5,243 matches
-
În drum spre centrul de tratament. Ia un Advil sau două și să fii gata Îmbrăcat În hol la șapte patruzeci și cinci, da? Am trântit tare ușa, ca să fac cât mai mult zgomot și am țopăit tot drumul până la marmura luxoasă a băii turcești din hotel. I-am spus recepționerei de la centrul balnear să adauge un masaj, o pedichiură și un pahar mare cu ceai de mentă pe lângă gomaj și m-am dezbrăcat Încet În camera de aburi cu miros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
plugului, că nu-i o rușine, da’ învățătorul din satul meu nu l-o lăsat pe tata până nu m-o dat la școală mai departe. La Școala de Arte și Meserii. Cică am talent la scrijelit lemnul, piatra sau marmura... Așa am ajuns să lucrez la o fabrică de mobilă de lux. ― Apoi una-i să scrijelești lemnul sau marmura și alta-i să faci lucruri frumoase, așa cum am văzut eu la un boier în târg - s-a auzit glas
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
o dat la școală mai departe. La Școala de Arte și Meserii. Cică am talent la scrijelit lemnul, piatra sau marmura... Așa am ajuns să lucrez la o fabrică de mobilă de lux. ― Apoi una-i să scrijelești lemnul sau marmura și alta-i să faci lucruri frumoase, așa cum am văzut eu la un boier în târg - s-a auzit glas din mulțime. ― Ei! Cam așa ceva am făcut și eu o bucată de timp... Unii mai trăgeau câte un gât de
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
oară în această capitală, venind dintr-o țară în care se prefigura infernul.“ IOANA CELIBIDACHE, O MĂTUȘĂ DE POVESTE La masa cu stele La ora opt seara, gătite de vizită, prietena mea și cu mine am urcat pe scara de marmură albă și am sunat la ușa Ioanei. Ne-a deschis veselă. Avea o jachetă pufoasă roz și o fustă albă. Am pășit deodată într-un salon larg, elegant, în tonuri galben-aurii. Mobile grațioase stil Louis XVI, un mic birou cu
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
s-a ridicat de pe canapea pentru a ne conduce într-o parte, până atunci as cunsă de o perdea, a salonului. A tras cortina de un galben catifelat, a aprins luminile și ne-am pomenit în fața unei mese lungi, de marmură, pe care erau puse mici stele sclipitoare, iar dintr-un vas adânc de argint ieșeau ca niște fructe curgătoare șiraguri de mărgele în culorile toamnei. Peretele din sufragerie era acoperit cu o somptuoasă tapiserie Aubusson în nuanțe pale. La capătul
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
la numărul 25, locuia bunicul meu patern, Ion Procopie Dumitrescu. Era înalt și avea o barbă lungă, impozantă. — Manuela, verișoara ta, am intervenit întrerupându-i povestirea, mi-a spus că primarul avea o casă impresio nantă, cu o scară de marmură care ducea într-un hol imens, având în prim-plan două piane cu coadă puse cap la cap, iar în fundal un șemineu de toată frumusețea. Casa avea și o grădină largă, la capătul căreia erau grajdurile pentru cai și
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
căreia erau grajdurile pentru cai și niște atenanse pentru cupeu, pentru trăsură și sanie. — Nici casa noastră nu era de lepădat, zâmbi Ioana. Era o clădire cu trei etaje, cu mobile splendide, covoare, icoane, aveam și noi o scară de marmură albă. La ferestre 32 IOANA CELIBIDACHE, O MĂTUȘĂ DE POVESTE erau vitralii, în sufragerie erau lambriuri de acaju. În bi roul tatei se aflau o enormă bibliotecă, o canapea și două fotolii în cuir de Russie bordo. Biblioteca, întinsă pe
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
sufletul lui Îl copleșea. Încălecă. Pipăi mânerul buzduganului din dreapta șeii. Se asigură că are spada la centură. Calul fornăi, lovind pământul cu copita dreaptă din față. Se uită spre fratele lui. Chipul lui Ștefănel era de nerecunoscut. Alb. Inexpresiv. De marmură. Marmura morții. Departe, În locul unde se afla voievodul, se vedea cu greu o mantie albă. Tatăl lor. Trupele intrau În noul dispozitiv. * Voievodul privi cu Îngrijorare umărul drept al lui Cosmin Oană. În mod vizibil, căpitanul avea dureri. Ajunsese până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
lui Îl copleșea. Încălecă. Pipăi mânerul buzduganului din dreapta șeii. Se asigură că are spada la centură. Calul fornăi, lovind pământul cu copita dreaptă din față. Se uită spre fratele lui. Chipul lui Ștefănel era de nerecunoscut. Alb. Inexpresiv. De marmură. Marmura morții. Departe, În locul unde se afla voievodul, se vedea cu greu o mantie albă. Tatăl lor. Trupele intrau În noul dispozitiv. * Voievodul privi cu Îngrijorare umărul drept al lui Cosmin Oană. În mod vizibil, căpitanul avea dureri. Ajunsese până acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
