1,754 matches
-
a unor indivizi, de obicei vrăjitori. Ființele divine nu intervin și numai oamenii pot să contracareze răul, prin procedee magice. În aceste sisteme niciun efort nu este făcut pentru restaurarea echilibrului social sau etic și singurul lucru important este eficiența magicienilor sau a vrăjitorilor. Cele două paradigme simbolice nu sunt exclusive, ele pot coexista În aceeași civilizație. În folclorul românesc, vindecarea de deochi presupune invocarea și contribuția unor figuri ale religiei creștine (precum Maica Domnului), dar și acte de medicină magică
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Deși șamanismul a fost considerat de unii savanți drept o formă de exprimare a relației dintre om și lumea supranaturală specifică societăților primitive de vânători și culegători, deși adepții teoriilor evoluționiste consideră că șamanul este Înlocuit treptat de vindecător, de magician și, În final, de preot (M. Winkelman, 1990), studiile antropologice au arătat că șamanii și complexul magic al șamanismului conviețuiesc cu și se adaptează la lumea modernă. Pe de o parte, urmașii șamanilor din societățile simple Își continuă activitatea și
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
ei legile propriilor fantasme. Apoi, oamenii au Înțeles că ei sunt neajutorați În fața puterilor universului. Printr-o desprindere de concepțiile animiste primitive, unele societăți au ajuns să considere că o putere mai presus de om, supranaturală și impersonală, conduce universul. Magicienii au devenit preoți și și-au transformat tehnicile magice de acțiune directă asupra naturii În tehnici de implorare a ajutorului divin (rugăciunile și liturghiile). Prin lucrul asupra credințelor, acești preoți au ajuns la o Înțelegere mai subtilă a relației cu
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
speră obținerea unei anumite schimbări. Dintr-o perspectivă funcționalistă, acest fapt Înseamnă că magia nu contribuie, asemenea riturilor religioase, la coagularea colectivității și la afirmarea identității sociale - În formula memorabilă a lui Durkheim, preotul creează o comunitate de credincioși, În timp ce magicianul are un grup de clienți. De aceea, Bronis³aw Malinowski va accentua funcțiile magiei pentru menținerea echilibrului psihic al individului: riturile magice ajută oamenii să ducă la bun sfârșit, cu Încredere În puterile lor, diferite sarcini dificile. Astfel, ea contribuie la
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
adeziunea la un anumit sistem de reprezentări simbolice. Riturile magice presupun transformarea miraculoasă a unor obiecte banale sau a unor cuvinte și acte verbale În instrumente de exercitare a unei anumite puteri. Obiectele și formulele magice pot aparține În exclusivitate magicianului (toiagul fermecat, toba șamanului, oasele vindecătorului, pietrele ghicitorului, precum și formule magice esoterice) sau pot fi date spre folosință pacienților. Actele verbale cel mai des folosite În magie sunt incantațiile, adică „folosirea unor cuvinte, organizate În mod ritmic, despre care se
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
yam erau aduse În satul șefului și expuse În locuri speciale. O parte se dăruia cu ocazia unor ceremonii complexe, În care șeful Își confirma poziția de „mare distribuitor”, În timp ce restul era folosit pentru a hrăni constructorii de canoe, artizanii, magicienii și slugiile și familiile lor - toți aceștia devenind astfel dependenți de puterea șefului. (M. Harris, 1991, pp. 197-198) Al doilea exemplu e cel al unei societăți statale vechi și masive, mossi din Volta Superioară, al cărei suveran (Mogho Naba) simbolizează
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de nisip pe câmpia vestică Întunecă Stâncile Olga. Iar pe măsură ce soarele coboară și noaptea le Învăluie, movilele trec de la roșul aprins la un violet adânc, de amurg. Văzând acest conglomerat de stânci, cunoscutul explorator Ernest Giles preciza entuziasmat: „Bătrânul timp, magicianul, În zadar s-a străduit aici, chiar cu Întreaga oaste a mării de nisip sub comandă; Muntele Olga a rămas după cum s-a născut”363. Unii le-au comparat cu niște spinări de balene sau cocoașe de cămilă Într-un
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
pune în evidență raporturile existente în natură. Ia formă un raționalism subiectivist ce consideră rațiunea individului unic parametru de confruntare a adevărului. Boala devine un fapt „al meu”, de care nimeni nu poate și nu trebuie să se atingă, cu excepția magicianului. Școala pitagoreică Este reprezentată de modalitatea de a proceda, tipică lui Pitagora, care contribuie la apariția unei școli etice, de la care Hypocrate va lua principalele elemente. Metoda științifică este caracterizată de o abordare nu a priori, ci a posteriori. Pe lângă
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
