2,951 matches
-
se autoexcludă. Fapt e că naratorul, mai mult spre a-și urmări scopul propriei lucrări de lustrație, îl convinge pe Petros să accepte din mâna primului-ministru (arhidictatorul) Medalia de Aur pentru Excelență. Strategia nepotului (aproape amorală) este un fapt împlinit. Metamorfoza lui Petros este spontană. I se redeschide gustul pentru faimoasa Conjectură, dar și înfumurarea, maliția, polemică de-a dreptul față de Hardy, de pildă, rivalul pe care nu ezită să-l denigreze. Pusă față-n față cu fantomele trecutului, supusă unei
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
și calități umane, membrii acestei colonii ruso-evreiești din SUA au săvârșit totuși un același gest definitiv: s-au smuls din vechile rădăcini și au prins altele noi în alt pământ, cu altă alcătuire, culoare, miros. Descriindu-și personajele în plină metamorfoză sufletească și de destin, Ulițkaia nu uită să arate că, în ciuda opțiunii corecte, ele vor simți toată viața că Rusia continuă să le stea în suflet. Chiar și cu prilejul celebrului puci eșuat din 1991, privit pe CNN cu sarcasmul
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
mai recent roman). Din această disperată și sordidă băltire, gândirea și sufletele personajelor nu pot fi sustrase decât printr-o "sublimă catastrofă". Catastrofa invocată echivalează în plan moral cu o ruptură ontologică, cu o schimbare de polaritate a vieții (vezi metamorfoza radicală a aceleiași Viola datorată printre altele lecturii "Marelui Inchizitor"). Dacă Horia are accese eliadiene de exaltare a sacrului înrădăcinat în profan și chiar puseuri autoritariste, atunci când crede că românii nu se pot salva decât prin "muncă și liturghie", "ordine
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
în universul practicii corporale normale, dirijat de conștiință și știință, de articulații clare și mișcare, și în universul practicii nenormative, amplasată în subterană, strivită, comprimată, unde se formează mereu același limbaj «incorect» al trupului descoperit, capabil de cele mai uluitoare metamorfoze. Numai devenind șoarece, poți pătrunde în universurile neumane și să înțelegi ce înseamnă să fii «om»“1. Paradoxalistul dostoievskian merge însă și mai departe : își repudiază pînă și mediul firesc, Subterana. „Dar ajunge, își încheie el discursul ; nu mai vreau
[Corola-publishinghouse/Science/2014_a_3339]
-
Amnaș/Sibiu" sau basme mortale, dar umoristice, despre "cartofii singuratici/ în pantofi pâș pâș/ peste străzile orașului/ ba da ba da!" sau "vrăbiile/ (ce) pocnesc/ de pe case/ moarte de râs -/ ba da ba da!". Nu lipsesc nici notațiile amare despre metamorfozele tragic-triste ale cuplului prezidențial din regimul comunist, ajunse la un stadiu anistoric ("au rămas/ Odiosul și Sinistra sa.// Ody și Siny/ sunt două personaje/ care n-au nici în clin,/ nici în mânecă/ de-a face cu istoria") sau cele
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
mai întunecată, mai tușantă, mai agresivă chiar, în ton cu agresivitatea universului diurn pe care ochiul nemilos, uneori de-a dreptul dezgustat, al poetei îl contemplă. O astfel de metaforică servește perfect finalității apăsat moralizatoare a discursului imbricat despre imposibila metamorfoză a "Prostului satului național" în omidă, pseudoepopee la care asistă, neputincios, "Îngerul Prostului singurul spectator de altfel și de neevitat al metamorfozei" eșuate. În grupajul următor de poeme din blanc, intitulat lapidar și sugestiv areal, camera poetică se focalizează pe
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
al poetei îl contemplă. O astfel de metaforică servește perfect finalității apăsat moralizatoare a discursului imbricat despre imposibila metamorfoză a "Prostului satului național" în omidă, pseudoepopee la care asistă, neputincios, "Îngerul Prostului singurul spectator de altfel și de neevitat al metamorfozei" eșuate. În grupajul următor de poeme din blanc, intitulat lapidar și sugestiv areal, camera poetică se focalizează pe cu totul alt obiect de interes, arealul interior, tulburat (nu însă și devastat) de invazia repetată a celorlalți monștri care amenință dintotdeauna
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
precum François Villon, Charles Baudelaire și Lautréamont, de Bacovia, Blaga, Arghezi și Emil Botta, el "alipind nuclee acuzat romantice (care vizează coborârea în sinele ființei, erosul thanatic și mariajul morbidului cu Witz-ul), sentimente tipice lirismului modern (cultivarea absurdului existențial, a metamorfozelor și a "țipătului" în cadre expresioniste, "serializarea" poeziei) și caracteristici de extracție barocă (meraviglia, conceptualism ș.a.m.d.)" (Dan C. Mihăilescu). Într-un mod paradoxal, chiar și originalitatea (totuși indiscutabilă!) a liricii lui Cezar Ivănescu este conferită tot de racordarea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
