2,991 matches
-
nervoși și reflexele implicate în reglarea activității cardiace sunt parte integrată din mecanismele nervoase de control a presiunii arteriale. Hormonii tiroidieni potențează efectele cardiace ale catecolaminelor. Dacă stimularea simpatică nu este cauzată de scăderea presiunii arteriale, efectul cardioacelerator simpatic este mascat de bradicardia reflexă mediată vagal. Tahicardia inspiratorie se produce prin inhibarea ariei cardioinhibitorii de către aferențe de la nivel pulmonar și prin iradierea impulsurilor de la nivelul centrilor respiratori, cu activarea descărcărilor simpatice. Bradicardia atleților se bazează pe inhibiția vagală a nodului sinoatrial
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
gramatical „curat” al limbilor indoeuropene care sunt puse să derive dintr-o limbă mamă, imaginată ca prototip ideal, atribuit unui popor ales, trăitor cândva într-o zonă binecuvântată. Este astfel din capul locului anulată originea naturală a limbajului și este mascată în consecință perceperea limbilor indoeuropene ca rezultat al evoluției globale a limbii prin stadiile silabic și aglutinant, în afara cărora nu se justifică structura morfematică și paradigmatică a acestor limbi. În plus, locul devenirii zonale a fiecărei limbi i.-e. prin
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
rădăcinii cuvintelor ca să se vadă a fire asemenea altor cuvinte în limba italienească, spaniolească și frâncească, sau din aceste (limbi) luate”. Pentru a descoperi latinitatea limbii române, spune Maior, este suficient să înlături de pe ea haina alfabetului slav care îi maschează și denaturează originea. Operația simplă de recuperare a etimologiei limbii române prin scrisul latin este însoțită de distingerea a două limbi latine. Una este „gramaticească sau a învățaților”, cealaltă este a poporului. Limba latină gramaticească, „care până azi este în
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
și maghiarei prin aducerea lor din alte zone, a rezultat explicarea albanezei într-o nouă manieră și mai stranie. Se apreciază că această limbă este continuatoarea nemijlocită a limbii ilirilor menționați în zona respectivă de Herodot. În felul acesta este mascată constituirea acestei limbi în procesul evoluțiilor etnolingvistice generale care au urmat cuceririlor romane în jumătatea de est a Europei. Așa se face că albaneza, considerată continuatoare a ilirei (dialect al limbii tracilor) în aceeași manieră în care româna continuă latina
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
de bucătarii care i au urmat. Tot Antonin Carême este cel care a codificat folosirea sosurilor (în lucrările sale apar nu mai puțin de 200!), el însuși fiind creatorul sosului olandez (din unt și gălbenușuri). Rostul acestora este de a masca aspectul, mirosul și gustul alimentului. Aceeași distanțare creativă față de materia primă a bucătăriei... Tendințele indicate de Carême sunt duse mai departe de către Georges Auguste Escoffier (1847- 1935), autorul celebrului Ghid culinar (1903). În acest volum (despre care s-a afirmat
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
vitro, la 15 minute de la aplicarea unui stimul nervos asupra unui neuron aflat în creștere activă, conul de creștere își retrage filopodele și-și suspendă extinderea. S-a constatat că în cursul blocării extinderii conului de creștere, canalele ionice sunt mascate. Se presupune că acest fenomen ar fi consecința activării unor molecule prin stimul electric, molecule ce ar acoperi canalele ionice necesare reglării creșterii normale a conurilor. I.4.3. ÎNMUGURIREA AXONALĂ Înmugurirea axonală reprezintă procesul prin care axonii neuronilor nelezați
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
spune ceea ce ar fi trebuit să spunem, dacă ne-am fi aflat într-un caz asemănător. Am văzut adesea actori de tragedie și chiar de comedie ieșind încă în lacrimi din scenă, după ce jucaseră un rol emoționant și după ce lăsaseră masca jos. Dacă numai faptul de a spune cuvinte scrise de un altul inflamează astfel prin sentimente fictive, ce nu vom face noi, care trebuie să gândim ce gândește acuzatul, pentru a putea fi emoționați ca și clientul nostru?" (Institution oratoire
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
că se întorc într-altul." Adresată de un personaj implicat în dramă altuia pe care asta îl privește tot atât de mult, povestirea nu este verosimilă decât dacă face parte integrantă din dialog. Funcția sa de informare în raport cu publicul trebuie să fie mascată cu grijă. Trebuie să pară plauzibil ca ea să apară la un moment precis al dialogului, ținând seama de natura relației dintre cei doi protagoniști. În Horațiu, când Julie revine de pe câmpul de luptă, se miră că Sabina nu știe
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
