2,571 matches
-
de roșie îi pătează cămașa, obrajii i se acoperă de firimituri de pâine, cât este de amuzantă și de dulce atunci când mănâncă, cu încrederea ei inocentă că mâncarea aceasta va ajunge la ea, cu certitudinea că întotdeauna o va supune, mestecând firesc, simțindu-i aroma. Înghit ce mai rămâne de la ea și mergem îmbrățișate spre casă, asemenea unei perechi care se întoarce de la o întâlnire aranjată extrem de reușită, iar pe drum ea spune, peste puțin timp va fi ziua mea, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
colonii umane. Din păcate, avea și creier și mușchi, fapt ce nu fusese trecut cu vederea de subordonații lui. Lydecker îl abordă până să apuce să bată în retragere. ― Ai luat la cunoștință de raportul meteo pentru săptămâna viitoare? Simpson mesteca ceva mirositor care-i parfuma gura. Lydecker bănuia că era un drog interzis, dar nu zise nimic. Simpson era superiorul lui și în plus avea de gând să-i ceară ceva. Aceste vicii mărunte nu erau încurajate pe Acheron, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
urbe, holbând ochii la minunățiile Orientului. Lângă un colț de casă, înaintea unui grup de gură-cască, un derviș cu fața suptă și frunte înaltă stă turcește pe-o scândură cu cuie și rupe cu dinții bucăți de carne din trupu-i, mestecându-le tacticos; în dreapta lui, la vreo doi-trei metri, un turc durduliu stă gata să se-ncaiere cu un ovrei tânguind: — Pe cine l-am mâncat, bre? - zice turcul. Pe tata! - face ovreiul. Când, bre, l-am mâncat eu pe tat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
acum literele lui Vergiliu. Totuși, prudența lui funciară învinse: semnă în slavonă. Episodul 54 VIZIRIUL EXPLICĂ PROBLEMA FEMININĂ îN CONCEPȚIA OTOMANĂ Când Broanteș reveni la masă, tovarășii lui și viziriul se lăsaseră deja oftând mulțumiți și sătui pe spetezele jilțurilor, mestecând ultimele îmbucături cu acea plăcută lipsă de griji pe care o are omul situat temporal în mijlocul unei orânduiri stabile, departe atât de modul de producție trecut (respectiv sclavagismulî, cât și de Revoluția franceză (respectiv 1789î. — Domnule Broanteș - spuse viziriul, căutând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
risipite prin iarbă precum dincolo radierele, ochelarii, lupele, foarfecele. Un stol de porumbei care ar trece pe deasupra lor ar vedea doi oameni lejer întinși la oarecare distanță unul de altul, printre foi mari de brustur și pâlcuri cuminți de mohor. Mestecă încet și privesc în zare. Amândoi văd un deal. „Dacă i-aș înăspri puțin liniile - gândește povestitorul - mai că ar semăna cu un munte”. „Frumos deal, nimic de zis - gândește lectorul. De unde naiba a apărut și ăsta aici în câmpie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Ximachi tresări: — Ce vrei să faci, Măria-Ta? Cu pași șovăitori, Sima-Vodă se îndreptă spre tăviță și-și tăie o felie de ghiudem. Cine l-a adus? - zise el. — Un sol tătar - răspunse ușurat Ximachi. — Nu e rău - zise Vodă mestecând. Varza cum a ieșit? - adăugă el, arătând spre putini. — Excelent - răspunse vistiernicul. Să v-aduc o bucată? — Te rog - spuse Vodă. Ximachi își sumeți anteriul, luă de la brâu un pumnal și tăie dintr-o căpățână de la suprafață o bucată, aducându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
înnodat puloverul în jurul taliei de parcă aș fi fost pe Mediterana. Ca să întrețin iluzia, mi-am cumpărat un espresso aproape decent și un croasant de la un băruleț italian. Ajungând din nou pe stradă, sub influența unui val de energie de la cafea, mestecând la croasant, am fost înconjurată deodată de vreo treizeci de puștoaice de bani gata, îmbrăcate scump și pline de accesorii pe măsură, care au apărut ca din pământ, trăncănind în franceză și lovindu-mă peste picioare cu rucsăcelele create de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
fără nici un fel de preambul: —Richard se întreba dacă i-ai văzut cumva pe undeva pe Charles și pe Belinda. Vrea să facă anunțul acum. Bruschețea acestei întrebări m-a surprins; înainte se purtase impecabil. Am privit-o o clipă, mestecând inestetic și rugându-mă să nu am vreo firimitură de aluat pe ruj. Era îmbrăcată într-un costum verde, culoarea mentei, cu o bluză albă din mătase, iar ciorapii erau exact de culoarea pielii, încât nici nu mi-am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
