16,589 matches
-
O consolare pe care și-o pregătea autorul însuși, că nu va vedea publicat Maestrul și Margareta. Așa s-a și întîmplat. Manuscrisul său a avut șansă că n-a pierit. Și totuși au dispărut pentru totdeauna cărți, nu numai manuscrise, a căror fragilitate depinde adeseori de un moment de slăbiciune al autorilor, încît am fost emoționat ca niciodată cînd am aflat că la Humanitas va apărea un roman de tinerețe al doamnei Monica Lovinescu, Cuvîntul din cuvinte. Soarta acestui roman
Cuvîntul din cuvintele Monicăi Lovinescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9343_a_10668]
-
aflat că la Humanitas va apărea un roman de tinerețe al doamnei Monica Lovinescu, Cuvîntul din cuvinte. Soarta acestui roman ar fi meritat ea însăși o carte pereche. Tînăra expatriată scrie în franceză un roman, îl propune unei edituri importante. Manuscrisul îi e respins sub motivul că ar fi prea avangardist. Probabil că adevăratul motiv era demontarea mecanismului totalitarismului comunist într-o formă esențializată, nu sub aceea a relatării unei experiențe personale sau a unei ficțiuni cu cheie, asta într-o
Cuvîntul din cuvintele Monicăi Lovinescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9343_a_10668]
-
unei experiențe personale sau a unei ficțiuni cu cheie, asta într-o perioadă în care, oricum, textele de această factură nu erau privite cu ochi buni în Franța. Autoarea nu și-a încercat șansa și la alte edituri. A "uitat" manuscrisul și nici nu a perseverat ca romancieră. N-a uitat în schimb de mesajul acestui manuscris pe care avea să-l poarte asupra sa de-a lungul întregii sale cariere de jurnalistă. Acest roman nepublicat avea să-i modeleze destinul
Cuvîntul din cuvintele Monicăi Lovinescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9343_a_10668]
-
textele de această factură nu erau privite cu ochi buni în Franța. Autoarea nu și-a încercat șansa și la alte edituri. A "uitat" manuscrisul și nici nu a perseverat ca romancieră. N-a uitat în schimb de mesajul acestui manuscris pe care avea să-l poarte asupra sa de-a lungul întregii sale cariere de jurnalistă. Acest roman nepublicat avea să-i modeleze destinul, fiindcă și în linii mari și în detalii doamna Lovinescu va rămîne fidelă și viziunii sale
Cuvîntul din cuvintele Monicăi Lovinescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9343_a_10668]
-
Monica Lovinescu, ea a reușit să părăsească la timp țara, trăiește la Paris, atentă la tot ce se întâmplă acasă. Mama sa, Ecaterina Bălăcioiu Lovinescu, va fi arestată în 1958 și condamnată, un an mai târziu. Așadar, în momentul predării manuscrisului la Editura Denoël se afla încă în libertate. Romanul lui Orwell, 1984 apare în 1949, iar textul primului succes al lui Ionesco, La Cantatrice chauve a fost publicat în 1952, la doi ani după ce piesa a fost prezentată pe o
Cealaltă Monica Lovinescu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9349_a_10674]
-
Simona Vasilache Manuscrisul pierdut e fetișul tradiției romantice, și-al literaturii în genul romanticilor. Suprema desăvîrșire a unei opere amenințate, ca și autorul ei, de dintele timpului, e s-o scrii și s-o pierzi. Să aprinzi un regret, mai degrabă decît să
Întreg Caragiale by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9367_a_10692]
-
tradiției romantice, și-al literaturii în genul romanticilor. Suprema desăvîrșire a unei opere amenințate, ca și autorul ei, de dintele timpului, e s-o scrii și s-o pierzi. Să aprinzi un regret, mai degrabă decît să stingi o curiozitate. Manuscrisul găsit, în schimb, e un pariu de editor. Unul care poate dezamăgi imaginația, dar care slujește adevărului. Măcar fiindcă forma și mărimea unei statui sînt altele cînd vezi, recuperat, întregul bloc de piatră. Cerneala care-a curs, mai ales în
Întreg Caragiale by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9367_a_10692]
-
efemerului. Întrebuințarea cu bună știință a unor energii - de multe ori uriașe - pentru ceva care n-o să țină, și care nu se va antologa, peste vreun an sau doi, în volum. Manuscrisul-arlechino pe care-l găsește Marin Bucur e exact manuscrisul pierdut, în unul din multele feluri în care l-a înțeles veacul romantic: aruncarea pe fereastră, deseori la adăpostul anonimatului, a unei munci datate. Caragiale, contemporanul nostru, l-a exclus pe Caragiale, contemporanul lor. Ne interesează, însă, acest ouvrier al
Întreg Caragiale by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9367_a_10692]
-
de viață. Ani chinuiți de o boală cardiacă severă ce-i înghițea, treptat, viața. Nu arăta nimănui chipul bolii sale. Nu se plîngea. Semnul că ceva se petrecea era pentru mine graba cu care începuse să-și facă ordine în manuscrise și scrisori. Mai precis, graba cu care începuse să le distrugă. Cu vîrsta mea de atunci, mă miram. Am salvat, furîndu-i-le, cîteva fotografii și cîteva manuscrise pe care le-am publicat mai tîrziu. Puțin, prea puțin, îmi spuneam. Astăzi îmi