de nos parents punir ainsi l'inceste, Et que dans notre sang il voulut mettre au jour Tout ce qu'on de plus noir et la haine et l'amour."57 În piesele sale ulterioare, Racine, fără îndoială pentru a masca parțial violența pulsiunii, pune la baza urii dintre frați o rivalitate politică sau amoroasă. În Britannicus, Nero atras de Junie, care îl iubește și este iubită de Britannicus, fratele său vitreg, îl dă pradă morții pentru a i-o smulge
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
chiar fondul artei umane, fără de care nu ar fi posibilă vreo producție. Nu-i reproșăm pictorului culorile, romancierului cerneala și hârtia, autorului dramatic rampa și pendulele care nu merg." El nu cere niciodată iluzia perfectă. Dacă este dornic să fie mascate convențiile, o face pentru a apropia pe cât posibil scena de lumea reală, pentru a-i conferi o mai mare intensitate de viață. Nu putem crea cu totul ființe vii, mai scrie el în Naturalismul în teatru, lumi care să furnizeze
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
romane"). Cele două ipoteze se combină cu ușurință, în măsura în care commedia perpetuează arta improvizație de tip farsă care este cea a atelanei și tipurile comice ale teatrului lui Plaut și Terențiu. 57 Aceste tipuri sunt numite "măști", căci toți patru sunt mascați, spre deosebire de celelalte personaje, perechile de îndrăgostiți și servanta, care joacă cu fața descoperită. 58 Se numește lazzo o acțiune comică mimată, însoțită uneori de un embrion de dialog. Aceste clovnerii, aparent spontane, sunt de fapt codificate și repertoriate în centoni
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
pe care-l stârnește episodul Un harem model, spre exemplu, amintește de cel produs de insolita imagine caragialiană a iadului lui Tartarot din Kir Ianulea, prin aceleași procedee comice de autohtonizare și inversare parodică a tiparelor mentale: Intrând pe ușa mascată de trupul superb al unei tătăroaice mascate de trupul masiv al unui eunuc, Metodiu se opri zgâit în prag: în camera cufundată într-un semiîntuneric plăcut și din care se zvoneau sunete dulci de liră, se aflau șapte tătăroaice tinere
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
model, spre exemplu, amintește de cel produs de insolita imagine caragialiană a iadului lui Tartarot din Kir Ianulea, prin aceleași procedee comice de autohtonizare și inversare parodică a tiparelor mentale: Intrând pe ușa mascată de trupul superb al unei tătăroaice mascate de trupul masiv al unui eunuc, Metodiu se opri zgâit în prag: în camera cufundată într-un semiîntuneric plăcut și din care se zvoneau sunete dulci de liră, se aflau șapte tătăroaice tinere, toate una și una, unduindu-se ușor
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
aserțiunea logică și în universul discursivității în general"117. Recursul frecvent de raționamente se face în sens parodic, cu scopul subminării prestigiului logicii ca mijloc de a accede la un adevăr absolut. Falsitatea silogismelor, relativismul deducțiilor logice, limita gândirii umane mascate printr-o rețea de teorii pe cât de inutile și de ineficiente, pe atât de complicate, sunt ilustrate parodic prin raționamentul de tip Sherlock Holmes al servitoarei: "pot să vă dezvălui o taină. Elisabeth nu este Elisabeth, Donald nu este Donald
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de butoni de mâneci cu câte o piatră de briliant mareață cât o alună turcească"159, "un cronometru superb de aur"160, "un cal de călărie arab, alb"161, "o tabacheră de tutun, de argint rusesc, masiv, à surprise"162 maschează o situație complet diferită, de tristă strâmtorare financiară. Dintre tipurile de ironie precizate de Heinrich F. Plett, cel preferat de Caragiale este asteismul. Un exemplu elocvent și edificator și în privința superiorității ironiei caragialiene în ceea ce privește mânuirea în proporție ideală a semnalelor
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
real. Celelalte procedee ale ironiei sunt, de asemenea, folosite cu predilecție în publicistică. Cel mai frecvent este antiparastaza, care stă la baza argumentațiilor din Economii, Liga, Cronica literară. Cea din urmă este celebră pentru caricaturizarea lui "Popnedea" (N. D. Popescu), mascată de apologia și indignarea cauzată de presupusele obiecții față de talentul acestuia: Ce stil are băiatul ăsta! Ce vervă! ce invențiune! Ce concepere! Ce originalitate! Ce noi resorturi literare!... Și să nu turbezi când cugeți că sunt guri rele, invidioși și
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
nuvela Un prânz de gală. Deși are un titlu vădit ironic și amintește și prin odiseea neplăcutelor incidente de Grand Hotel "Victoria Română", scrierea lui D. D Pătrășcanu este o povestire ilustrativă pentru umorul care stârnește un zâmbet trist, indispoziția mascată de o veselie a resemnării. Personajul central, franțuzul Jean Renaud, ajuns profesoraș din provincie, este tipul fanfaronului inofensiv care provoacă sentimente contradictorii de dispreț și de compătimire, prin penibilul încercării de cosmetizare a sărăciei cu ajutorul formulărilor pretențioase. Ar fi de
