1,809 matches
-
la morte secca 31. Nu e greu să descoperim un traseu identic În jurnalul intim al sinucigașilor. Desigur, nu la descompunerea fizicului uman asistăm În confesiunea jurnalieră, ci la o repetiție generală, o trăire paroxistică, dar rămasă, printr-un miracol... meschin, la stadiul mental al lui ca și cum. Degradarea are loc la nivelul intelectului, Într-un paralelism strict teoretic: nu corpul uman e devastat de acțiunea necruțătoare a timpului, ci imaginația scriitorului, epuizată În jocul macabru de-a sinuciderea, resuscită un alt
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Rochelle este un complicat caz psihologic. Jurnalul său, unul dintre cele mai contradictorii scrise În acest secol, e un document Întins pe mai multe paliere. E și un jurnal al vieții intime (așa cum Îl concepea Amiel), cu toate frustrările și meschinele sale neliniști, dar și unul de analiză politică, de sălbatică dezlănțuire antisemită. Dar e, mai ales, un lucid, un Înspăimântător drum spre moarte. Sinuciderea nu e o descoperire de ultimă oră a lui Drieu, una din acele obsesii irepresibile ivite
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
cu o spontaneitate plină de inocență și cu un firesc dat de siguranța totală că - până și atunci când greșește - el are dreptate. Pe de altă parte, cărțile nu i se vând, iar imaginea despre sine e când aceea de burghez meschin, când de om al tuturor ruinelor. E născut pentru mediocritatea burgheză, dar soarta a făcut din el un fel de dandy anacronic, un ins obligat să-și contemple neputincios distorsiunea grotescă a vieții. Sinuciderea Îi e grăbită, Între altele, de
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
face. Însemnările lui au mai degrabă rolul unei autoanalize (deși, firește, Drieu detesta psihanaliza, creație a evreului Freud!), decât al unui plan de acțiune. Scriitorul e un perpetuu revoltat Împotriva proastei așezări a lucrurilor În lume, un neadaptat la arta meschină a supraviețuirii cu orice preț. Francezul e disprețuit tocmai În numele Înaltului prestigiu pe care, În ochii lui Drieu, acesta ar trebui să-l aibă. În schimb, capricios și insensibil la marele său rol istoric, el nu e decât cutia de
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
ale jurnalului intim. Când Tolstoi scrie: „Nădăjduiesc că ceva va trezi odată În mine energia și că nu mă voi Împotmoli pentru totdeauna Împreună cu visele mele Înălțătoare și generoase despre glorie, folos și iubire, În balta incoloră a unei vieți meschine și lipsite de țel”6, vorbește, de fapt, despre imposibilitatea construcției. Pentru că o construcție nu e doar un act, ci și un final de drum: e conștientizare a ceea ce există În tine. Neputința de a aduce la suprafață trecutul echivalează
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Boian, Drăgușeni, Gorban, Gumelnița, Hamangia, Hăbă- șești, Hotărani, Ostrovu Corbului, Parța, Petrești, Rastu, Ruseștii Noi, Soroca, Tăr-tăria, Tisa, Tîngaru, Turdaș, Vădastra, Vidra, Vînătorii Mici și altele sînt numeroa- sele vetre ale veșnicie noastre știute dar ascunse în umbra unor interese meschine sau a unor ideologii deșarte care ne-au mutilat grav identitatea națională. În anul 1961 s-au descoperit la Tărtăria, județul Alba într-un vechi sit arheologic de pe valea Mureșului, mai multe statuete, o brățară de scoici marine și trei
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
sistemul economic socialist făcea practic imposibilă orice difuzare. Ilexim-ul cerea puținilor librari străini, care se interesau de cartea românească, plata anticipată a exemplarelor livrate. Când, în toată lumea liberă, cărțile se iau spre vânzare doar în comision, cu decontări periodice. Spiritul meschin, avar, cărpănos, sărac împiedica, pe de altă parte, expedierea exemplarelor de presă, fără de care nu există, în Vest, nici un fel de publicitate culturală. Vrem să avem o altă imagine, să spunem, despre Transilvania? Nimic mai simplu: redactăm o astfel de
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
etatist este încă mult prea puternic. Ereditatea foarte încărcată, amintirile obsedante și complexele apăsătoare, sub un regim care a funcționat și prin complicitatea, tacită, implicită, generală, sunt încă prezente. Partida se joacă, deci, în altă parte: la nivelul (repetăm) plat, meschin, lipsit de spiritualitate și fior metafizic, dar atât de real și determinant, al întreprinzătorului particular și capitalului românesc în formație. Cele două mari speranțe ale culturii alternative. Deoarece, numai din aceste direcții pot veni soluțiile economice și efectiv practice. Nimic
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
creator reprezenta apanajul grupărilor intelectuale coagulate în jurul unor reviste locale. Incubatorul unei astfel de atmosfere culturale nu putea fi decât orașul provinciei în care activau elitele locale, iar actorul principal într-un astfel de context devenea intelectualul provinciei detașat de "meschine preocupări politice, de acel detestabil spirit al cafenelei, ce ucide atâtea avânturi și transformă în cruci de țintirim, atâtea năvalnice expresii ale vieții literar-culturale"27. Așadar, cel puțin la nivel teoretic, intelectualul local apărea ca exponent al culturii naționale autentice
