1,871 matches
-
Tears of Sorrow), thrash metal (de pildă The Haunted și Arch Enemy), doom metal (Swallow the Sun) sau folk metal (Falchion). Spre sfârșitul anilor '90, multe trupe din zona death metal melodic și-au schimbat stilul, adăugând mai multe elemente melodice, coruri și "riff"-uri mai melodioase, și au utilizat mai pregnant clapele. De asemenea, multe trupe de death metal melodic au renunțat la versurile pe temele morții, violenței și crimei, obișnuite la formațiile death metal. O contribuție notabilă la genul
Death metal melodic () [Corola-website/Science/315524_a_316853]
-
Falchion). Spre sfârșitul anilor '90, multe trupe din zona death metal melodic și-au schimbat stilul, adăugând mai multe elemente melodice, coruri și "riff"-uri mai melodioase, și au utilizat mai pregnant clapele. De asemenea, multe trupe de death metal melodic au renunțat la versurile pe temele morții, violenței și crimei, obișnuite la formațiile death metal. O contribuție notabilă la genul death metal melodic este stilul Gothenburg, numit astfel după orașul de unde își are originea. Nu este clar ce trupă s-
Death metal melodic () [Corola-website/Science/315524_a_316853]
-
riff"-uri mai melodioase, și au utilizat mai pregnant clapele. De asemenea, multe trupe de death metal melodic au renunțat la versurile pe temele morții, violenței și crimei, obișnuite la formațiile death metal. O contribuție notabilă la genul death metal melodic este stilul Gothenburg, numit astfel după orașul de unde își are originea. Nu este clar ce trupă s-a aflat la baza sound-ului Gothenburg, totuși se acceptă în general că Dark Tranquillity, At the Gates și In Flames („Cei trei regi
Death metal melodic () [Corola-website/Science/315524_a_316853]
-
Reinkaos”. Stilul vocal caracteristic acestui gen este un amestec de strigăte dure ("screams"), voce curată ("clean vocals") și tonalități melodioase. Predomină însă în continuare maniera "death growls", caracteristică death metalului, combinată de obicei cu "screams". Majoritatea trupelor de death metal melodic sunt din regiunile scandinavă și nord-europeană, în special din Suedia și Finlanda. În ultima decadă, din Finlanda au venit numeroase trupe care practică acest gen, precum Insomnium, Kalmah, Mors Principium Est, Norther și Children of Bodom. În ultimii ani genul
Death metal melodic () [Corola-website/Science/315524_a_316853]
-
Children of Bodom. În ultimii ani genul a căpătat multă popularitate și în America de Nord, în special printre fanii nord-americani ai acelor trupe scandinave care au rămas pionierele acestui gen până în ziua de astăzi. În Statele Unite activează formații de death metal melodic clasic ca DevilDriver, în timp ce altele, cum ar fi The Absence, combină "sound"-ul Gothenberg cu influențele regionale. Death metalul melodic s-a răspândit și în Australia, formațiile cele mai cunoscute fiind Switchblade, Daysend sau Infernal Method. Există și câteva scene
Death metal melodic () [Corola-website/Science/315524_a_316853]
-
acelor trupe scandinave care au rămas pionierele acestui gen până în ziua de astăzi. În Statele Unite activează formații de death metal melodic clasic ca DevilDriver, în timp ce altele, cum ar fi The Absence, combină "sound"-ul Gothenberg cu influențele regionale. Death metalul melodic s-a răspândit și în Australia, formațiile cele mai cunoscute fiind Switchblade, Daysend sau Infernal Method. Există și câteva scene mai reduse, cum ar fi Italia (cu Disarmonia Mundi) sau Japonia (cu Blood Stain Child). At The Gates Trupa activa
Death metal melodic () [Corola-website/Science/315524_a_316853]
-
Blood Stain Child). At The Gates Trupa activa deja de câțiva ani când, în 1995, a lansat albumul capodoperă „Slaughter Of The Soul”. Formația a ales pe album o abordare simplă și directă, întreruptă de scurte explozii de death metal melodic. Ca și înainte, trupa continuă să experimenteze, răspândind pe tot albumul subtile "intermezzo"-uri acustice. La doar un an după acest album trupa s-a desființat, reunindu-se apoi pentru câteva concerte în 2008. Dark Tranquillity Albumul „The Gallery” din
Death metal melodic () [Corola-website/Science/315524_a_316853]
-
pieselor în jurul a cinci minute, iar cele două piese instrumentale demonstrează latura progresivă a cvintetului. „The Jester Race” marchează începutul unei cariere lungi și pline de succes pentru trupa suedeză. Spre sfârșitul anilor '90 și începutul anilor 2000, death metalul melodic a mai moștenit o trăsătură, una pe care majoritatea fanilor a respins-o inițial, și anume atenția față de calitatea producției albumelor. În timp ce un sunet mai brutal și mai nefinisat domina primele creații ale unor trupe ca At the Gates, In