cel mai uimitor, cel mai fantastic, mai extraordinar fabricant de ciocolată de pe lume! Credeam că toată lumea știe asta! - Știam că e faimos, bunicuțule Joe, și știam că e foarte deștept... - Deștept! strigă bătrânelul. E mai mult decât atât! E un magician al ciocolatei! Poate să facă orice - absolut orice își pune-n cap! Nu-i așa, dragii mei? Trei bătrânei dădură aprobator din cap. - Vrei să spui că nu ți-am povestit niciodată despre domnul Willy Wonka și despre fabrica lui
PAȘI SPRE PERFORMANȚĂ Auxiliar la limba și literatura română pentru elevii claselor a III-a by GRETA - FELICIA ARTENI () [Corola-publishinghouse/Science/91575_a_93526]
-
1000 de pagini, și care era abia prima parte a unei plănuite trilogii, la Idiotul, la Adolescentul, la Învierea și Anna Karenina, la Un veac de singurătate și Război asupra sfârșitului lumii, la În căutarea timpului pierdut ori Ulise, la Magicianul ... parcă nu era chiar în afara adevărului! Este adevărat că O zi din viața lui Ivan Denisovici mi se pare a avea, în acest context, cam 1500 pagini. Este, într-adevăr, de neuitat, ca și Amintiri din Casa morților. Liviu Antonesei
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
se amestecă cu bucuria prezentului în Alexandria Quartet, unde intriga e esențială, dar guvernată de puterea trecutului de a ordona viitorul. Și prezentul lui John Fowles e o reconsiderare a trecutului, nimic mai mult. Colecționarul, Iubita locotenentului francez, Daniel Martin, Magicianul toate nu sunt altceva dcecât meditații asupra trecutului, pentru care viitorul intrigii nici nu contează. Prezentul lui Fowles e mai mult o demonstrație de tehnică narativă decât un punct de sprijin al narațiunii. Julian Barnes recurge la istoria Biblică ori
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
sfârșit. Ackroyd forțează, cu tandrețe, marginile înțelegerii, ajutându-ne să îndurăm neputința. Istoria în sine e cât se poate de simplă: Timothy Harcombe, fiul lui "Clement Harcombe. Mediu și vindecător", îi calcă tatălui lui pe urme. Tatăl a început ca magician de circ, până ce a cunoscut-o pe Cecilia, cu care s-a însurat. Cecilia a murit la naștere. Se pare că ea este de fapt izvorul puterii tămăduitoare a celor doi (mai ales a lui Tim), ea fiind și modul
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
în alunecarea stilurilor. La șaptesprezece ani, Tim termină școala. Pleacă iar să locuiască și să lucreze cu tatăl lui. Tatăl e singur, sărac și mai bătrân. Ghicește în cărți, face horoscoape, ghicește viitorul prin astrologie și tarot. I se spune magicianul. Suntem în anul 1930. Clement Harcombe "părea golit de parcă îl săpase pe dinăuntru trecerea vremii". Tim îi dă din puterea lui. Are tot atunci un vis înspăimântător despre nebunie, când alunecă într-o gravură de Hogarth reprezentând casa de nebuni
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
dar suprafața se agită. De-a lungul lui, cum spune Clement Harcombe, " Nu există nici trecut, nici viitor, Tim, ci doar noi doi ascultând muzica". Cei doi se despart, se apropie din nou. Visele sunt din ce în ce mai manieriste. Tatăl e acum magician și hipnotizator la circul Blackmore, unde era și când a cunoscut-o pe Cecilia. Edward Campion și Tim se revăd în Upper Harford, satul bunicilor Sinclair. Edward a luat locul tatălui lui, cu toate că e licențiat în filozofie. Tim învață și
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
și muzică. Cade grav bolnav. Deși tatăl îi mărturisește că nu poate tămădui, îl vindecă de o boală misterioasă. Din generație în generație se transmit o povară dar și o cheie. Aflăm acum că și bunicul lui Tim a fost magician. Tată și fiu, alături iar, îl vindecă pe Edward. Clement Harcombe moare de o hemoragie cerebrală subită. Născut în 1899, se duce lângă Cecilia în 1936. Mor și bunicii lui Tim. Singur, Tim locuiește la ferma unde, în 1992, e
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
impresive, caracterizează vremurile obscure în care preistoria medicinii își află primii pași. Desigur că printre tămăduitori cu plante, argilă, piei de animal proaspăt tăiat, masaj, sugestie, nu au lipsit și impostorii, practicienii magiei negre, fermecătorii, dezlegătorii de farmece. La caldeeni, magicienii erau considerați o categorie socială deosebită fără a-i confunda cu magii, știuți ca înțelepți, profeți, regi. Magicianul asocia invocativ voința unui zeu, voinței sale îndreptată spre pacient și integrată unor practici oculte, încât bolnavul să fie convins că se
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
argilă, piei de animal proaspăt tăiat, masaj, sugestie, nu au lipsit și impostorii, practicienii magiei negre, fermecătorii, dezlegătorii de farmece. La caldeeni, magicienii erau considerați o categorie socială deosebită fără a-i confunda cu magii, știuți ca înțelepți, profeți, regi. Magicianul asocia invocativ voința unui zeu, voinței sale îndreptată spre pacient și integrată unor practici oculte, încât bolnavul să fie convins că se vindecă. Această coparticipare psihică, spirituală la actul curativ își are subtilitățile ei. Practicile magice erau cu atât mai