Amintirea lui Emil Botta by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/9371_a_10696]
-
se petrecea era pentru mine graba cu care începuse să-și facă ordine în manuscrise și scrisori. Mai precis, graba cu care începuse să le distrugă. Cu vîrsta mea de atunci, mă miram. Am salvat, furîndu-i-le, cîteva fotografii și cîteva manuscrise pe care le-am publicat mai tîrziu. Puțin, prea puțin, îmi spuneam. Astăzi îmi dau seama că nu dorea să lase nimic imperfect în urma lui. Opera lui era o operă în perpetuă devenire. A trăit firesc, a murit liniștit, cu
Amintirea lui Emil Botta by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/9371_a_10696]
-
acestora, un scris trendy, dar și un comportament social adecvat. Tot ce iese din tiparele acestui model este neinteresant. Chiar dacă funcționarul editorial încearcă să îndulcească pilula, verdictul său este fără drept de apel: " Bătrâne, nu știu ce să-ți spun exact despre manuscrisul tău. Ar fi materie, ai stil bun, nici vorbă, fraza curge, dar îi mai lipsește ceva, așa, mai nebunatic, mai picant, mai provocator, mai dement, mai răscolitor, mai biografic. Trebuie să vii să discutăm. Așa cum arată acum e anacronic - e-mail
Tranziția la Iași by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9372_a_10697]
-
Dora Pavel " Îmi plăcea la nebunie să transcriu" Dora Pavel: Domnule Emil Brumaru, nu de mult, v-am rugat să-mi expediați prin mail o pagină de manuscris. Mi-ați trimis, prin poștă, un poem de trei strofe, intitulat Tamaretă, scris răsfirat cu creionul pe partea poroasă a unei coli de desen. Părea un creion special, ca pentru graficieni (de altfel, și textul dvs. era însoțit de minuscule
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]
-
o elevă (Tamara era repetentă în clasa a XI-a, avea șolduri plate și ochelari, citea Sade, publica poezii, visa permanent terenuri virane cu morți în plină erecție), luînd doar mașina de scris Consul cu mine... părăsindu-mi pînă și manuscrisele (după trei ani mi-au fost aduse de un unchi după mamă, în trei saci de hîrtie; nu dispăruse nimic!), nu numai nevasta, meseria de medic, cărțile... Cînd îmi ieșea ceva, mă strîmbam într-o oglindă îngustă" D.P.: Vorbeați adineauri
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]
-
vreo șapte... Pavilionul Crizis D.P.: Dar n-ați fost vreodată tentat să renunțați la scris? E.B.: De foarte multe ori m-am oprit din scris, mi se părea prea facil, prea la îndemînă... Pe la optsprezece-nouăsprezece ani mi-am ars toate manuscrisele, într-o sobă de teracotă bleu, pe strada Dobrogeanu-Gherea, acum I.C. Brătianu (casa nu a fost dărîmată!): mă enervase maică-mea, care oprise o fată de la Filologie să intre în camera mea, în care se ajungea trecînd prin a ei
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]
-
căpătat un post de corector cu jumătate de normă la "Convorbiri literare", s-a rupt în mine orice speranță. De-abia după cincisprezece ani am revenit, dar cu mare neîncredere, cu Dintr-o scorbură de morcov; eram deja în 1998! Manuscrisul mi-a fost smuls, pur și simplu, din mîini. Tot atunci, solicitat de Humanitas, nu am fost în stare să dau o antologie. Eram extrem de obosit și de deziluzionat, deziluzionat de mine. Nu am reușit să fiu poetul pe care
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]
-
E bine, măcar ca exercițiu amatoristic de... istorie recentă, să reținem numele membrilor Consiliului științific al Institutului care s-au opus publicării materialelor selectate prin metoda peer-review (evaluare științifică făcută de specialiști în domeniu, care nu sunt informați asupra autorului manuscrisului supus analizei): Ioan Scurtu, Marian Cojoc, Alesandru Duțu, Alexandru Oșca, Mihai Iacobescu, Gheorghe Onișoru și Ion Alexandrescu. Nume care de care mai proeminente, veți spune. Și probabil veți fi șocați să aflați că faimosul Onișoru a găsit prilejul de a
Lugubrul pedigree by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9392_a_10717]
-
chiar și atunci când colabora la " Glasul patriei", organul pentru străinătate al Ministerului de Interne ceaușist. Cine poate ști? Toate acestea sunt, însă, mai mult sau mai puțin cunoscute. Care a fost, dar, surpriza? Ei bine, într-o bună zi, printre manuscrisele rămase de la poet am dat și peste un cilindru de carton, de circa 60-70 de centimetri lungime și, desfăcându-i capacul, am găsit un sul de hârtie groasă, de bună calitate, amintind de pergament, iar pe el - cules cu o
Surprizele arhivelor by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/9385_a_10710]
-