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
fi accentuat, la nivel social, lipsa de caracter. În general, e de observat că atunci când vine vorba despre ce se întâmplă în România, formulele lui Dorel Dumitru Chirițescu pot fi necruțătoare: "Capitalismul creat de către noi ne seamănă într-totul: este meschin, sărac, lacom, egoist, rău, schimonosit, fără orizont, oligarhic, corupt, împotriva celor harnici, bazat pe cumetrie și respect față de oligarh, care nu are nimic de-a face cu piața, performanța și difuzia prosperității". Cu privire la situația noastră, concluzia sa pare lipsită de
[Corola-publishinghouse/Science/84935_a_85720]
-
dar neiertătoare, a momentului în care totul basculează, în care balonul viselor fru moase se sparge și protagoniștii înfruntă frigul abisal al neantului. Enigmatic, alegoric, răvășitor, scormonind întunecimile naturii umane pînă în adîncurile ei cele mai triste, cum ar fi meschina bucurie a lui Marcel, spre exemplu, veșnicul nemulțumit de soartă de a vedea prăbușindu-se universul celuilalt. Sau al celorlalți. Răul nu pare să poată fi evitat, ne spune, în esență, Jérôme Ferrari, de-a lungul frazelor sale sinuoase și
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
distincția categorică dintre aspectele interne și cele externe ale politicii, lăsînd deoparte das Primat der Auenpolitik. Într-adevăr, politica externă a SUA și-a propus nu arareori, ca pe un lucru de la sine înțeles, să păstreze distanța față de luptele meschine pentru putere ce păreau să afecteze Europa. Abordarea lui Wilson, însușită și de cîțiva politicieni europeni din perioada interbelică, a constituit un atac fățiș la adresa modului tradițional de a trata chestiunile internaționale. Ceea ce promovează diplomația lui Wilson este diametral opus
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
un fel posibil de adaptare, care constă în a evita orice inițiativă: "bine cu toată lumea, asculta pe toți, nu contrazicea pe nimeni și mai ales nu da nici un ordin". Anchilozați de rutină, lipsiți de privire asupra universului, cazonii ridică niște meschine îndemînări de instrucție la rangul de izbânzi ale spiritului. Asta le dă o îngîmfare naivă, care cade în cursă la cea mai plată adulație. Cutare colonel s-a pietrificat în "legea progresului" și și-a făcut o oratorie didactică bufonă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
neapărat de faptele comise, ci, mai ales, de gândurile nerostite ( Cine n-a furat mere din grădina copilăriei?) sau de visele vinovate (Mai adevărat ca adevărul). Încercând să nu piardă pariul cu cititorul, C. revine în 1996 cu romanul Iadul meschin, „polemic, parodic și erotic” (Romul Munteanu), și, la numai un an, cu Ascuțit ca tandrețea, care, ca și cel anterior, poate fi socotit un „manual de educație sentimentală” din perspectiva mentalității spiritului contemporan. Este și autoarea unui remarcabil eseu, de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286507_a_287836]
-
București, 1970; Castelul vrăjitoarelor, București, 1972; Așteptare, București, 1973; Hortensia Papadat-Bengescu, București, 1976; Tutun de Macedonia, București, 1976; Roman din dragoste, București, 1977; Figuranții, București, 1979; Vacanța, București, 1981; Necuviința, București, 1984; Privilegiu, București, 1987; Îngeri maculați, București, 1990; Iadul meschin, București, 1996; Ascuțit ca tandrețea, București, 1997; Politici ale romanului românesc contemporan, București, 2001. Repere bibliografice: Mircea Iorgulescu, „Dulce Brigitte”, RL, 1969, 12; Viola Vancea, Proza feminină, RL, 1969, 26; Dana Dumitriu, „Nu ucideți femeile”, ARG, 1971, 2; Constantin Mateescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286507_a_287836]
-
conacelor boierești de odinioară, reflectată într-un dublu registru, realist și idilic, în funcție de predispozițiile psihice ale celor doi dezrădăcinați (Bizu și Mili). Când puterea iluziei e suverană, întoarcerea acasă va fi celebrată cu fast, ca o sărbătoare; când însă luciditatea meschină pune la îndoială puterea dorinței, a visului, revenirea la matcă dobândește semnificația unui lamentabil eșec. Ca atare, exultanta stare de spirit produsă de iubirea față de Bizu o face pe Mili să regăsească cu bucurie târgul și moșia de la Rădeana, "cu
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
o dată"), Mite "citește" greșit scena sărutului și în romanul lovinescian, și în "amintirile" ei de femeie vanitoasă, cu o excelentă părere despre sine ("Fericirea lui atârna numai de mine", afirmă "nemțoicuța" pentru posteritate, rezumând "idila" cu Eminescu în termenii unei meschine afaceri caritabile: "nu simțisem până acum decât milă"147. În roman, Mite crede, la fel, că "prin calmul ei îi îndiguise pasiunea și i-o transformase cum voise"). În fapt, femeia-scriitoare se teme să nu fie disprețuită și nu ia
