5,805 matches
-
sănătății și al serviciilor de Îngrijire a acesteia. El mai este cunoscut sub numele de medicină alopată sau convențională, privind corpul fizic ca pe un mecanism sau ca pe un set complex de sisteme și substanțe chimice; astfel, bolile sau maladiile sînt simple disfuncționalități, mărturii ale unei „defecțiuni” fizice care trebuie „reparate” de un „specialist”. Metodele folosite În acest scop sînt, bineînțeles, fizice: substanțe chimice sub formă de pastile, injecții sau spray-uri; intervenții chirurgicale minore sau majore; tratament prin iradiații
Reiki pentru o viață by Penelope Quest () [Corola-publishinghouse/Science/2150_a_3475]
-
fel Încît corpul nu e privit sau tratat separat, ci este conceput ca parte a unui Întreg, celelalte aspecte - mintea, emoțiile, spiritul, chiar mediul și stilul de viață - fiind la fel de importante. Modelul holistic nu vizează numai simptomele unei boli sau maladii, ci le cercetează și cauzele. Acesta presupune că, deși cauzele fizice, precum un virus sau o predispoziție genetică la boală, reprezintă, În mod evident, un factor al bolii, există totuși și alți factori care trebuie luați În considerare. Starea psihică
Reiki pentru o viață by Penelope Quest () [Corola-publishinghouse/Science/2150_a_3475]
-
ca În situațiile În care persoanele au servicii solicitante sau trec printr-un divorț, le epuizează sistemul imunitar, făcîndu-le mai vulnerabile la viruși sau infecții. Din punct de vedere holistic, În cazul În care cauzele majore ale bolii sau ale maladiei nu sînt vindecate, nu după mult timp persoana se va Îmbolnăvi din nou. Simptomele pot dispărea o vreme, dar apoi reapar, fiind, deseori, mai grave. Aceasta este perspectiva generală a medicinei complementare și a celei alternative. Totuși, multe persoane, printre
Reiki pentru o viață by Penelope Quest () [Corola-publishinghouse/Science/2150_a_3475]
-
care acționează mereu spre binele nostru absolut. Din acest motiv, el Încearcă să ne spună cînd ceva nu merge bine, În ceea ce privește fie modul nostru de a gîndi, fie viața noastră, În general. Mesajele sale iau forma simptomelor, a bolilor sau maladiilor, deci, atunci cînd răcim sau ne molipsim de gripă, avem o durere de cap ori de dinți sau ne Îmbolnăvim și mai grav, corpul nostru Încearcă să ne spună ceva, să ne facă să-i Înțelegem semnalul și să luăm
Reiki pentru o viață by Penelope Quest () [Corola-publishinghouse/Science/2150_a_3475]
-
acest sens. Dar dificultatea vine din faptul că nu Înțelegem Întotdeauna acest „limbaj al corpului”, iar unii oameni nici măcar nu sînt conștienți de existența sa, În felul acesta rostul lui pierzîndu-se. Majoritatea oamenilor reacționează la o boală sau la o maladie Încercînd să scape de simptome cît se poate de repede, cerînd, de cele mai multe ori, sfatul sau intervenția unui medic. O reclamă televizată mi-a atras recent atenția pentru că exalta virtuțile unui analgezic renumit ca fiind ceva „pentru oameni care nu
Reiki pentru o viață by Penelope Quest () [Corola-publishinghouse/Science/2150_a_3475]
-
ele vor reveni, deoarece nu urmezi sfatul propriului corp și nu acționezi ca atare. Primul lucru pe care ar trebui să-l aveți În vedere ar fi să vă puneți Întrebarea „De ce sînt bolnav?”. Din moment ce, din perspectivă metafizică, boala sau maladia este creată de corp - cu toate că e un semnal folositor - și acesta din urmă e doar o parte a conștiinței noastre, Înseamnă că noi creăm, de fapt, propria stare proastă de sănătate. Și de data aceasta, o astfel de idee poate
Reiki pentru o viață by Penelope Quest () [Corola-publishinghouse/Science/2150_a_3475]
-
stîrnit cîtuși de puțin interesul de a afla mai mult despre ele, atunci puteți apela la cîteva cărți recomandate În secțiunea Surse, pe care le-ați puteți găsi utile. Pentru a rezuma acest punct de vedere metafizic, fiecare boală sau maladie, accident sau rană are un mesaj pentru dumneavoastră și, cu cît boala sau rana e mai gravă, cu atît mai important și mai urgent este mesajul. Nimic nu se petrece Întîmplător. Fiecare experiență este folositoare și semnificativă, ea conținînd informații