acest mic roman amar. Dar cred că el poate fi citit și de neavizați, așa cum publicul din 1932 citea, să spunem, Brave New World de Huxley. *** În 1955, o tânără româncă de 32 de ani prezintă Editurii Denoël din Paris manuscrisul unei cărți în franceză, intitulată Mots a mot. Un titlu cu cheie: nu Mot a mot, "cuvânt cu cuvântM", "literal", ci Mots a mot, echivalat ingenios de Emanoil Marcu, autorul unei versiuni românești fără cusur, prin Cuvântul din cuvinte. Este
Povești pentru adulți by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9404_a_10729]
-
lega the brave new world de cea veche, face parte din categoria celor care își dau seama imediat ce se întâmplă în istorie și nu se complac în iluzii. Și poate că principala calitate a cărții aceasta este: luciditatea. La Denoël manuscrisul este respins politicos: prea modernist! Va fi contribuit și vârsta autoarei, și țara din care venea, și faptul că, în fond, era o necunoscută care bătea la întâmplare la ușa editurii. Monica Lovinescu are de ales, în clipa aceea, între
Povești pentru adulți by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9404_a_10729]
-
fapt, din urmă moartea-i paște. Sau, măcar, descalificarea, îndulcită de o vremelnică - și, oricum, necunoscută lor - izbîndă literară. Ca tipuri ale cotidianului amalgamat, care umplu coloane și pagini. Cel mai adesea cu negru. O filă rătăcită, tot dintr-un manuscris al lui Foarță cel care, printre ziare, citește literaturi: "Unde ne mor servitorii, valeții,/ cameristele cu care domnii s-au/ intersectat în treacăt sau/ de-a mult mai lungul vieții? [...] Unde mor, unde mor credincioșii/ ilustrelor case,/ fanaticii fețelor simandicoase
Literatura sugativă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9412_a_10737]
-
De ce m-am retras la Brăila; în realitate, titlul sub care a apărut, dat de Istrati însuși, fusese doar Brăila...! Prea banal, prea modest, probabil, pentru plastografi. În arhiva rămasă de la S. Schafferman există de altfel și o fotocopie a manuscrisului. Pe baza acestui mic fals a fost construit apoi confortabilul mit al Ťpărăsiriiť Occidentului hapsîn și al întoarcerii Ťfiului risipitorť la caldul sîn al patriei mumă, deși cine socotește cît a stat de fapt Istrati în România între 1930 și
"Un anarhist al dracului de deștept" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/9407_a_10732]
-
prietenesc și colegial al lui Leon Volovici. Chiar dacă incompletă (lipsesc paginile 1, 7, 8, 58-64, 78; ultima are numărul 79), chiar dacă este în mod evident o formă imperfectă, cu multe și evidente greșeli de dactilografiere, plină de ștersături și corecturi manuscrise, dactilograma rămasă de la S. Schafferman conține mărturii extrem de prețioase pentru clarificarea perioadei de militantism sindical și social-democrat a Ťtînărului Istratiť. Amintirile fostului director al Anchetei sînt în mod evident Ťcompletateť cu date și informații ulterioare, fie livrești, fie provenite din
"Un anarhist al dracului de deștept" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/9407_a_10732]
-
ebraice. Rezultatul este un tom erudit a cărui rezonanță în mintea cititorului poate fi rezumată printr-un triptic tematic. Cu alte cuvinte, istoria propriu-zisă a Bibliei înseamnă 1) impunerea unei variante canonice 2) transmiterea cu acuratețe, generație de generație, prin intermediul manuscriselor, a acestei variante 3) grija și meticulozitatea formidabilă de a păstra intactă, fără modificări și alterări ulterioare, litera ei. Să le luăm pe rînd. Stabilirea textului canonic. În privința felului cum s-a constituit în timp forma definitivă a Bibliei ebraice
Truda masoretică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9428_a_10753]
-
coincis cu fixarea prin scris a variantei orale dominante. Încrustată astfel în forma materială a literelor scrise, această versiune avea să devină forma canonică a viitoarei biblii ebraice, așadar "originalul", textul standard la care aveau să fie raportate toate celelalte manuscrise adiacente. A patra etapă a fost multiplicarea prin copiere și prin transmitere din generație în generație, pentru ca, în fine, ultima etapă, cea masoretică, să fie reprezentată de adăugarea la textul canonic a notelor critice, vocalelor și accentelor legate de pronunție
Truda masoretică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9428_a_10753]
-
notelor critice, vocalelor și accentelor legate de pronunție. Așadar un periplu în cinci etape culminînd cu un codex, adică cu o antologie definitivă de scrieri în litera cărora se află mesajul lui Dumnezeu către poporul evreu. Transmiterea textului canonic prin intermediul manuscriselor. Astăzi, cînd spunem "manuscris", ne răsar în minte imaginile unor pagini A4 bătute la mașină sau tipărite la imprimanta calculatorului. Rudele primordiale ale manuscriselor contemporane erau mult mai umile: inscripții gravate în piatră, bucăți de lemn, tăblițe de lut, suluri
Truda masoretică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9428_a_10753]