nu este perfect. Atenția mi-a fost atrasă de un bărbat extrem de dezordonat de la bufet. A tăiat o bucată mare de brânză cu mucegai, a așezat-o pe un cuțit, și-a îndesat-o în gură și a plecat, încă mestecând. O bucată de brânză i-a căzut pe rever. M-am uitat după el. Una dintre mâneci părea a fi ruptă de restul jachetei; avea o gaură de vreo doi centimetri, din care atârnau fire. — Este directorul nostru de investiții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
urechi - cu carne de porc? Afumată, ori numa’ sarată? Bini, bre: afumuită la fum de-afumătoare, de s-aniroasă carnea a verdi ș-a capcioancă din târg! Altul-alta: - Ș’ dac-ai ișî tu o lingură di tigai’, numa bună de ’mestecat niști rărunchi di jițăl cu multă ceapă, stânsă c-on stăcan di jin alb, bre? Ba nu: - Ba nu, că ești cam scurticel, ne-om frige la mânuri cân’ Îmblămcu tini-n foc - ia s’ eș’ tu o lingurică-di-dulcică-di-jișânică... - nu di
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
noștri să-l desforțeze; așa că descărcasem. Bun. Stau În calidorul casei din Mana. Casa noastră din Mana, făcută, o dată cu școala, de tata; cu mânurile lui. Bun. Stau În calidor și nu mai văd decât, În mijlocul curții, boii dejugați lângă car; mestecă rar și liniștitor boii, de parcă ar fi pace; de parcă n-ar fi război; de parcă n-ar da iar Rușii peste noi. Bun. Adică așa și-așa: tata n-a mai găsit căruță cu cai. Iar cu boii, cărora nu le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
și nici nu mai știu ce mă determina să fiu atît de bănuitor. Cred că mi-au amorțit creierii... La fereastra lîmÎiatică, nici o schimbare... Mărgică de sticlă În loc de bomboană, asta aveam eu acum!... Bine că n-am apucat s-o mestec! M-a trecut un fior cînd am terminat de urinat, mi-am luat valiza și m-am Îndreptat spre mașină. Motorul dădu cîteva rateuri. Dacă toate ar fi mers așa cum mi-aș fi dorit eu, acum mi-aș fi claxonat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
în perete. Frânghiile vor avea grosimea necesară și nu vor prezenta rupturi. Băncile de gimnastică trebuie să fie stabile cu o suprafață netedă fără așchii și cuie. d) Echipamentul necorespunzător pentru desfășurarea activității, neajustat, purtarea inelelor, ceasurilor, lănțișoarelor, gumei de mestecat, pot fi cauza unor accidente. 4. Lipsa controlului medical Controlul medical va fi efectuat periodic de toți elevii. Cei bolnavi vor întrerupe activitatea pe perioada stabilită de medici sau pot lucra parțial în funcție de afecțiunea pe care o are. 5. Cunoașterea
BAZELE TEORETICE ŞI METODICE ALE GIMNASTICII by Tatiana DOBRESCU, Eleonora CONSTANTINESCU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/421_a_928]
-
bine." Într-adevăr stomacul mă ardea deși nu știam de ce. Aveam senzația că toate măruntaiele îmi erau însângerate din cauza brutalelor intruziuni grețoase, dar i-am dat ascultare copilului meu care părea a se juca de-a mama cu mine. Am mestecat cu greutate câțiva dumicați din pâinea uscată care mi-a adus în gură un gust dulce și bun, gustul neprețuitului bob de grâu. Dar pe loc dinții s-au simțit prizonierii pastei clisoase și m-a cuprins teama că mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Își aprinsese o altă țigară, degetele de la ambele mâini aveau, de la atâta fum, o culoare galben-arămie, la fel și buza de sus și nările, încrâncenarea săpase în el ca într-o marmură. Ședeau unul în fața altuia pe terasa cafenelei, ea mesteca mecanic în ceașca cu smalțul albastru, privea în gol, lichidul maroniu se rotea alene, împins de căușul linguriței. Vântul mâna pe asfalt câteva frunze. Cafeaua avea un gust sălciu, Carmina împinse dezgustată ceașca către mijlocul mesei după prima înghițitură. Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
sau nu, în tot cazul este un vegetarian convins, cineva răspândise vestea că, în vară, când s-au dus cu toții la legatul viei, în pauza de masă a fost văzut mâncând frunze de urzici crude și lăstari de vie, le mesteca îndelung, până făcea un bol potrivit de mare, îl împingea cu limba către cerul gurii și înghițea ajutat de iaurt. În pauza de masă nu se ducea la cantină, consuma un măr sau două, avea un sistem special de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
