3,007 matches
-
nici complet negre, nici exagerate. În noua situație socială, în condițiile căreia se schimbă reprezentările tradiționale despre om și locul lor în lume, personajul tipic și individual, ale cărui trăsături individuale sunt nesemnificative, a fost treptat înlocuit cu un caracter mediocru și prozaic. Reprezentanții grupului de la Medan aleg cu predilecție personaje care nu se deosebesc cu nimic, caracterizarea operându-se prin selecția "trăsăturilor neesențiale". În mod paradoxal, constată Henri Mittérand [1994, p.5] în cartea sugestiv intitulată L'Illusion réaliste, operele
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
nu cade sub incidența logicii formale. Personajele flaubertiene trăiesc mai mult într-o lume de percepții decât de acțiune. Protagoniștii flaubertieni sunt incapabili de acțiuni propriu-zise, ei nu au voința, actele lor sunt fără rost. În această lume a stabilității mediocre evenimentele sunt rare. Din cauza fragmentarii realului și caracterului contradictoriu al personajelor, acestea din urmă devin incerte. Parizienele mondene-figurante din L'Éducation sentimentale nu sunt lipsite de deficiențe. Astfel apare marchiza d'Amaëgue: C'était une femme pale, à nez retroussé
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
o înfruntare pe viață și pe moarte. Doamnele din înaltă societate a Parisului, setoase de putere, glorie și bani, sunt mânuitoare abile ale jocului de culise. Puținele victorii ale femeilor pariziene asupra ordinii prestabilite se obțin prin intrigi, geniale sau mediocre, care marchează destinul lor, dar și al altora. Studiul urmărește Pariziana ca personaj artistic, în stare să-și creeze un sistem de valori, un ansamblu de norme și o tipologie de roluri, care, pe masura ce s-au interiorizat, au fost percepute
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
de gîndul că ar putea găsi între lucrurile ei intime dovada vreunui adulter. La fel, amenințat de Rebecca West că îi va plăti cu aceeași monedă infidelitățile, prozatorul cade în depresie subită, lamen tîndu-se, în gama unei masculinități mai degrabă mediocre, pe tema "ușurinței" femeii de a rămîne loială în raport cu "dificultatea" bărbatului de a face același lucru. H.G. Wells nu apare, în aceste episoade stranii din existența lui, doar inconsecvent, ci de-a dreptul fariseic. Dezgustă și, nu o dată, enervează, reușind
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
apartamentul unei prostituate, Ruth, care îi va naște o fiică nelegitimă, Annabelle. Nu trebuie să căutăm filozofii adînci în mentalitatea defetistă a lui Harry și nici sensuri sofisticate în gestul său de abandon. El este, în mod cert, un ins mediocru (pus poate, pînă la un punct, în situații ieșite din rînd), fără înclinația actelor hybris-tice, încărcate de înțelesuri para digmatice. După cum sugerează și numele lui (Angstrom), Rabbit trăiește o spaimă profundă în fața responsabilității (morale, personale și colective), refuzînd să devină
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
urmărit, cu ochi naturalistici, în "creșterea" și "descreșterea" sa ontologică (înzestrat cu virtuți intelectuale de excepție, protagonistul refuză, citind Moby Dick parabola ratării unui ideal măreț -, să mai devină filozof și profesor universitar la Columbia, mulțumindu-se cu o existență mediocră). "Creșterea" și "descreșterea" lui Zetland constituie, în realitate, succesiunile propriilor noastre amăgiri și dezamăgiri existențiale. Asemenea marilor prozatori, Bellow sesizează aici efemeritatea și fragilitatea din structura de profunzime a marilor idealuri omenești. În opera lui de ansamblu, scriitorul le disecă
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
prietenii, rînd pe rînd, a început să bea, a refuzat să mai muncească și și-a construit o mitologie proprie, de mahala, intrînd treptat pe calea autodistrugerii. Comportamentul său a degenerat enorm către atitudini antisociale, fostul ins, în bună măsură mediocru intelectual (dovadă și decizia de a introduce, suicidal, o bară în roca destinată exploziei), dezvăluind acum extravaganțe nebănuite și tendințe stranii de ieșire din rînd. Noul stil de viață nu-i putea fi fast lui Gage, în mod evident. Omul
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
lucru ca normă a vieții și continuau să trăiască mai departe, fără a-și face probleme" (p.125). "Normalitatea" vieții protagonistului este să scrie necrologuri. Nu chiar orice fel de necrologuri. Ziarul kievean (bine finanțat) Știrile capitalei, îi comandă autorului mediocru Zolotariov (ins solitar, al cărui singur prieten și companion zilnic e un pinguin, Mișa, preluat de la Grădina Zoologică, atunci cînd instituția în cauză și-a abandonat animalele pe stradă, din lipsă de fonduri) niște așa-zise "cruciulițe" articole stilizate, despre