castanii și cu ochii albaștri ca ai tatălui său. Nu am remarcat nimic din trăsăturile contesei Frassetti. Alessandro Îi semăna, fizic, mamei sale. Stefano, nu. Pe fața lui nu se putea desluși nici o emoție. Era un fel de chip de marmură, așa cum sunt statuetele care ne vin din Îndepărtatul Orient, pe Drumul Mătăsii. Căpitanul Oană a ridicat spada cu mâna dreaptă, pe care știam că n-o poate mișca. A dat un ordin pe care nu l-am auzit. Dar am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
din care curge cea mai aleasă smirnă. 14. Mîinile lui sunt niște inele de aur, ferecate cu pietre de hrisolit; trupul lui este un chip de fildeș lustruit, acoperit cu pietre de safir; 15. picioarele lui sunt niște stîlpi de marmură albă, așezați pe niște temelii de aur curat. Înfățișarea lui este ca Libanul, pare un tînăr ales ca cedrii. 16. Cerul gurii lui este numai dulceață și toată ființa lui este plină de farmec. Așa este iubitul meu, așa este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85072_a_85859]
-
grâului, ci albă. Pielea lui Pran Nath este o mândrie pentru toți. Albeața pielii lui n-are nuanțe deranjante, ușor albăstrii, ca a englezilor abia sosiți și nu e nici lividă ca a unui muribund, ci are culoarea laptelui, a marmurei din care meșteșugarii cioplesc paravane ornamentale, acolo jos, la Tajgangj. Localnicii din Cașmir sunt veniți de la munte și au pielea în nuanțele cele mai deschise, dar culoarea lui Pran Nath este una specială. Este, spun mătușile lui, dovada sângelui pur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
să decoreze structura cu roadele imaginației sale. Capete de balaur, urne, arcade islamice, dale Mugale smălțuite și numeroase copii ale statuilor grecești și romane; toate acestea și-au găsit locul în completarea clădirii. Nababul a fost încântat, a comandat fericit marmură de la Ferrara, mozaic de la Oxford, și a angajat o echipă de lucrători în mozaic condusă de vărul arhitectului. Pe măsură ce avansa construcția, comportamentul lui Tacchini a devenit tot mai excentric. Pe lângă faptul că a modificat elementele proiectului, mai ales pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
aer într-o budincă de căpșuni, ci o sală atât de comună și de liniștită, de parcă ar face parte dintr-o altă clădire. Această sală „de sfat“ este construită în stil tradițional mugal, stilul fondatorilor acestui mic regat. Pereții de marmură albă, rece, sunt întrerupți pe o parte de un rând de ferestre arcuite prin care adie un vânt ușor, făcând să pâlpâie flacăra unei lămpi de alamă, frumos ornamentată, suspendată în tavan. Lumina ei își joacă umbrele tremurătoare peste fețele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
pare să-și fi întors privirile în trecut, cu un asemenea simț al colectivității, încât participanții au căpătat aspectul unei miniaturi persane, cu figurile lor senine înghețate într-o postură la fel de oficială ca și marginea florală a carneolului sau a marmurii negre cu care sunt placați pereții. Recitându-și ultimul gazel, poetul Mirza Hussein se integrează în atmosfera sumbră (nebănuite sunt căile Domnului) pe care o găsește reflectată în rândurile scrise pentru această ocazie: „Cum toate colțurile curții se află-nvăluite în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
-i spune că dacă încearcă s-o facă, va fi adus înapoi în lesă. Se decide să renunțe la acest gând. Pe când se întorc la zenana, pe holurile palatului se observă mișcare. Khwaja-sara îl ascunde vederii în spatele unui discobol de marmură în mărime naturală, în timp ce o fată goală, o europeancă, trece în viteză pe bicicletă cu o oglindă așezată orizontal, într-un echilibru precar, pe ghidon. Este urmărită de un număr de bărbați și femei, mai mult sau mai puțin dezbrăcați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
XVI-lea, atent să copieze atitudinea degajată a nababului, cu un picior sprijinit pe scăunel și brațele odihnind pe marginile poleite ale scaunului. De la galeria de sus simte ochii femeilor palatului ațintiți asupra lui. Femei invizibile, din spatele paravanelor sculptate, de marmură. Ocazional, mai vede câte o umbră acolo sus, prinde un susur sau o șoaptă abia auzită. Rând pe rând, sunt prezentați demnitarii locali. Trezorierul, membrii militari și legali ai Consiliului Statului, Trezorierul Casei și Comisarul pentru Lucrările publice. Sir Wyndham