Reiki pentru o viață by Penelope Quest () [Corola-publishinghouse/Science/2150_a_3475]
-
iubirea, compasiunea, Înțelegerea și toleranța, susținînd persoana să-și urmeze calea Înspre dezvoltarea spirituală și uniunea cu Divinul. Nevoia unei schimbări În planul conștiinței Indiferent dacă o abordăm dintr-o perspectivă convențională sau din una metafizică, orice boală, durere sau maladie reprezintă un semnal trimis de corp, pentru a arăta că un anumit lucru nu este În regulă. Dintr-un punct de vedere convențional, semnalele sînt, În mare parte, directe. Dacă simțim o durere În zona stomacului, medicul va căuta cauze
Reiki pentru o viață by Penelope Quest () [Corola-publishinghouse/Science/2150_a_3475]
-
energia revine.) 12. Faceți acest exercițiu (de la etapa Întîi pînă la a unsprezecea) din cînd În cînd, pînă În momentul În care sînteți absolut siguri că puteți simți energia limpede și cu ușurință. Byosen reikan-ho Această denumire Înseamnă: Byo: boală, maladie, dezechilibru; Sen: Înainte, În față, anterior, viitor, anterioritate; Rei: energie, suflet, spirit; Kan: emoție, sentiment, senzație; Ho: tratament, metodă, cale. Această metodă este asemănătoare tehnicii „scanării” de la pagina 60** și reprezintă un mod de a simți dezechilibrul energetic cu ajutorul mîinilor
Reiki pentru o viață by Penelope Quest () [Corola-publishinghouse/Science/2150_a_3475]
-
tot parcursul anchetei și că, în afară de primele și ultimele pagini, California trăiește sub răpăielile unei ploi incapabile să spele murdăria lumii. Nici casele somptuoase ale milionarilor, nici apartamentul meschin al lui Marlowe nu-ți oferă un adăpost rezonabil în fața unei maladii inspirate odată cu aerul. Lumea străbătută de detectiv e, de fapt, moartă chiar înainte de a începe el s-o studieze. Cadavrul „oribil și putrezit” al lui Rusty Regan, aruncat într-unul din puțurile abandonate ale familiei Sternwood, e însăși metafora lumii
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
pentru tematici ca: - definirea diferitelor mecanisme de apărare și relațiile dintre acestea; - clasificarea mecanismelor de apărare, mai ales în funcție de diferitele stiluri defensive existente; - stabilitatea și/sau transformarea mecanismelor de apărare în cazul tulburărilor psihopatologice și pe parcursul psihoterapiei; - funcționarea apărării în maladiile de ordin fizic; - apariția mecanismelor de apărare și evoluția de-a lungul ciclului de viață; - dezvoltarea instrumentelor de evaluare. Toate aceste aspecte vor fi abordate în paragrafele și capitolele ce urmează. 2. Șapte întrebări fundamentaletc "2. Șapte întrebări fundamentale" Pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
unui individ sau câtorva indivizi selecționați. Ea consideră, în acest caz, că a face pe bufonul este o măsură defensivă și că s-ar putea menționa câteva tipuri de caracter bazate pe acest comportament. În schimb, subliniază autoarea, nu există maladii bazate pe o asemenea măsură de apărare. Atunci când Sandler invocă tulburările narcisice, A. Freud recunoaște că stările și perturbările narcisice se află probabil în legătură cu această formă de apărare specifică. Convorbirile dintre Sandler și A. Freud arată că, din motive de
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
în ochii unui observator extern, ele nu sunt altceva decât un răspuns adaptativ. Studierea apărărilor considerate „psihotice” demonstrează că același mecanism de apărare poate fi utilizat la fel de bine de către o persoană bolnavă și de persoanele care nu suferă de nici o maladie. Să luăm ca exemplu distorsiunea - mecanism asociat adesea fazei maniace din psihozele bipolare. Vaillant (1993) arată că acest mecanism poate fi observat și la subiecți normali, și își ilustrează teoria aducând în discuție cazul unui personaj fictiv - o anume Peggy
