5,193 matches
-
o imagine a profilului său aparte între pedagogii români. Cei care au studiat opera lui C. Narly au remarcat însă și unele inconsecvențe: conceptul de personalitate, în concepția sa, se prezintă ca o formulă de compromis între „desăvârșirea individualității” și „maximumul de socializare”, o sinteză împăcând tendințele sale de „individualist întârziat” cu presiunea realității sociale, recunoscută de cei mai mulți pedagogi din vremea lui (vezi Stoian, 1976; Zaharian, 1971; Stanciu, 1983). „Există în prezent, scria el în Pedagogia socială și personalitatea, un fel
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
o temă de mică amploare. De asemenea, ocazional auzim de unele întruniri de focus grupuri care durează mai mult de două ore. Totuși, limita de timp de două ore este una fizică și psihologică pentru cele mai multe persoane. Nu depășiți un maximum de două ore decât dacă există un eveniment special sau o situație care face întâlnirea confortabilă pentru participanți, cum ar fi masa de prânz sau cina. În momentul în care avem o schiță a demersului interogativ, estimăm cât timp ar
Metoda focus grup. Ghid practic pentru cercetarea aplicată by RICHARD A. KRUEGER, MARY ANNE CASEY [Corola-publishinghouse/Science/2050_a_3375]
-
dar este necesar un efort mai mare pentru a-i determina să își detalieze opiniile. În măsura posibilităților, moderatorul ar trebui să îi așeze pe participanții timizi față în față cu el la masă, pentru a mări contactul vizual la maximum. Contactul vizual constituie, de multe ori, o încurajare suficientă pentru a-i determina să vorbească, iar dacă toate celelalte metode eșuează, moderatorul îi poate numi: „Tom, nu vreau să fii exclus din conversație. Ce părere ai?”. Persoanele care bat câmpii
Metoda focus grup. Ghid practic pentru cercetarea aplicată by RICHARD A. KRUEGER, MARY ANNE CASEY [Corola-publishinghouse/Science/2050_a_3375]
-
în privirea lui ca într-o pânză de păianjen, cum să-l refuz? Discutam despre negustorii din piață. Deși ar putea părea o pradă ușoară pentru manageri ca noi, școlite pe afară și căutate de head-hunteri, aceștia trebuie tratați cu maximum de atenție. Primitivi cum sunt (dacă vă puteți imagina, nici măcar de Kotler n-au auzit), au ca atu un soi de viclenie ancestrală și sunt mereu dispuși să manipuleze nepriceperea clienților. Negustorii bărbați sunt cei mai periculoși: abordează problematica gătitului
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
în viața voastră. Nu repetați greșelile mele. Cu experiența de acum, vă spun cu toată seriozitatea că e frumos atunci când se întâmplă de la sine, dar devine și eficient dacă pregătiți acest moment, dacă faceți toate aranjamentele astfel încât să profitați la maximum. Când mă gândesc la anii care au trecut, realizez că, dacă aș fi planificat cum trebuie apariția parizerului în viața mea- evident, cu extraterestrul potrivit -, puteam avea lumea la picioare mult mai devreme. Eram neștiutoare, dar voi nu mai sunteți
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
Sunt femeie, o înțeleg. Chiar și eu l-am căutat de nenumărate ori după ce l-am părăsit. În domeniul culinar, conceptul de fantezie este deosebit de elastic și comportă multiple abordări, un motiv în plus pentru noi să-l exploatăm la maximum. Jucați-vă bine cartea și n-aveți cum să pierdeți. Eu am identificat două modalități principale de a utiliza această armă: - fantezia ofensivă (mai rar) - vă ajută să progresați*, să vă completați universul culinar cu gusturi și arome inedite; * Asta
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
a lui Cioran. Măcinat de contradicții, însuși trăiește cu obsesia și spaima ipocriziei lumii și deopotrivă a propriei ipocrizii, despre care scrie cu o furie rebelă, cu neliniște, uneori cu umor. Ipocrizia lui e, oricum, semnul unei crize, trăite cu maximum de luciditate, care instituie realitatea dureroasă că eu este (sau pare a fi) un altul, în nici un caz al unei deliberări. La drept vorbind, Cioran se explorează pe sine însuși cu acuitate, fiind interesat nu de „doctrine”, ci de „realități
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
l-ar fi făcut posibil. Munca fizică aproape ca o flagelare. Iată: „Ca să uiți de supărări și să scapi de obsesii funebre, nimic nu e mai bun decât munca manuală. Timp de mai multe luni, am meșterit prin casă, cu maximum de folos. Trebuie să-ți obosești trupul, astfel încât mintea să nu mai aibă de unde trage putere ca să funcționeze, ca să bată câmpii ori să despice firul în patru” (I, 69). În alt loc, e invocată direct oboseala fizică, ca și cum conștiința de
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