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cum te cheamă? Pran scutură din cap, fără o vorbă. Totuși, trebuie să zică ceva. Simte cum sângele îi invadează brusc obrajii, ca un val de transpirație. Ar vrea să i se închidă toți porii. Să fie ca o statuie. Marmură albă. Impenetrabil. Stă cât se poate de nemișcat. O singură mișcare l-ar trăda. Dar trebuie să se miște. Altfel îl vor lua de aici. Face un semn spre stradă, spre Liniile Civile. Încearcă să imite felul de a vorbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
serie de fotografii. Băiatul pare să respingă orice încercare de a fi fotografiat, iar Macfarlane trebuie să ridice glasul la el, să nu se mai încrunte atâta. În cele din urmă, se potolește. Prin vizorul aparatului, pielea sa albă ca marmura strălucește pe fundalul negru, de pânză. Nasul delicat și subțire, buzele tăioase i se par ciudat de pure. Incredibil de pure pentru o corcitură. Prea pure. Aproape europene. — Remarcabil, șoptește. Robert, nu se vede deloc că ești corcitură. Robert este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
să se mai afle încă la Bombay. Se uită pe ferestrele de la Evans & Fraser, sperând s-o vadă la cumpărături. Mănâncă o înghețată la Cornaglia, dorindu-și ca ea să intre și să se așeze la una din mesele de marmură. Își neglijează slujbele și dă cu totul uitării îndatoririle față de Elspeth Macfarlane. Pentru a compensa banii pierduți, lucrează ca ghid în port, conducând turiștii dincolo de golf, la insula Elephanta. Așteaptă liniștit în timp ce vasul alunecă printre ramurile încurcate ale manglierilor de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
se învârte repere, mai repede, cu el în centru... Se trezește și-și simte câmpul vizual îngustat de niște capete. Star, Gittens, un custode în uniformă, un bărbat cu părul negru, slinos și mustața ceruită. Zace pe podeaua rece de marmură. Cineva i-a desfăcut gulerul. Star vorbește repede în franceză cu o persoană pe care n-o poate vedea. Gittens îl privește cu o îngrijorare autentică pe chip. — Te simți bine, amice? Ai amețit. Pagină separată Jonathan stă pe pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
soarele apunea maiestuos deasupra acestor curcubee întoarse. Omul se simțea singur și zdrobit, deși nu-l durea nimic. Frumusețea pe care o vedea cu ochii împăienjeniți îl lăsa aproape indiferent. Își continuă drumul, împleticindu-se, ținându-se de balustrada de marmură ajurată. În creier, parcă, îi zvâcnea un mic soare ce i se lichefia în artere. Nu-și punea nici o întrebare. Mergea înainte, cu un fel de înverșunare tâmpă, îngăimând sunete poate numai pentru el cu înțeles. Când ajunse în fața Lojei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]
-
mai mic, un ospăț care a ținut șapte zile, în curtea grădinii casei împărătești. 6. Covoare albe, verzi și albastre erau legate cu funii de in subțire și de purpură de niște verigi de argint și de niște stîlpi de marmură. Paturi de aur și de argint stăteau pe o podeală de porfir, de marmură, de sidef și de pietre negre. 7. Iar de băut turnau în vase de aur, de felurite soiuri. Era belșug de vin împărătesc mulțumită dărniciei împăratului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85081_a_85868]
-
6. Covoare albe, verzi și albastre erau legate cu funii de in subțire și de purpură de niște verigi de argint și de niște stîlpi de marmură. Paturi de aur și de argint stăteau pe o podeală de porfir, de marmură, de sidef și de pietre negre. 7. Iar de băut turnau în vase de aur, de felurite soiuri. Era belșug de vin împărătesc mulțumită dărniciei împăratului. 8. Dar nimeni nu era silit să bea, căci împăratul poruncise tuturor oamenilor din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85081_a_85868]
-
ca atunci când am aterizat pentru prima oară în această capitală, venind dintr-o țară în care se prefigura infernul.“ La masa cu stele La ora opt seara, gătite de vizită, prietena mea și cu mine am urcat pe scara de marmură albă și am sunat la ușa Ioanei. Ne-a deschis veselă. Avea o jachetă pufoasă roz și o fustă albă. Am pășit deodată într-un salon larg, elegant, în tonuri galben-aurii. Mobile grațioase stil Louis XVI, un mic birou cu
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]