pudoarea mâinilor,/ parfumul Domnului închid:/ Te miros cu mirosul câinilor,/ Ție mă-nchin/ cu mâinile,/ precum înalț un zid!"(Sutra VI). Proces torturant nu pentru că presupune un lung șir de umilințe și lipsuri autoimpuse, ci pentru că trece, obligatoriu, prin revelația metamorfozei negative a căutătorului: "!frumos am fost precum/ efebul de la Marathon/ și meșterii Athenei bătură o medalie/ de aur, să rămână chipul meu/ de-a-pururi tânăr și strălucitor!// !acuma sunt bătrân și/ mi-am pierdut și toată strălucirea/ și-orice bețivan mă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ce mai contează acest zombi,/ Sufletul meu e-nmormântat acolo/ în Glorie: frumos efeb mort,/ singur înfruntând întreagă/ o oștire de barbari!". Așa cum este turnat în efigia propriei opere, chipul poetului Cezar Ivănescu nu pare, din fericire, a fi suferit o metamorfoză similară. Sfâșietoarea voluptate cu care își cântă, fără preget, sfârșitul încă mai conservă acestui Frumos efeb mort o strălucire până acum neegalată ... Referințe critice (selectiv): Dan Laurențiu, Eseuri asupra stării de grație, 1976; Mircea Iorgulescu, Al doilea rond, 1976; Lucian
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
în special poietice. Preocuparea de a da corporalitatea lirică cea mai potrivită reflecției asupra vieții și a morții îmi pare a fi, de altfel, marea obsesie creatoare a poetului Nicolae Manea. Oglindită, direct, în imaginarul său liric, drept toposul preeminent, metamorfoza joacă, de asemenea, un rol esențial pentru autorul trudit în permanență de ideea de evoluție, de transformare creatoare. Găsirea tonului celui mai potrivit înseamnă, în cazul său, devenirea proprie prin delimitarea de influențele poetice considerate drept dominante. Prima secțiune a
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
certa, hora incerta, situându-se în aceeași tradiție (postaugustiniană) ce consideră moartea imanentă vieții, însoțind-o încă de la naștere: "pentru a cunoaște moartea/ în toate ale sale mărunțișuri/ îmbătrânesc pân' la durere". Poezia însăși, la rândul ei supusă vederii scindate, metamorfozei continue, ascultă de aceeași logică a asimilării dramatice a expierii, o etapă necesară în procesul devenirii ontologice având ca punct esențial exorcizarea ei. În acest sens trebuie privit și textul antologic numit Când vine îngerul, selectat din Nimic nu tulbură
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
din secolul al XIX-lea prin permanentă circulație a bunurilor, a ideilor, a persoanelor. Modernitatea operează într-un câmp de tensiune fixat între tradiție și inovație, conservare și reînnoire. Succesul modernității se bazează pe faptul că se plasează sub semnul metamorfozei. Modernitatea se asociază cu epoca transformărilor fundamentale, care presupune o schimbare de paradigmă în sferele activității spirituale și materiale 9. "Astfel, culturile tradiționale au la bază modele repetitive, ce presupun valorizarea tradiției.[...] Culturile moderne, în schimb, au la bază modele
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
vocația discreției, a secretului, a țesăturii de intrigi, "agenți ai trecutului". După Revoluția franceză, prezența femeilor devine mai ștearsă, predominant devine imaginarul eroic, în care femeile nu mai ocupă nici un loc, consemnează Mona Ozouf [1999a, p.66]. Că după orice metamorfoza politică de anvergură, a existat o perioadă de mari ezitări, mers înainte și mers înapoi, de mare instabilitate. Consecințele directe ale revoluției sunt separarea spațiului public de cel privat, separarea societății civile de cea politică, iar aceste rupturi cauzează excluderea
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
emanciparea feminină sub diferite forme. Pe parcursul secolului, romantismul elogios face loc naturalismului defăimător. Personajul feminin este primul vizat în condamnarea românului idealist și al literaturii romantice în ansamblu. Imaginea femeii în literatura și arta secolului al XIX-lea a suferit metamorfoze mari. Spre sfârșitul secolului aproape nu mai întâlnim imaginea Muzei, Madonei sau Îngerului. Ele se preschimba spre sfârșitul secolului în soție morocănoasa, mama castratoare, amantă sufocanta, femeie insolenta, femeie devoratoare. Românul premodern, de la cel antic până la cel realist, se caracterizează
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
s'estimait heureux de la revoir" [ibidem, p.223, 290]. Interferențele sociale acționează în ambele sensuri, provocând o miscare socială ascendentă și una descendentă. Imitarea Parizienei va fi mai mult sau mai putin reușită, în conformitate cu etajul ierarhic 352. Mișcarea ascendentă caracterizează metamorfozele stării sociale a femeilor din paturile de jos și este o tendință naturală: ""Elle a tenu un hôtel, n'est-ce pas? Autrefois, elle logeait Rougon. On raconte même qu'elle lui prêtait de l'argent... Et maintenant, quel métier fait-elle