îndelung, până făcea un bol potrivit de mare, îl împingea cu limba către cerul gurii și înghițea ajutat de iaurt. În pauza de masă nu se ducea la cantină, consuma un măr sau două, avea un sistem special de a mesteca, nu făcea absolut nici un zgomot, de parcă mânca paste făinoase și nu mere. Când era răcit, o ruga pe doamna Olimpia, o femeie de 45 de ani, vecină de birou, să-i permită să facă un ceai, la plita ei electrică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
o melodie cadențată. Toartele sacoșei îi săltau pe umăr. Din când în când o învăluia câte un miros de chiftele. Se gândea cu plăcere la masa de prânz când soarele în plină putere îi va dogori obrajii iar ea va mesteca alene parcă dorind să-și prelungească starea. De peste tot se aud chicote, vorbe, realitatea Carminei devine confuză, abia rezistă dorinței de a se încovrigi ca un câine în iarba prăfuită de sub un butuc, să doarmă, să doarmă și atât. De îndată ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
greoaie, molatice, cu neputință. Doar ceasul când zbârnâie pe noptieră anunță că începe o nouă zi. Nu te mai duce, îi spuse hotărât mama într-o dimineață la micul dejun. Așezat la locul lui în celălalt capăt al mesei tatăl mesteca zahărul în cana cu ceai. Privea atent lichidul ce se învârtea între pereții de porțelan. Era pentru prima oară când mama spunea ceva, așa, cu glas tare, ca și cum ar fi fost stăpână în casă. De obicei hotărârile ei erau secrete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ascuns și când reușea să-și ducă la bun sfârșit gândul, deși părea că se bucură cu toată ființa era de fapt atâta umilință în izbânda ei ascunsă! Carmina își unse o felie de pâine cu zacuscă de vinete, mușca, mesteca, privea în dulăpiorul cu vase, ceștile desperecheate întoarse cu fața în jos pe farfurioară. Ba o să mă duc, spuse, o să mă duc până se termină de cules via. O să mă duc. Tatăl își tampona buzele cu șervețelul. Ridică privirea către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
hai, lasă-mă acum. Sidonia se dusese la WC și urinase îndelung, cu usturimi, parcă elimina pietricele, mai târziu, după ce înghițise o pastilă, cocoțată în vârful patului, cu șalele înfășurate în paturi, mâncase o aripă de pui adusă de acasă, mestecase în grabă, înfometată la culme, cu ochii la spatele masiv al lui Ovidiu. Nu, ea nu mai voia să mai trăiască astfel de scene, nu mai avea anii cei tineri, nu mai avea suflu, se sufoca dacă mai continua să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ea cursurile în locul lui, chiar de-ar fi să repete de o mie de ori episodul trăit de ea în camera de hotel, episod ce-i rănise sufletul și făcuse să nu uite nici gustul încins al aripii de pui mestecat în goană. Tinerețea e tinerețe, trece și iartă și uită, calcă mai departe. Ziceam să vă duceți voi doi într-o zi pe la Fana, interveni Sidonia când văzu că fata se apropiase de ușă. Chiar așa, acceptă repede Ovidiu, duminică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
a așezat două farfurii, în alta a adus peștele. Mămăliga era făcută mai demult, și-a tăiat o felie și, preocupată, să poată alege spinarea peștelui cu tot șirul de ace, n-a mai ridicat spre Carmina ochii. Începu să mestece grăbită, îi plăcea mult peștele, gustul lui îi invada gura întreagă, o scălda în salivă, de obicei mânca singură în bucătărie, voia să mestece în legea ei fără să o deranjeze cineva cu privirea. Oferindu-i Carminei pește îi făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
spinarea peștelui cu tot șirul de ace, n-a mai ridicat spre Carmina ochii. Începu să mestece grăbită, îi plăcea mult peștele, gustul lui îi invada gura întreagă, o scălda în salivă, de obicei mânca singură în bucătărie, voia să mestece în legea ei fără să o deranjeze cineva cu privirea. Oferindu-i Carminei pește îi făcea de fapt o favoare, voia pur și simplu s-o îmbuneze pentru suferința produsă de fiul ei, abia după ce ajunsese la codița peștelui observă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
vârstă și de apropiata moarte. El se afla acolo doar ca să o contrazică, să o contrazică de atâtea ori până când o să ajungă să creadă, în primul rând el, cu adevărat, asta! Am în urmă o viață închinată copiilor, spuse Sidonia, mestecând visătoare cu lingurița în ceașcă. Și ca să poți să-ți închini viața copiilor trebuie să renunți în primul rând la tine. La început, sacrificiul ți se pare major și totodată sublim, pe urmă totul se petrece așa, ca la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]