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
cunoscută. Relația magie-religie constă în direcționarea atenției omului spre divinitate, în timp ce societatea îl așează în raport cu semenul. În Egiptul antic, de exemplu, inițierea magilor se făcea în „Casa Verde“ de pe lângă Templu, de aceea aici au fost și cei mai mari preoți magicieni, asimilați înțelepților ca la asiro-babilonieni. Prin practici, concepție și obiective, medicina lor era defensivă și curativă. Odată cu scrisul, omul intră victorios în istorie, eliberat de amnezia lungii nopți prin care a trecut. După unii începutul a fost cu 500.000
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
preocupări specializate. Misterele gândirii, fiind create de creier, se acorda acestuia o atenție și curiozitate particulare. într-un papirus îi sunt descrise meningea, circumvoluțiunile, vasele scoarței cerebrale. În papirusul Ebers sunt citați ca specialiști curatori medicul (surm), preotul (sahmet) și magicianul. școlile de medicină erau pe lângă temple. Triada teologie, magie, medicină a fost o realitate competițională între terapeuții hieratici și cei empirici, laici. O grijă aparte era acordată farmacopeei și instrumentarului medical. Se foloseau curent produse botanice: flori, fructe, frunze, rădăcini
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
a treptelor pe care medicul trebuie să le parcurgă. Ele sunt: 1) Instruirea, studiul, receptivitatea la explicațiile și sfaturile profesorilor, cunoașterea naturii umane, a organismului uman. Nu accidental Hippocrat se ridică împotriva neștiutorilor, șarlatanilor, practicienilor falși, înșelători, vindecători cu promisiuni, magicienilor, care mai de care mai periculoși. Această reacție hippocratică are și azi motivație când atâția excroci se dau drept vindecători, bioenergeticieni, sataniști ai magiei negre 2) Cunoașterea teoretică nu este suficientă. Ea trebuie să fie susținută de experiența personală, prezența
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
un bestseller în primii ani ai sec. al XVII-lea. Dar este și singura carte pe care a publicato. Ieșind din serviciul lui Ralegh, Harriot a intrat în anturajul lui Henry Percy (de Northumberland), cel căruia contemporanii îi spuneau Lordul magician, și în cercul intelectual din jurul acestuia care avea să primească mai târziu numele de Școala nopții. O asociere nu prea comodă în Anglia începutului de secol al XVIIlea: o bună parte dintre membrii acestui cerc intelectual ajung mai devreme sau
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
primească mai târziu numele de Școala nopții. O asociere nu prea comodă în Anglia începutului de secol al XVIIlea: o bună parte dintre membrii acestui cerc intelectual ajung mai devreme sau mai tarziu în Turnul Londrei, acuzați de trădare. Lordul magician petrece 17 ani în Turn, Ralegh 10, iar Harriot este și el închis pentru puțin timp, alături de prietenii săi. Prizonieratul în Turnul Londrei nu întrerupe nici experiențele alchimice ale grupului, nici discuțiile științifice, dar îi face pe membrii săi mai
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
Nicolae Oprea, Opera și autorul, Pitești, 2001, 81-109; Pop, Viață, 63-74; Popa, Ist. lit., II, 859-861; Simion, Ficțiunea, III, 372-383; Vasile, Proza, 306-316; Daniel Cristea-Enache, Întoarcerea autorului, CC, 2002, 3-4; Sanda Cordoș, Nepotul lui Caragiale, APF, 2002, 5; Marius Miheț, Magicianul sau Ce au devenit Regizorul și Marele Dresor, F, 2002, 9; Mircea Iorgulescu, România dream, „22”, 2002, 654; Nicolae Oprea, Proza onirică, „Ziua literară”, 2002, 4 noiembrie; Marian Victor Buciu, „Maramureș”, sfârșit de trilogie, VR, 2002, 10-11; Negrici, Lit. rom
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
unor personaje „indefinisabile”, își probează astuția abordând „poetica incertitudinii” din această „tragedie a incomprehensiunii”. Ca și Hamlet („Hamletul meu”, „mon Hamlet”), și Prospero din Furtuna, „ultimul melancolic shakespearian”, e pentru exeget „mon Prospéro”, și el camuflează o triplă identitate: „Dumnezeu, magician și dramaturg” (Shakespeare, son art et sa „Tempête”, 1993). Temerara cercetare La Métamorphose de la tragédie (1978), atacând o pretențioasă temă - „splendoarea și decadența tragediei” -, urmărește, cu un complex spirit de sistem, să deceleze categoriile și formele străvechiului gen în zilele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
Fomoire, care Îl susțineau pe Bres, și cei din Tuatha: a doua bătălie de la Moytura. În luptă Tuatha sunt din nou conduși de Nuaduxe "Nuadu", vechiul lor suveran, devenit acum Nuadu airgetlám („Nuadu cel cu mâna de argint”) pentru că medicul magician Dian Cécht Îi făcuse o proteză de argint. Pentru a obține victoria, fiecare membru al Tuatha Își pune În funcțiune capacitățile magice, sub Îndrumarea lui Lugxe "Lug", maestrul oricărui meșteșug. Meșterul construiește arme miraculoase, magicianul face să cadă peste Fomoirexe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]