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
să nu rămână doar decorativ, lumina să nu se stingă când ți e lumea mai dragă ! poșta și telefoanele să funcționeze cu destulă regularitate, ziarul la care ești abonat să-ți vină (aproape) în fiecare zi etc. etc. ! Ce ideal meschin, mic-burghez, profund minor și detestabil, într-adevăr ! Ce lipsă lamentabilă de... spiritualitate, de trăire întru duh și ființare... Visez doar un modest, foarte modest, umil de modest, întru (vorba lui C. Noica) civilizație și cultură, definitiv pătruns de astfel de
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
Una din stratagemele care prin rezultate putea fi confundată cu o strategie și care, de altfel, nu e nouă, este aceea a luptei În numele fericirii maselor; este paravanul cel mai sigur și mai verificat istoricește, de ascundere a celor mai meschine conjuncturi. Dar să revenim la discuțiile despre nuvelă. Nici opiniile lui Geo Dumitrescu nu-și găsesc ecou În presa de specialitate. Abia după aproape două luni, poziția acestuia, magistral principializată, o regăsim Într-un editorial din Scânteia 68, Întocmit În urma
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
școli, În atenee ori cămine culturale, ș.a., În monografii, studii, manuale școlare, teze didactice, teze școlare, ș.a., pentru profesori, cercetători, studenți, elevi și alții, ani de-a rândul, În milioane de suflete, de gânduri, de minți, va fi pompată perseverent meschina porție de literatură românească vizându-i pe: Gherea, C. Mille, Anton Bacalabașa, Constantin Buzdugan, Traian Demetrescu, Gheorghe din Moldova, D.Th. Neculuță, Sofia Nădejde, A. Toma, Ion Păun Pincio, Al. Sahia, plus un procent oarecare de cronicari și de „scriitori burghezi
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Țărănimea exploatată e prezentă În romanul Sandei Movilă ca o masă cenușie, pasivă, Îndobitocită de neștiință, superstiții și mizerie, tresărind arareori la amintirea dreptei răfuieli de la 1907, pentru a aluneca repede În aceeași pasivitate. Grija mălaiului zilnic, invidii și uri meschine, gelozii Întunecate, certuri, bătăi, - iată formele nesemnificative ale conflictelor dezvoltate inutil pe multe pagini, În dauna celui fundamental, de clasă. (Ă). Pe văile Argeșului e scris de pe pozițiile criticismului burghez, În maniera În care Cezar Petrescu Își scria acum 10-20
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
cheie prețioasă pe care Însuși dușmanul ne-o Întinde. Să știe acei care alunecă pe panta estetismului sterp și a invidualismului, că făcând aceasta ei slujesc pe dușman. Pentru că dușmanul nu se bucură niciodată de pomană. Iată de ce Îmbrățișați niște meschine poezii individualiste, lipsite de patosul luptei revoluționare, iată de ce Încercați să loviți cu ele masivele construcții ale poemelor lui Mihai Beniuc și Dan Deșliu. (Ă). Vă dau un sfat: nu mai căutați fisuri. Nu vă mai străduiți să vârâți lăbuța
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
mormînt. Dar chiar și fără asta, o analiză cît de cît profundă a lucrurilor te duce la încheierea că există o mare inegalitate la mijloc. Căci, își spunea Ahab, în timp ce pînă și cele mai sublime fericiri pămîntești ascund întotdeauna ceva meschin și insignifiant, toate suferințele sufletești au, în fond, o semnificație mistică, iar la unii oameni sînt semnul unei măreții angelice. Observațiile directe nu fac decît să confirme această concluzie. încercînd să stabilim genealogia acestor mari nefericiri omenești, ajungem inevitabil la
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
constată, dar nu înțelege Alecsandri, când în scrisorile sale2 nu mai isprăvește cu sarcasmele la adresa politicii din Muntenia: "ăMunteniiî se agită ca niște umbre chineze pe o scenă politică imaginară... Nebunia lor naivă îi depărtează din ce în ce mai mult de domeniul literaturii... Meschinele patimi zise politice, care au devenit o tristă monomanie dincolo de Milcov..." "Politica, iată boala care seacă izvoarele imaginației și a bunului-simț în București"... "Capitala gheșefturilor"... "Așa-zisul centru intelectual al României (sau, mai sadea, București)"... "Bogata sărăcie de idei și
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
fostelor clase exploatatoare" sau "indivizi declasați, avizi de trândăvie și huzur, făpturi lipsite de cele mai elementare norme morale, dispuse să-și vândă patria, să-și trădeze țara în care s-au născut și au crescut pentru a-și satisface meschinele lor interese personale". Aceștia erau categoric înfierați de către secretarul general al PCR: "pentru un pumn de arginți, își trădează patria" (În sprijinul activității...: 1986, 150-151. subl. în orig.). Utilizarea de metafore biblice pentru a condamna lipsa de aderență a societății
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]