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
și ulterior se mai pot produce refulări doar în „stări cu mare grad de anormalitate”; - fantezia (sau refugiul în reverie) este un mecanism normal în perioada copilăriei, care, atunci când survine mai târziu, mai ales sub forma delirului, dovedește existența unei maladii mentale grave (psihoză); - intelectualizarea este caracteristică adolescenței și deci normală în această perioadă; în schimb, sunt motive certe de îngrijorare dacă un copil de opt ani „începe să mediteze asupra lumii ca întreg și asupra locului său în cadrul acestui univers
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
ideilor vehiculate de mișcarea psihanalitică și mai ales lui Laing (1969/1972), care consideră că prin aceste apărări „eul încearcă să dirijeze viața interioară a celuilalt pentru a o proteja pe a sa”. Pentru Laing și ceilalți reprezentanți ai antipsihiatriei, maladia mentală constituie o apărare transpersonală. Pentru a-și proteja propria maladie, bolnavii (indivizi, cupluri, familii, grupuri, chiar și societatea în ansamblul ei) impun unor persoane sănătoase, dar mai slabe decât ei, un sistem de relații patologice și patogene. Astfel, persoane
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
1972), care consideră că prin aceste apărări „eul încearcă să dirijeze viața interioară a celuilalt pentru a o proteja pe a sa”. Pentru Laing și ceilalți reprezentanți ai antipsihiatriei, maladia mentală constituie o apărare transpersonală. Pentru a-și proteja propria maladie, bolnavii (indivizi, cupluri, familii, grupuri, chiar și societatea în ansamblul ei) impun unor persoane sănătoase, dar mai slabe decât ei, un sistem de relații patologice și patogene. Astfel, persoane inițial sănătoase se îmbolnăvesc, maladia lor fiind expresia unor apărări transpersonale
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
transpersonală. Pentru a-și proteja propria maladie, bolnavii (indivizi, cupluri, familii, grupuri, chiar și societatea în ansamblul ei) impun unor persoane sănătoase, dar mai slabe decât ei, un sistem de relații patologice și patogene. Astfel, persoane inițial sănătoase se îmbolnăvesc, maladia lor fiind expresia unor apărări transpersonale. Printre aceste apărări, Mucchielli (1981) citează diferitele „atitudini nevrotice” descrise de Karen Horney (1937/1953), care au ca funcție evitarea angoasei interne pe care o generează în cultura noastră, riscul de eșec în relațiile
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
toate patologiile dublului, în care celălalt, un „eu însumi” ideal (cu referință la Narcis), ocupă întregul spațiu. La limită, paranoia - și ne gândim aici la cazul expus de Freud în „Președintele Schreber” (1911/1979) - poate fi privită astfel din perspectiva „maladiilor identificării”. Acestea sunt așadar efectele distrugătoare a ceea ce s-ar putea numi „identificarea alienantă”. Identificare cu agresorultc "Identificare cu agresorul" Definițietc "Definiție" Acest mecanism desemnează faptul că un subiect, confruntat cu un pericol exterior, se identifică cu agresorul său în
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
mine”. Meltzer (1975/1984) distinge diverse forme de patologii, în funcție de faptul dacă ele privesc mai mult latura de identificare sau latura proiectivă. În primul caz prevalează depunerea în interiorul propriu a pulsiunilor distructive, așa cum se întâmplă în isteria de conversie, ipohondrie, maladiile psihosomatice, chiar și în psihoza maniaco-depresivă (Rosenfeld, 1960/1976). În al doilea caz, atunci când dominantă este latura proiectivă, ceea ce primează este trimis în exterior, dar (în opinia lui Meltzer) se ridică o întrebare: „Cum este, cum se trăiește în obiect
