își strigă victoria Împotriva zeilor și libertatea. Drumul spre Colonos nu e Golgota lui, ci triumful lui. Nimeni altul n-a hotărît că este vinovat decît el Însuși. Cu această hotărîre mătură zeii care s-au jucat cu el și care așteptau rugăminți de Îndurare. Deoarece, se Înțelege, nu-și asumă vina În fața zeilor, ci Împotriva lor. E vinovat, adică e singur. Orgoliu suprem și dureros. Tragedia ascunde o apologie. Aș spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
partea neatinsă de amărăciune. Dealtfel, cunoaștem lucruri pe care grecii le ignorau. Sibaris Se nasc obosiți și trăiesc pentru a se odihni. (Inscripție pe un suvenir din San Marino.) Nu plouă Încă, dar cerul s-a Înnorat și bate vîntul măturînd sibaritismul mării de ieri. Dacă Închid ochii, zgomotul valurilor se aude ca o cascadă. Timpul curgînd dintr-un abis În altul. Și Între ele, această zi căreia acum Îi cunosc bine prețul. Mă gîndesc că, probabil, după multe zile ploioase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
i văd mișcându‐se ridicând mâna să mă binecuvânteze. La zece ani am intrat și eu la un iconar. Da‐era un om sucit, Dumnezeu să‐l ierte, și rar auzeai o vorbă cumsecade din gura lui. Mă punea să mătur, să‐i leagăn copilul, și când vroiam să mă uit și eu cum zugrăvește, mă lua la goană. Numai câteodată, când îi frecam colorile, se mai îmbuna și mă lăsa pe lângă el - atunci eram în culmea fericirii; îmi vorbea blând
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
ca un flaut. Lauda naturii, atât de pasionat îndrăgită, capătă accente sublime: Tu ești felurită la nesfârșit în exuberanța universului, Doamnă cu multiple măreții ! Calea ta este semănată cu lumini, atingerea ta face să se nască flori, trena rochiei tale mătură un dans de stele și muzicile tale cu note felurite își află ecoul prin lumile fără număr! Imnurile adresate vieții de Tagore sunt de mare puritate și frumusețe, un elan liric pasionat incluzând atât ființarea de aici, cât și cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]