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Dragul meu... Vezi... Viața... Înțelegi... Ștefan (îl priveste atent, căutând să descifreze încurcătura lui): Nu înțeleg. Bogoiu: Nici eu.223 În piesa următoare, mercantilismul și cameleonismul șefului de gară, fixismul și intransigența absurdă a personajului-orologiu Domnișoara Cucu, mimetismul și insensibilitatea mascate în eleganță și aroganță, evidente la Grig, capriciile și plictiseala Monei trimit tot la ipostaze caracteriale creionate în Momentele și în comediile lui Caragiale. De fapt, în ambele piese, scene cu iz caragialesc alternează cu scene umoristice redate în tonalități
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de arhetip să fie extremă, justificând unicitatea viziunii și impresia că realul este invadat de ireal. Așadar, pe când Caragiale are intuiția absurdului, deține acel simț al detectării sale în formele ridicolului absolut și îl expune cu o obiectivitate care îi maschează amărăciunea și dezgustul, Eugen Ionescu îl produce deliberat, forțează limitele posibilului pentru a crea un univers absurd terifiant, de nesuportat ca și disperarea din care provine. Absurditatea "lumii-lume" expusă de autorul Scrisorii pierdute este, în schimb, una lipsită de angoasă
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
din perspectiva oficialităților), analiza acestor mesaje trebuie să se deruleze în conexiune cu cea a celorlalte canale. În același timp, însă, banda desenată a oferit și "supape" pentru mesaje cifrate, în care anumiți creatori puteau strecura aluzii, ironii sau critici mascate la adresa anumitor realități sociale, economice sau mentale, confirmând valabilitatea considerării benzii desenate ca mediu ce se pretează la multiple lecturi paralele. Am încercat de asemenea să identific modele comportamentale și identitare propuse tinerilor cititori prin intermediul benzii desenate, dintre care se
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
crezute, ci doar ne înfiorează".368 De foarte multe ori literatura SF (sau producțiile cinematografice, ori banda desenată) face apel în mod direct la mitologia clasică, fie pentru a oferi noi interpretări și dezvoltări posibile ale acesteia, fie pentru a masca sub aceasta aluzii la un context real, SF-ul devenind în acest mod o strategie mai mult sau mai puțin încifrată de critică socială.369 Radu Pavel Gheo observa că "oamenii-fantoșe, înspăimântători prin caracterul lor artificial, de marionete stăpânite de
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
în care se aflau instituțiile de cultură din țară: teatrele și filarmonicile".838 Cum desenele românești erau "cuminți", cenzurate (în ciuda unor mesaje subtile strecurate în banda desenată de către același Viorel Pîrligras sau de către Valentin Iordache în paginile Orion sau Argonaut, mascate sub eticheta SF, ori de către caricaturiști precum Adrian Andronic care va deveni după 1989 unul dintre cei mai vehemenți critici grafici ai comunismului sau Constantin Ciosu, care ofereau pe alocuri acide critici sociale), publicul se refugia în producția străină, reprezentată
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
atât de anticomuniștii care neagă orice aspect al societăților estice, chiar și cel uman, cât și de comuniștii pentru care totul era perfect, susține că distrugerea Bucureștiului (ajuns un "decor Potemkin") ilustrează în mod fidel impostura regimului, cu fațadele care mascau ruine, sau destabilizarea lumii țigănești (dacă aceștia fuseseră lăutari ori se ocupaseră cu îndeletniciri tradiționale, după anii '70 rămân doar "delicvenți").846 Fig. 31 Vitejii lui Ștefan cel Mare Pe lângă banda desenată franceză cu subiecte care trimit la România, au
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
fi fost un elev isteț. — Foarte bine. E greu de spus ce fel de acid, dar cel mai probabil hidroclorhidric sau sulfuric. — Ca și cum cineva nu ar fi vrut să afli cine e. — Întocmai. Îți atrag atenția că asta nu a mascat cauza morții. Avea un tac de biliard rupt care-i fusese vârât cu forță pe una din nări. I-a perforat creierul, omorându-l pe loc. Nu e o modalitate foarte obișnuită de a ucide pe cineva; Într-adevăr, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
un bărbat care Îndreaptă spre ei un microfon ca să prindă sunetul care inspiră o copleșitoare uimire și admirație, făcut de o armată tropotind ca un cal enorm. O alarmă aeriană. Un baraj care e așezat peste șanțurile inamice, pentru a masca Înaintarea. Exact când mergem pe deasupra lor, chiar peste capetele noastre se dezlănțuie o mare explozie și suflul ei ne culcă pe toți la pământ. Adăpostindu-mă temător Într-o gaură provocată de obuze, plină de broaște arse, cu capul băgat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]