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
introiecția și proiecția, refularea va putea lupta și ea împotriva pulsiunilor distructive. Cu alte cuvinte, mecanismul introiecției este o verigă esențială în construirea și evaluarea eului în strânsă legătură cu modelul apărării prin interiorizare. Semnificația pentru patologietc "Semnificația pentru patologie" „Maladiile introiecției” sunt provocate de carențe sau excese în utilizarea acestui proces. Întrucât introiecția presupune în primul rând integrarea unui obiect recipient, carențele holding-ului matern vor antrena distorsiuni în capacitatea copilului de a interioriza un obiect bun (Duez, 1992). E
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
unui obiect iubit care este pierdut sau decepționant. Acest libido „supus introiecției” va servi la realizarea unei identificări a eului cu obiectul absent, dar, în opinia lui Freud, „umbra acestui obiect cade astfel asupra eului”, statornicind melancolia în forma unei maladii a culpabilității și a doliului imposibil. Doliu sau melancolie, iată alternativa care se prezintă, după cum subliniază N. Abraham și Torok (1973/1987). Acești autori arată cum trauma pierderii unui obiect drag poate antrena un răspuns particular la doliul intolerabil prin
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
de un scop pasiv (a fi agresat de propria persoană). Semnificația pentru patologietc "Semnificația pentru patologie" După cum afirmă Freud (1923/1981), sentimentul de culpabilitate joacă un rol foarte important în nevroze. Hesnard (1949) merge și mai departe, susținând că orice maladie mentală este legată de culpabilitate. Este sigur - iar exemplele citate au demonstrat - că autoagresivitatea este o apărare periculoasă. Freud subliniază (1923/1981) că sentimentul de culpabilitate este cel mai acut în nevroza obsesională sau cel puțin în unele dintre formele
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
act”, multe dintre domeniile psihopatologiei în care primează acțiunea ar putea fi abordate, mai ales dacă avem în vedere faptul că lucrările recente arată legătura strânsă dintre participarea corporală și refuz. Ne gândim, de pildă, la pacienții victime ale unor maladii somatice grave (Revidi, 1994) pentru care refuzul realității reprezintă un mecanism operant în fața factorilor de agresiune reprezentați de boală sau de posibila lor moarte. De asemenea, distanțarea față de angoasa de moarte poate produce efecte de remisie sau chiar de vindecare
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
regăsim și ca simptom al schizofreniei, al depresiei și al demenței subcorticale. În schizofrenie, izolarea socială și retragerea în sine, afectul erodat sau impropriu, lipsa de inițiativă, de interese, de energie, toate acestea figurează printre sindroamele prodromice sau reziduale ale maladiei, enumerate în DSM III-R (1987/1989). Descrierea experienței depresive dată de Widlöcher (1983) este și ea foarte apropiată de aceea a retragerii apatice. Este „o formă de reacție marcată de retragerea în sine, abandonarea oricărei lupte, supunerea pasivă și involuntară
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
American Psychiatric Association (1987/1989), DSM III-R, Manuel diagnostique et statistique des troubles mentaux, Masson, Paris. American Psychiatric Association (1994/1996), DSM-IV, Manuel diagnostique et statistique des troubles mentaux, Masson, Paris. Amiel-Lebigre F. și Gognalons-Nicolet M. (1993), Entre santé et maladie, PUF, Paris. André C. și Légeron P. (1995), La Peur des autres. Trac, timidité et phobie sociale, Odile Jacob, Paris. Andronikof-Sanglade A. (1993), „L’abstraction au Rorschach comme mécanisme d’anti-symbolisation: réflexion autour du protocole d’une adolescente suicidaire”, Bulletin
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]