Death metal melodic () [Corola-website/Science/315524_a_316853]
-
Sykes, Yngwie Malmsteen, Uli Jon Roth, John Norum și Michael Schenker. În timp ce frecventa și el cursurile școlii de muzică, Michael Amott i-a propus în 1996 lui Christopher să înregistreze solouri de chitară pentru noul său proiect de death metal melodic, intitulat Arch Enemy. Albumul Black Earth, lansat în Japonia în 1996, a avut acolo un succes relativ, beneficiind de apariții la MTV Japonia cu single-ul "Bury Me an Angel". Trupa a fost invitată să întreprindă în 1997 un turneu
Christopher Amott () [Corola-website/Science/315561_a_316890]
-
-ul "Bury Me an Angel". Trupa a fost invitată să întreprindă în 1997 un turneu în Japonia și Christopher a reușit să încheie un acord pentru Armageddon, proiectul său personal. Acest proiect a început ca o trupă de death metal melodic asemănătoare ca stil cu Arch Enemy, însă cu un concept mult mai aprofundat al versurilor. În 1997 Armageddon și-a lansat primul album, "Crossing the Rubicon", la casa de discuri Wrong Again Records. Pe album mai figurau Peter Wildoer la
Christopher Amott () [Corola-website/Science/315561_a_316890]
-
a luat o pauză muzicală până în a doua parte a anului 2000, când Armageddon și-a lansat cel de-al doilea album, "Embrace the Mystery", la casa japoneză de discuri Toy's Factory. De această dată, folosind o linie vocală melodică și, per ansamblu, o atmosferă power metal, albumul a adus o schimbare drastică de stil față de clasicul death metal melodic de pe "Crossing the Rubicon", marcând dorința lui Christopher de a se îndepărta de genul "metalului extrem". În 2000 Chris a
Christopher Amott () [Corola-website/Science/315561_a_316890]
-
doilea album, "Embrace the Mystery", la casa japoneză de discuri Toy's Factory. De această dată, folosind o linie vocală melodică și, per ansamblu, o atmosferă power metal, albumul a adus o schimbare drastică de stil față de clasicul death metal melodic de pe "Crossing the Rubicon", marcând dorința lui Christopher de a se îndepărta de genul "metalului extrem". În 2000 Chris a fost invitat să interpreteze partea de chitară solo pe piesa "Suburban Me" de pe albumul Clayman al trupei In Flames. În
Christopher Amott () [Corola-website/Science/315561_a_316890]
-
Enemy, Christopher se întoarce la proiectul Armageddon și lansează în 2002 albumul "Three", la casa de discuri Toy's Factory. De data aceasta, avându-l ca vocalist chiar pe , albumul este practic unul pur power metal, concentrat pe stilul vocal melodic și pe partiturile de chitară ale lui Christopher. Arch Enemy a lansat Anthems of Rebellion în 2003, pornind apoi din nou într-un turneu mondial. În 2005 trupa a intrat în studio pentru înregistrarea albumului Doomsday Machine, însă imediat după
Christopher Amott () [Corola-website/Science/315561_a_316890]
-
electronică, fapt ce i-a determinat pe critici să o compare cu mult mai cunoscuta Bjork. Totuși, unii critici erau de părere că „deși există niște elemente comune, muzica lui Torrini este mult mai accesibilă și plăcută pentru ascultător, atât melodic, cât și liric”. Albumul a primit recenzii favorabile din partea criticilor de specialitate, care îi apreciau atât calitățile vocale deosebite, cât și muzica „puternică, dar subtilă și complexă în același timp”. Majoritatea recenzorilor erau de părere că debutul lui Torrini este
Emilíana Torrini () [Corola-website/Science/315562_a_316891]
-
este un muzician suedez care a abordat stilurile death metal și heavy metal. El este o piesă importantă a influentei scene suedeze de death metal melodic. a fost membru al trupelor Arch Enemy și Armageddon. A cântat de asemenea în trupele Carnage și Spiritual Beggars. Bengtsson este în acest moment vocalist și chitarist în trupa de heavy metal Lechery. Armageddon a fost o trupă de metal
Martin Bengtsson () [Corola-website/Science/315612_a_316941]
-
Spiritual Beggars. Bengtsson este în acest moment vocalist și chitarist în trupa de heavy metal Lechery. Armageddon a fost o trupă de metal fondată în 1997 de Christopher Amott de la Arch Enemy. Gândită inițial ca o trupă de death metal melodic, Armageddon și-a schimbat ulterior stilul, abordând genul power metal. Armageddon a fost înființată când Arch Enemy a fost invitată în Japonia să semneze un nou contract cu casa de discuri Toy's Factory, după lansarea primului lor album, Black
Martin Bengtsson () [Corola-website/Science/315612_a_316941]
-
