4,293 matches
-
filosofie corpusculară, își menține și în vremea sa reputația și influența asupra „principiilor științei naturii”33. Cu toate acestea, Kant va susține pe diferite temeiuri superioritatea concepției sale metafizic-dinamiste. Mai întâi pe temeiuri conceptuale, care trimit la principiile generale ale metafizicii experienței. „Doar de aici rezultă deja un mare avantaj pentru știința naturii, căci prin aceasta i se ia povara de a făuri o lume din plin și din gol pur și simplu potrivit imaginației, iar în plus toate spațiile pot
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
lucruri nu erau, desigur, atât de clare în epoca lui Kant. Oricum, dacă filosoful a preferat explicația dinamistă celei atomiste, aceasta s-a datorat în primul rând faptului că cea dintâi se integra mai bine în sistemul său general al metafizicii experienței. Se poate observa, pe de altă parte, că pretenția lui Kant de a oferi în Pmsn o fundamentare metafizică a științei matematice a naturii, în elaborarea pe care i-a dat-o Newton, va putea fi greu susținută. Căci
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
Special Metaphysicsă and the Metaphysical Foundations of Natural Science”, în G. Buchdahl, Kant and the Dynamics of Reason, Blackwell, Cambridge Mass., 1992, pp. 302-310. DESPRE RAȚIUNEA MORALĂ COMUNĂ Într-o suită de scrieri, inaugurate cu publicarea, în 1785, a Întemeierii metafizicii moravurilor, Kant a elaborat un sistem de filosofie morală care și-a găsit încheierea într-o etică a îndatoririlor omului. Abia filosofia morală utilitaristă a lui J. Bentham și J.S. Mill, care a cunoscut dezvoltări și rafinări succesive până în zilele
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
cu rațiunea morală comună, ci să separe ceea ce este acolo amestecat, să o clarifice, să ofere intuițiilor ei de bază o întemeiere prin principii. În scrierile lui Kant întâlnim numeroase referiri la rațiunea morală comună și la relația ei cu „metafizica moravurilor”. Sunt semnificative, în acest sens, chiar și titlurile primelor două secțiuni ale Imm: „Trecerea de la cunoașterea rațiunii morale comune la cea filosofică și Trecerea de la înțelepciunea morală populară la metafizica moravurilor”. Kant sublinia că rațiunea necoruptă a omului de
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
la rațiunea morală comună și la relația ei cu „metafizica moravurilor”. Sunt semnificative, în acest sens, chiar și titlurile primelor două secțiuni ale Imm: „Trecerea de la cunoașterea rațiunii morale comune la cea filosofică și Trecerea de la înțelepciunea morală populară la metafizica moravurilor”. Kant sublinia că rațiunea necoruptă a omului de rând se înșală rareori în judecata ei. În primul capitol al Crp, el evoca situația acelui om căruia suveranul său îi cere, sub amenințarea pedepsei cu moartea, o mărturie falsă care
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
rațiunea morală comună a fost socotită de Kant pe deplin competentă, și chiar suverană, în evaluarea moralității acțiunilor oamenilor se pune în mod firesc întrebarea ce utilitate practică mai avea, în ochii lui, un sistem speculativ de filosofie morală, o „metafizică a moravurilor”. O remarcă semnificativă, în acest sens, găsim deja în „Cuvântul înainte” la Imm. Kant afirmă aici că „filosofia se deosebește de cunoașterea rațională comună” tocmai prin faptul că prima „expune sub forma unei științe separate ceea ce a doua
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
pentru a învăța de la ea, ci pentru a-i conferi propriului ei precept accesibilitate și durabilitate”13. Tocmai posibilitatea ca rațiunea morală comună să fie abătută de la principiul ei face atât de prețios sprijinul pe care îl poate oferi o „metafizică a moravurilor”. Dacă rațiunea umană comună este împinsă să iasă din cercul ei și să facă un pas în domeniul filosofiei practice nu de vreo nevoie speculativă, ci chiar de temeiuri practice, și aceasta pentru a obține informații și indicații
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
1972, p. 118. 3. „Über den Gemeinspruch: Das mag in der Theorie richtig sein, taugt aber nicht in der Praxis”, în Immanuel Kant, Sämtliche Werke, Bd. VI, Karl Vorländer (ed.), Verlag von Felix Meiner, Leipzig, 1922, p. 83. 4. Întemeierea metafizicii moravurilor, pp.14-15. Citatele din această lucrare sunt date după traducerea lui Nicolae Bagdasar (Editura Științifică, 1972), cu modificări adesea importante preluate dintr-o nouă traducere, încă nepublicată, care a fost realizată sub coordonarea profesorului Valentin Mureșan. 5. Ibidem, p.