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Castaliei și se lasă, treptat, măcinat de erezii. Bunăoară, el nu reușește să înțeleagă moralitatea deciziei intelectualilor de elită de a trăi izolați de iureșul lumii, într-un "turn de fildeș", și de a nu se implica în universul presupus mediocru al semenilor lor. Pentru a amplifica dilema ontologică a lui Knecht, Hesse (ori, mai corect spus, cronicarul vieții lui Joseph, un membru al Ordinului, care reconstituie povestea eroului, sofisticat, academic, cu toate atributele istoricului neutru și impersonal) folosește un procedeu
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
succesul. Neșansa au fost "neprietenii", cum zice cronicarul. Manuscrisul a zăcut câtva timp la Editura "Junimea". Urmărindu-i destinul, mi-a fost prezentat cu niște sublinieri fără noimă, formale, făcute de un fost student, se vede că frustrat, cred că mediocru la obiectul meu, încât, cu demnitate mi-am retras manuscrisul. A apărut în formă de carte, mult mai târziu, la aceeași editură, dar sub altă conducere. În schimb, succesul debutului în volum l-am cunoscut la București, la editura "Minerva
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
de alcov) sau Marta Petreu (care a avut un moment de geniu în romanul memorialistic Acasă, pe câmpia Armaghedonului), cum și de autori ce frecventează literatura doar ocazional, ca Varujan Vosganian (autorul inspirat al Cărții șoaptelor, altminteri însă un literat mediocru) sau Mircea Diaconu, actorul (supralicitat ca scriitor), în vreme ce din literatura universală (cap. Proza universală despre roman și riscurile ironiei, despre misterii și religia prieteniei) atenția exegetei se îndreaptă asupra deja clasicizaților Italo Calvino, Kundera sau James Joyce, după care intră
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
fier îi strînge tîmplele. Se uită să vadă dacă nu-l ține cineva. După cîteva clipe căzu într-un somn adînc." Julien crede că a ucis-o pe doamna de Rênal. Julien nu e decît un seducător mărunt, un ambițios mediocru, un ipocrit neînsemnat, un mic laș. Cînd se trezește, pare că nu mai este același om. E rîndul celorlați să pară mărunți: "Un judecător își făcu apariția în temniță. Am ucis cu premeditare, îi spune Julien; am cumpărat și am
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
reușesc să reînvie barul muribund, să reanime spiritul comunitar, să reaprindă pofta de viață voioasă și nonșalantă a celor atrași în iureșul festiv dominat de aburii alcoolului, de acordurile unei chitare singuratice, de partide virile de cărți și jocuri erotice mediocre. Dar, deodată, ceva se produce, impalpabil, iar marea artă a autorului constă în identificarea și descrierea fină, dar neiertătoare, a momentului în care totul basculează, în care balonul viselor fru moase se sparge și protagoniștii înfruntă frigul abisal al neantului
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
mod complet, până la consecințele ei ultime, așa cum i se pare că se întâmplă în America. Faptul că nu s-a experimentat în mod veritabil toată modernitatea nu înseamnă în mod automat că ne situăm în premodernitate sau într-o modernitate "mediocră", ci este la fel de posibil ca, deși trecând într-un alt tip de societate (să o numim postmodernă), ceea ce a fost într-o anumită măsură depășit să nu-și fi atins și maximul său de dezvoltare (ca în exemplul Americii). Nu
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
materialitate" atât de des invocată în regimul trecut și cu sensul de "obiectivitate" opusă subiectivității umane), sub forma "solidificării" prin mineral, piatră, metal. "Disoluția" exprimată prin cuantificare, pulverizare, volatilizare și psihism cosmic contracarează solidificarea. Curentele neospiritualiste din modernitate sunt forțe mediocre ale disoluției. Ele oferă iluzia spiritualității întoarsă pe dos. Știința profană agrează cantitativul și măsura, iar când devierea atinge limita extremă față de ordinea normală, începe subversiunea prin "contrafacere" sau "parodie", prin răsturnarea satanică a ordinii tradiționale. Începe să domine spiritul
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
în articolul lui Grasset decupează o foaie de observație cu privire la precaritatea artelor decorative în România începutului de secol XX. La rândul său, un artist plastic remarcabil 159, criticul Eugene Grasset, delimitează arta decorativă de artizanatul kitschizant, critică în general nivelul mediocru al școlilor de artă decorativă, pentru a trece la subiectul articolului, Școala Națională de Arte Decorative de la București, avându-l ca director pe G. Sterian și ca protectoare pe viitoarea regină Maria. Și pentru Grasset, soluția edificării artelor decorative constă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și artistic 180 din octombrie 1922. Reproducerea panoului este reluată în câteva numere consecutiv, în diferite formate, ca element decorativ. Din păcate, în ceea ce o privește pe Mina Byk Wepper, nu avem la dispoziție decât aceste reproduceri, de o calitate mediocră. Marian Constantin atrage atenția asupra a trei panouri decorative ale pictoriței, dintre care unul singur este datat cu anul (1)918, panouri purtând amprenta unei sensibilități simboliste. În concepția acestor panouri este decelabilă influența Ceciliei Cuțescu-Storck, mai ales în direcția