se poate?! Om fi noi vecini, dar există o limită. Tovarășa e o doamnă! M-a lăsat să-i pictez chipul. Atît. Eu o admir, dar o și respect. Păi cum altfel! Vecin 1: (atent) Ia! (la toți încordare la maximum) Vecin 2: Nu se-aude nimic. N-a bătut nimeni. Vecin 1: N-a bătut, dar putea să bată. Și asta pentru că ne lăsăm, așa, în sentimentalisme... ca în romane... Și nu-i bine. (lui Mihai) Vecine, parcă spuneai că
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
o formație de șir indian și, după ce au mai primit încă o dată forța privirii lui El n, ies din scenă realizînd o ușoară cadență; El n privește după ei și iese din scenă; după cîteva clipe vîntul se intensifică la maximum, aruncînd în scenă gunoaie, ziare, zdrențe etc.; vîntul smulge frunzele, florile și fructele; de afară se aude glasul lui El n: "Nu așa! Nu așa!") El n: De ce? De ce și eu?! Nu! De ce și eu?! (presat de suflu, intră dezorientat
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
mai încape vorbă, tov. colonel...! Securistul: Măi, noi o să ne întoarcem acolo, la masă, eu o să pornesc obiectul ăsta... și o să-ți pun niște întrebări... cu partidul... cu regimul... cu conducătorul... Mă, vreau să-mi răspunzi ca lumea... înțelegi? La maximum... iubire, devotament, laude... etc. Înțelegi? Am nevoie pentru... lasă că nu-i nevoie să știi tu pentru ce... Costache: (înțelege și tocmai de asta e năucit) Cum, da și dumneavoastră...?! Securistul: Mă, tu n-o fă pe deșteptul, auzi! Tu
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
de comunicare instituționalizată și lipsa de asistență pentru dezvoltarea profesională. Indiferent de modelul organizațional adoptat (managerul școlar este sau nu președintele consiliului de administrație), actuala strategie de descentralizare trebuie să analizeze și un scenariu în care școlile să aibă un maximum de autonomie, iar managerul școlar să fie garantul performanței organizației pe care o conduce. În felul acesta s-ar crea premisele unui tip de școală diferit de cel actual. Cert este că, dacă starea de libertate managerială este o pedeapsă
Management public în România by Mihai Păunescu () [Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]
-
terminase) se răzbunaseră pe oalele cu chișleag (lapte prins), al căror conținut îl turnaseră în lampa de gaz din bucătăria de vară!!!. Atunci stăteau sub nuc, mâncau nuci și ce mai găsiseră prin casă, ascultând muzică la patefonul dat la maximum. Se știe că poporul rus este un popor muzical. Așa de mult le-a plăcut muzica încât la sfârșit au plecat și cu patefonul !!!. In clasele mai mari m-am împrietenit cu colega mea Eugenia Mocanu, o fată deșteaptă și
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
de țigări iar greutatea alimentelor acestui pachet este 5+2 (nu se poate înțelege ce înseamnă). Ulterior greutatea (masa de fapt) alimentelor a fost trecută în Kg. Așa cum ne era indicat în cartea poștală, trebuia să trimitem un pachet de maximum 5Kg. Ultimul pachet de 5Kg, având 400 de țigări, a fost primit de tatăl meu, conform acestei fișe, în data de 9.XI 1962. Deși prestau munci istovitoare și mulți dintre ei erau bolnavi sau bătrâni (evaluați la cca. 1500
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
vârsta, fiind foarte accentuat în perioadele de „criză psihobiologică” (pubertate și menopauzăă, iar la femei având în plus un caracter particular în perioadele de menstruație. Mirosul obișnuit al unei persoane se accentuează în cazul declanșării dorinței sexuale și atinge un maximum de intensitate în timpul contactului sexual. Gustul și mirosul fiziologic ale unei persoane sunt condiționate, după cum se poate deduce, și de igiena acesteia. O persoană atentă în acest sens va avea un aspect și un miros plăcute. Aceste „trăsături personale” pot
Tratat de psihosexologie (ediţia a IV-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2269_a_3594]
-
rodul unei perceperi subiective a realității. În contextul perioadei 1970-1975 sunt reperabile cele două tendințe existente în faza incipientă și în prima perioadă: orientarea spre tradiție și descoperirea registrului liric specific secolului XX, prin asimilarea experimentelor moderne, ce solicită un maximum de cultură și rafinament. Pe coordonatele spațiului și timpului românesc Ne propunem să urmărim în acest capitol poezia care reactualizează latura "tradiționalistă", cu trimiteri la poezia cuprinsă în universul "Gândirii", elementul balcanic și tot ce ține de folclor și poezia
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
felul în care "citim" arta? Plăcerea dezbaterii în jurul acestor probleme a fost imensă pentru mine, provocatoare și solicitantă, căci elevii vin cu puncte de vedere inedite, imprevizibile, la care mereu trebuie să fii pe fază, ca să le poți valorifica la maximum. Problema permanentă ivită pe parcursul tuturor cursurilor, cea a nevoii unor concluzii, mi-am putut-o explica doar acum. Elevii au reclamat mereu absența concluziilor la problemele discutate și, de fiecare dată, răspunsul meu că nu există o concluzie unică, că