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
relativ timpurie l-a afectat profund. (Vezi K. Vorländer, Op. cit., pp. 134-135.) 11. Pentru dezvoltări, vezi Michael Ruse, Taking Darwin Seriously. A Naturalistic Approach to Philosophy, Prometheus Books, New York, Amherst, 2000, îndeosebi p. 213 și p. 148. 12. Vezi Întemeierea metafizicii moravurilor, ed. cit., p. 8. Iată și răspunsul dat de Kant, îmtr-o notă de subsol a „Prefeței” sale la Crp, unui recenzent care îi reproșa că „nu a stabilit un principiu nou de moralitate, ci numai o nouă formulă”: „Dar
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
genere”. (Op. cit., p. 94.) 13. Ibidem, pp. 21-23. 14. Ibidem, p. 23. 15. Vezi R.M. Hare, Op. cit., p. 148. 16. Vezi Ibidem, pp. 152-155. 17. Ibidem, p. 153. 18. Vezi Ibidem, p. 155. 19. Ibidem, p. 165. 20. Vezi Întemeierea metafizicii moravurilor, ed. cit., pp. 18-19. 21. Ibidem, p. 20. 22. Ibidem, pp. 25-26. Forța acestui argument este, totuși, discutabilă. Căci faptul că în această lume, o lume în care trăiesc doar ființe raționale imperfecte, nu ar exista un prieten pe
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
Dacă vrei ca să fii ajutat la ananghie trebuie să-i ajuți tu însuți pe oamenii care sunt la ananghie! Kant nu ar fi putut avea în vedere acest lucru, în ciuda formulării sale neîndemânatice.” (R. Ludwig, Op. cit., pp. 83-84.) 31. Întemeierea metafizicii moravurilor, ed. cit., p. 21. 32. Ibidem. 33. Vezi M. Ruse, Op. cit., îndeosebi pp. 219-69. 34. Ibidem, p. 235. 35. Ibidem, îndeosebi pp. 238-242. 36. „Utilitarismul pretinde agentului să fie tot atât de imparțial precum un spectator dezinteresat și mărinimos atunci când e
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
ar fi putut cu greu conduce să elaboreze o teorie morală care ar reduce judecata morală autonomă la o urmare stupidă a formulelor morale.” (Roger J. Sullivan, Immanuel Kant’s Moral Theory, Cambridge University Press, 1989, p. 75.) 39. Întemeierea metafizicii moravurilor, ed. cit., p. 22. 40. Vezi Reinhold Bernhard Jachmann, „Către Kant” (30 mai 1795), în Immanuel Kant, Briefwechsel, Bd.. II, Felix Meiner, Leipzig, 1924, p. 697. . 41. Kant împărtășea pe deplin opinia protectorului său, ministrul liberal al învățământului și
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
obligații sau îndatoriri morale necondiționate, care nu admit nici o excepție. Este un punct de vedere care poate fi caracterizat drept rigorist. Studiul de față va fi consacrat acestui sens al rigorismului moral la Kant. Cea de a doua parte a Metafizicii moravurilor (Mm), Pmtv, este consacrată unei elaborări sistematice a vederilor lui Kant despre îndatoririle morale ale omului atât ca îndatoriri față de sine însuși, cât și ca îndatoriri față de semeni. Se poate spune că această lucrare a fost gândită de autor
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
ceea ce ne este poruncit în mod categoric. O tentație care se exprimă în proiectul unei teorii a îndatoririlor morale ale omului, proiect care poate fi întrezărit în Lecțiile despre etică și va căpăta contururi clare în a doua parte a Metafizicii moravurilor. Chiar dacă fundamentele concepției kantiene asupra moralității, așa cum au fost prezentate ele în Imm și Crp, oferau resursele necesare pentru a rezista unei asemenea tentații. NOTE 1. Vezi Immanuel Kant, „Über den Gemeinspruch: Das mag in der Theorie richtig sein
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
Baron, Kantian Ethics allmost without Apology, Cornell University Press, Ithaca and London, 1993. 6. „Cu plăcere îmi slujesc prietenii Dar din păcate o fac cu înclinație Si astfel mă roade adesea gândul Că nu sunt virtuos.” 7. Immanuel Kant, Întemeierea metafizicii moravurilor, ed. cit., p. 18. 8. Bunăoară un recenzent al lucrării, mai sus amintite, a Marciei W. Baron scrie: „Oricine respinge etica lui Kant drept iremediabil rigoristă și lipsită de sentimente trebuie mai întâi să citească lucrarea îngrijită a lui
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
Ibidem, p. 31. 11. Immanuel Kant, Critica rațiunii practice, pp. 163-164. Pentru a obține un spor de claritate am introdus unele modificări în textul traducerii lui N. Bagdasar. 12. Cezi I. Humă, Op. cit., p. 33. 13. Ibidem 14. Immanuel Kant, Metafizica moravurilor, traducere de Rodica Croitoru, ediția a II-a revăzută și adăugită, Editura Antaios, ????????????, 1999, p. 270. 15. Vezi Hans Rust, „Kant und Kalvin”, în Immanuel Kant. Festschrift zur zweiten Jahrhundertfeier seines Geburtstages, Albertus-Universität in Königsberg, Dieterich’sche Verlagsbuchhandlung, Leipzig
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