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
2), Ospățul, Bachanala, Siesta; Aquarele: Pastorală, Din grădina din Luxembourg, Idilă, În doliu, Tip din Macedonia, Moldoveancă, Stil Japonez, Efect (2), Cap, desemn cărbune, Cap de copil, desemn cărbune, Bătrână, desemn cărbune. Succesul lui Loghi, nu numai pentru un public mediocru, ține de atmosfera romantic-simbolistă din la belle époque, până la izbucnirea Primului Război Mondial. În 1898, când pictorul se situa în avangarda simbolistă, pictura sa era elogiată pentru elementele sale novatoare de către un critic precum Leon Bachelin, în articolul său despre expoziția societății
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
atunci, el a refuzat să-și publice cercetările. Acceptarea verdictului experienței a fost apreciată de Voltaire drept exemplară pentru atitudinea științifică. El a pus-o în contrast cu comportarea caracteristică a filozofilor naturii, care nu-și supuneau explicațiile controlului faptelor. „Un filozof mediocru, care nu ar fi avut decât vanitate, ar fi potrivit cum ar fi putut măsura Pământului cu sistemul său. Domnul Newton a preferat să-și părăsească proiectul. Dar atunci când domnul Picart a măsurat Pământul în mod exact, trasând acel meridian
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
revoluționar”. Matricola cercetată de noi ne-a dezvăluit faptul că I.C. Frimu. c. Cum a devenit I.C. Frimu „revoluționar”? După spusele Anișoarei Popovici (născută Frimu) din Vaslui, dar și conform Ia prima clasă primară, a fost un elev submediocru spre mediocru iar la sfârșitul anului școlar apropiindu-se chiar de „acceptabil” ba, inexplicabil pentru poziția tatălui său în societate, era înregistrat și cu absențe de la cursuri. Iată câteva note edificatoare, după părerea noastră: septembrie, anul școlar 1878-1879; absențe - 8; conduita (purtarea
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
ruși În ceea ce privea starea de spirit a populației care vedea cum recoltele se uscau datorită secetei excesive, șeful postului Valea Rea nota următoarele: „...lipsa alimentară a populației este următoarea: deși n’a plouat aproape deloc, recolte au fost dar mediocre. Până în prezent populația a avut alimentele necesare cu excepția celor săraci. Toți oamenii spun că lipsa alimentelor se datorează urmărilor războiului, dar și datorită întreținerii armatei române precum și a celeialiate (subl.ns.)” Desigur, armataaliată era cea sovietică de ocupație care în
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
fuseseră introduse <<cotele>> obligatorii ce trebuiau predate statului, cu orice chip. Nu se admitea nicio restanță pentru că atunci ar fi fost vai și-amar! Aceste cote erau fixate după bunul plac al mai marilor comunei, cei doi frați (foști elevi mediocri de-ai tatălui meu) care făceau legea în Ferești. De pe cele 13 hectare de pământ trebuia să predăm tone de porumb, grâu, floarea soarelui etc., precum și semințe de in, cânepă, lucernă, pe care nici nu le cultivam. Apoi, fusesem obligați
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
des, se presupune că directorii sunt lideri prin simplul fapt că au titlul sau poziția necesară. Și dacă aceste persoane administrează atunci cănd ar trebui să-și demonstreze aptitudinile pentru leadership, atunci rezultatele vor fi, în cel mai bun caz mediocre. Din acest motiv, în majoritatea organizațiilor, o sarcină importantă a liderilor adevărați este antrenarea altor persoane pentru leadership. Numai în acest fel, organizația se poate aștepta să supraviețuiascăsă nu mai vorbim de prosperitate. Deși cursurile de calificare pot ajuta la
Leadershipul în unitățile de învățământ preuniversitar by Albu Liliana () [Corola-publishinghouse/Science/1615_a_3089]
-
fapt sintetizat (in)conștient chiar printr-o frază a personajului principal: „Doi oameni care nu pot trăi unul fără celălalt și totuși se chinuiesc.” (p. 213) Ioana este o carte „lipsită de orice dinamism, care ar putea ține curiozitatea lectorului mediocru încordată”, după cum însuși autorul mărturisea, dar, ea este totodată un roman „scris pentru oameni și nu pentru artiști”. Parcurgând paginile romanului, cititorul are impresia că asistă „la o torturantă și ineficace măcinare în gol”. Ioana este prin excelență un roman
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
un set de indicatori ai ascultării active care ne pot ajuta în procesul de îmbunătățire continuă a acestei dimensiuni fundamentale a comunicării eficiente. Indicatori ai ascultării eficiente Ascultător slab Ascultător bun 1 Căutarea ideilor interesante Întrerupe ascultatul dacă materialul pare mediocru Spune: "Ce pot obține din asta?" 2 Concentrarea pe conținut, nu pe expunere Întrerupe ascultatul dacă expunerea este slabă Judecă conținutul și ignoră erorile din expunere 3 Răbdarea Tendință de argumentare, dezacord sau respingerea ideilor înainte de a le auzi complet
Strategii de comunicare eficientă by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]