Rubicon" în 1997, la acum defuncta casă de discuri W.A.R. Records în Europa și la Toy's Factory Records în Japonia. Albumul a fost bine primit de critici și de fani. "Crossing the Rubicon" abordează genul death metal melodic, dar încorporează pasaje instrumentale și diverse efecte speciale între piese. Albumul a fost lansat la aceeași casă de discuri care a tipărit pentru Europa și primul album Arch Enemy, însă casa de discuri s-a desființat la puțin timp după
Martin Bengtsson () [Corola-website/Science/315612_a_316941]
-
este un dublu DVD al trupei suedeze de death metal melodic Arch Enemy, lansat în 2006. Este primul produs DVD al trupei și conține un concert complet, înregistrat în sala London Forum din Londra, precum și câteva extrase. A fost lansat pe 24 iulie în Europa, 26 iulie în Japonia și 8
Live Apocalypse () [Corola-website/Science/315852_a_317181]
-
muzical în note armonice, arareori găsești câte-un semiton discordant... Muzica interioară a textului, care izvorăște în egală măsură din „tonul elegiac al povestirilor tatălui”, cât și din tăcerile de sfinx ale mamei, îmbinarea acestor două voci generând întreagă textura melodică a cărții. Deși nu am , ca alți exegeți, curajul să plasez romanul lui I. Lazu într-o ierarhie temporală sau axiologică (când cunosc atâția alți prozatori de primă mână/mărime), voi îndrăzni să afirm totuși -și nu doar în ordinea
Ion Lazu () [Corola-website/Science/316556_a_317885]
-
din Metallica. Cu toate că Mustaine le-a spus foștilor săi colegi să nu îi folosească muzică pe care a compus-o, Metallica a înregistrat o versiune diferită a cântecului, intitulată „The Four Horsemen”, cu un tempo mai lent și o secțiune melodică intermediară. Albumul conține și o versiune cover a cântecului „These Boots Are Made for Walkin’” de Nancy Sinatra, cu un tempo mai rapid și cu versurile schimbate. Versiunea trupei a generat controverse în anii 1990, când compozitorul piesei originale, Lee
Megadeth () [Corola-website/Science/316618_a_317947]
-
este totul sau nimic pentru orice trupă. Ori treci la următorul nivel, ori va fi începutul decăderii”. Piesele au fost concepute într-o perioadă relativ scurtă, într-un depozit din sudul Los Angelesului, înainte de începerea înregistrărilor. Mustaine a compus liniile melodice, iar ceilalți membri au contribuit cu idei pentru aranjament. Al doilea album al grupului a fost produs cu un buget de 25,000 de dolari primiți de la Combat Records. Nemulțumiți de limitările financiare, Megadeth a părăsit Combat și a semnat
Megadeth () [Corola-website/Science/316618_a_317947]
-
cu versuri despre inversarea rolurilor între genuri («If I Were a Boy»), cel mai memorabil cântec dance din ultimul timp («Single Ladies») și o baladă puternică («Halo»), este timpul pentru prima înregistrare electropop a lui Beyoncé. [...] Construit pe o linie melodică ce ar fi fost potrivită pe "Thriller" sau "Bad", «Sweet Dreams» te prinde în cursă cu refrenul său irezistibil, care te ține intrigat prin faptul că posedă o undă de întuneric («Ai putea fi visul meu plăcut, sau un coșmar
Sweet Dreams (cântec de Beyoncé) () [Corola-website/Science/316605_a_317934]
-
a fost primit cu căldură de criticii americani. Robert Christgau l-a numit „un debut surpinzător de bine construit.” Stephen Thomas Erlewine de la Allmusic a creditat albumul cu 5 stele, notând: „Chitaristul Bernard Butler are un talent pentru construirea liniilor melodice care prind repede” și „vocea lui Anderson este afectată într-un mod calculat și teatrală, dar se potrivește cu emoția intensă a versurilor sale poetice la modul conștient de sine.” Revista "Rolling Stone" a dat albumului 4 stele, David Fricke
Suede (album) () [Corola-website/Science/315114_a_316443]
-
este al doilea album de studio al cântărețului britanico-asiatic Jay Sean. Despre "", Sean a declarat că: "Am adus multe influențe R&B. Pe acest album m-am concentrat în principal pe liniile melodice ale pieselor. Din punct de vedere al versurilor, există comentarii sociale în piese ca „Good Enough For You”, care dezbate problema relațiilor interrasiale. Este de asemenea o introspectivă in industria muzicală și o opinie personală asupra felului în care am
My Own Way () [Corola-website/Science/315125_a_316454]
-
Ulf Bejerstrand la Kalmar, în 1977, este o trupă de rock clasic, iar componentă din 2009 este următoarea: Ulf Bejerstrand (voce), Ion Olteanu (chitară, voce), Mattias Mueller (chitară, voce), Björne Brzokoupil (baș, voce) și Pelle Berglund (tobe). Sabbtail, trupa de Melodic Heavy / doom metal formată în 1996 de Jan Bingegård și Jan Lund, este o trupă prin care s-au perindat și câteva nume notabile ale scenei rock suedeze: Fredrik Åkesson, chitarist între 2005−2007 la Arch Enemy, Mats Levén, fost
Ion Olteanu () [Corola-website/Science/315148_a_316477]