Leipzig, 1924. „Calvinismul, cu atitudinea lui rațională, spiritualistă, morală, socială și practică și cu aversiunea lui declarată față de misticism, ritualism și sacramentalism - scrie autorul - este terenul pe care luminarea crește mai bine decât în luteranism.” (p. 18) 16. Immanuel Kant, Metafizica moravurilor, ed. cit., p. 252. Într-o notă din § 9, Kant apreciază ca „demn de atenție” faptul că Biblia menționează drept prima crimă, prin care răul a pătruns în lume, nu fratricidul (Cain), ci prima minciună. Atât precizarea a ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
sperau că o colectivitate umană ar putea deveni vreodată o comunitate etică, Kant scria: „Însă cum ne putem aștepta ca dintr-un lemn atât de strâmb să fie meșterit ceva cu desăvârșire drept?”3. In una din ultimele sale scrieri, Metafizica moravurilor, el admitea, chiar dacă cu părere de rău că, „specia noastră nu este aptă să poată inspira prea multă dragoste, dacă e cunoscută mai îndeaproape”4. Caracterizând prietenia, considerată în desăvârșirea ei, drept o unire a dragostei și respectului pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
sa neîncetată de a respecta legea morală”11. Este un punct de vedere care a fost reafirmat într-un articol publicat în același an (1793), din care am citat câteva pasaje semnificative în studiul anterior 12. Iar în Prefața la Metafizica moravurilor, Kant va preciza că omul trebuie să se considere obligat să-și facă datoria fără să se gândească la faptul că fericirea ar fi consecința îndeplinirii datoriei, fără să se întrebe ce efect ar avea îndeplinirea datoriei asupra fericirii
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
întreprinde. Mai mult, pentru Kant viața bună este însăși această sforțare și luptă. Suntem în fața unui motiv central al gândirii sale morale, care va putea fi caracterizat drept o transfigurare a motivului creștin al jertfei, al sacrificiului. În „Prefața” la Metafizica moravurilor, se vorbește de „o forță și putere herculeană” care sunt necesare omului pentru „a învinge înclinațiile ce nasc viciul”17. Expus neîncetat atacurilor Răului, el trebuie, pentru a-și afirma libertatea, să fie tot timpul pregătit de luptă. Preț
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
care le-a formulat a trăit sau nu în acord cu ele ar fi, până la urmă, o chestiune de interpretare. Totuși, în cazul lui Kant lucrurile stau puțin altfel. După lucrările consacrate întemeierii principiului suprem al moralității, Kant a scris Metafizica moravurilor, o carte a cărei a doua parte conține o discuție aplicată asupra acelor îndatoriri ale omului care nu sunt impuse de norme exterioare, de legile juridice. Kant împarte aceste datorii în obligații față de sine și obligații față de alții. Individul
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
pure, în care nu se întâlnesc nici un fel de principii empirice”36. Sunt cercetări publicate, cum se știe, abia în 1785 și 1788. Iar într-o scrisoare adresată fostului său student Marcus Herz către sfârșitul anului 1773 întâlnim observația că metafizica are două părți „metafizica naturii și metafizica moravurilor, dintre care o voi edita mai întâi pe cea din urmă...” 37. Or, Metafizica moravurilor, ultima lucrare importantă publicată de Kant, apare în 1797, la o distanță de aproape 25 ede ani
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
se întâlnesc nici un fel de principii empirice”36. Sunt cercetări publicate, cum se știe, abia în 1785 și 1788. Iar într-o scrisoare adresată fostului său student Marcus Herz către sfârșitul anului 1773 întâlnim observația că metafizica are două părți „metafizica naturii și metafizica moravurilor, dintre care o voi edita mai întâi pe cea din urmă...” 37. Or, Metafizica moravurilor, ultima lucrare importantă publicată de Kant, apare în 1797, la o distanță de aproape 25 ede ani! Lui Johann Caspar Lavater
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
fel de principii empirice”36. Sunt cercetări publicate, cum se știe, abia în 1785 și 1788. Iar într-o scrisoare adresată fostului său student Marcus Herz către sfârșitul anului 1773 întâlnim observația că metafizica are două părți „metafizica naturii și metafizica moravurilor, dintre care o voi edita mai întâi pe cea din urmă...” 37. Or, Metafizica moravurilor, ultima lucrare importantă publicată de Kant, apare în 1797, la o distanță de aproape 25 ede ani! Lui Johann Caspar Lavater, Kant îi comunica
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
1788. Iar într-o scrisoare adresată fostului său student Marcus Herz către sfârșitul anului 1773 întâlnim observația că metafizica are două părți „metafizica naturii și metafizica moravurilor, dintre care o voi edita mai întâi pe cea din urmă...” 37. Or, Metafizica moravurilor, ultima lucrare importantă publicată de Kant, apare în 1797, la o distanță de aproape 25 ede ani! Lui Johann Caspar Lavater, Kant îi comunica, în aprilie 1775, unele dintre reflecțiile sale asupra religiei. Astfel, el aprecia religia rațiunii drept
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]