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
de tensiune a filmului. Ură și iubire, pasiune, atitudini exteriorizat-violente și un joc senzorial-agresiv, alternând cu lungi momente de tăcere. Pitorescul care ucide pateticul este eliminat, împreună cu orice descriere, în avantajul esențializării tragice. Gestul, ca element vizual, este redus la maximum, alternând izbucnirile dinamice, adesea instinctuale, cu atitudini împietrite, iar vocea, ca element auditiv, alternează strigăte și explozii sonore cu tăceri prelungi. Dacă am reprezenta grafic această tensiune continuă a acțiunii, nu ar fi vorba de o curbă gaussiană, mergând în
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
acestora, încercînd astfel un dialog al filmului cu literatura universală de tip tolstoian și dostoievskian. Patima mistuitoare a Ancăi de a-și verifica propria convingere asupra vinovăției lui Dragomir și de a răzbuna moartea primului ei soț este potențată la maximum în filmul lui Alexa Visarion; nici o clipă personajul nu se abate de la această linie pe care a teoretizat-o și Eugen Lovinescu; criticul socotea că Năpasta "pornește de la o problemă sufletească", este "o dramă pornită dintr-un postulat psihologic", Anca
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
a demontării mecanismelor psihologice care duc la păcat și la crimă... În viziunea lui Alexa Visarion, Pasărea Shakespeare capătă o acuitate care face ca dezbaterea să se desfășoare la o tensiune tot timpul înaltă, ca o strună întinsă continuu la maximum și amenințând continuu să pleznească, latura paroxistică a conflictului fiind continuu alimentată de această tensiune care e, nu o dată, gata să mineze nuanțele. [...] Apelul la luciditate și la conștiință izvorăște, astfel, dintr-un vârtej al celei mai josnice mizerii morale
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
te poți juca; este prea mare numele acestui om de geniu, pentru a umbla indiferent cum la jumătăți de măsură. Alexa Visarion a ales calea cea mai dreaptă, solicitând spectatorul până la epuizare: un decor uscat, aș zice ascet, simplificat la maximum; un univers închis, câțiva oameni, câteva personaje care se pot reține; o lume stranie, aducând a mitologie clasică; un barbar conflict între dragoste și moarte, între avuție și mizerie crâncenă, între vis și realitate, între adevăr și minciună. Totul, surprinzător
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
exprime liber. B.C. În schimb, s-au luat note în mai multe rînduri. J.R. Da, eu însumi, ajutat mult de Alain Laurent, am deșfășurat activități de secretariat informal. La prima întîlnire, a fost exprimată dorința să nu depășim niciodată un maximum de douăzeci de persoane. Am propus să alegem cîteva subiecte concrete. Disciplinele sugerate erau, prin-tre altele, biologia, medicina, științele exacte, bineînțeles, dar și etnologia, sociologia, economia, politica, cibernetica, informatica, filosofia, deși, în mod ciudat, istoria nu era menționată. Era, totuși
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
consumatorilor". Urmărirea unui astfel de scop îl incită pe Jacques Robin să repună în discuție "realitatea puterii în întreprindere" și să propună "participarea la decizie pentru a ajunge la o relativă autogestionare". El atacă firmele multinaționale care caută "dezvoltarea cu maximum de rentabilitate pentru a finanța o și mai mare dezvoltare". Cartea sa se termină cu descrierea pro-iectului unei noi civilizații, axate pe educație (o educație ce nu ar mai avea drept obiectiv să dea o informație specializată, ci o informație
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
Atlan, care sînt niște băieți minunați pe planul inteligenței și al culturii, și pentru Atlan îndeosebi, există un element foarte important: cultura talmudică. Sînt obișnuiți să obțină de la un text maximum din ceea ce se poate obține, știind bine că acest maximum nu e atins niciodată, și au obiceiul de a dezbate. Sînt niște debateri extraordinari, dezbat și cu ei înșiși. Totul se învîrte în mod fundalmental în jurul materialismului dialectic. Dacă sînteți materialist, examinați o anumită materialitate, vă puneți întrebări și aveți
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
bețivăneala și descompunerea voastră morală, mă detracaților și grobienilor ce sînteți!... (încet) gata, gata, lasă și mie!... (tare)... acu', ia să te văd, mă tovarășe, dacă ai înțeles ce ți-am comunicat oficial, ca să știi să prelucrezi în grupe, cu maximum de responsabilitate... (încet) noroc, că cine știe cînd vom mai avea ocazia să bem în nenorocitul acesta de local, în care altă mîngîiere oricum n-aveam!... Cît timp V. trăgea din sticla jumătatea rămasă parcă mai gustoasă ca oricînd secretarul
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]