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
colère en paroles injustes, să voix devient vulgaire, prend des intonations de faubourg, un accent peuple qui trahit l'ancienne apprentie du magasin Le Mire" [Daudet, Fromont jeune et Risler aîné, p.83]. Ascensiunea pe scara socială este însoțită de metamorfoza și rafinamentul limbajului. Confidenta este un gen de conversație tipic feminin. Femeilor le place să vorbească între ele despre trăirile intime, pe care le analizează, le interpretează, le diseca pe îndelete. Subiectele de conversație țin de problemele sentimentale. Acest gen
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
La Découverte / Poche, Paris, 1999 LYOTARD, Jean-François, Postmodernul pe înțelesul copiilor, Apostrof, Cluj, 1997 MAJAULT, L.; MORIN, Violette, Un mythe moderne. L'Érotisme, Paris, 1964 MALET, Henri, Le Baron Haussmann et la rénovation de Paris, Editions Municipales, 1973 MANOLESCU, Nicolae, Metamorfozele poeziei. Metamorfozele românului, Polirom, Iași, 1999 MANOLI Ion, Cuvantul poetic francez, Știința, Chișinău, 1979 MANOLI Ion, Lexica potențială a limbii franceze contemporane. Teoria. Dinamicul. Specificul, Știința, Chișinău, 1981 MANOLI Ion, Lexicografia și stilistica cuvântului potențial, Știința, Chișinău, 1988 MARCOIN, Francis
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Poche, Paris, 1999 LYOTARD, Jean-François, Postmodernul pe înțelesul copiilor, Apostrof, Cluj, 1997 MAJAULT, L.; MORIN, Violette, Un mythe moderne. L'Érotisme, Paris, 1964 MALET, Henri, Le Baron Haussmann et la rénovation de Paris, Editions Municipales, 1973 MANOLESCU, Nicolae, Metamorfozele poeziei. Metamorfozele românului, Polirom, Iași, 1999 MANOLI Ion, Cuvantul poetic francez, Știința, Chișinău, 1979 MANOLI Ion, Lexica potențială a limbii franceze contemporane. Teoria. Dinamicul. Specificul, Știința, Chișinău, 1981 MANOLI Ion, Lexicografia și stilistica cuvântului potențial, Știința, Chișinău, 1988 MARCOIN, Francis, Leș Romanș
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Iată un dispozitiv triunghiular minimal ce determină un triplu raport de reciprocități; între aceste trei unități și înăuntrul fiecăreia dintre ele există mai multe combinații posibile, care îi asigură mitului mobilitatea, elasticitatea și, prin urmare, rezervă de virtualități, adică de metamorfoze" [1999, p.8]. 65 "Décidément l'air de Paris ne ressemble à aucun air. Îl a un je ne sais quoi de montant, d'excitant, de grisant, qui vous donne une drôle d'envie de gambader et de faire bien
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
1971, p.184]. Baudelaire menționează că fiecare epoca își are "costumul, pieptănătura și chiar gestul, privirea și zâmbetul ei", care "sunt desăvârșit de armonioase" și "alcătuiesc un tot de o deplină vitalitate. Elementul acesta trecător, fugitiv, cu atât de dese metamorfoze, nu aveți dreptul să-l disprețuiți sau să-l nesocotiți" [1971, p.194]. În Salonul din 1955, noțiunea de modern se referă la viață, care rezumă și concentrează istoricitatea în frumusețe. 104 Gérad Bauer invocă drept trăsături ale Parizienei "délicatesse
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
și trecut / 162 3.2.5. Conștientizarea stării de liniște / 165 3.2.6. În liniștea atemporalității / 169 3.3. Rătăcirea, căutarea, singurătatea, durerea, poziționarea eului / 171 3.3.1. Vântul, suflul căutării / 171 3.3.2. Regasirea armoniei prin metamorfoza vegetală și concepția leopardiană despre natura / 184 3.3.3. Singurătatea, durerea, moartea / 188 3.4. Somn și vise în poezia lui Salvatore Quasimodo ascendente leopardiene / 192 4. Antichitatea, element structurant al operei leopardiene și quasimodiene / 209 4.1. Rolul
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
va vedea în următoarele părți ale cercetării. În receptarea lui Leopardi, un cuvânt greu de spus l-au avut teoreticienii literaturii și ai esteticii, si, în general, criticii, ce prin natura meseriei erau mai atenți decât poeții la dinamici și metamorfoze. În perioada amintită, cel mai de seamă dintre aceștia a fost Benedetto Croce (1866-1952), ale cărui opinii despre Leopardi oscilau între un pol pozitiv și unul negativ 59. Pe de o parte, el fixă definitiv în conștiința comună valoariea idilelor
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
supraviețuirii sale până în vremurile noastre, afirmă Renzo Negri.91 Pornind de la efortul leopardian de a elabora cuvântul ridicat la nivel de etică Boine, Onofri, Campană, Rebora, Sbarbaro și ceilalți vocieni au început să caute un limbaj nou care să reflecte metamorfozele din cultura contemporană. Tainica lor credință în maestru a apărut și s-a manifestat pe fondul tensiunii existențiale exprimate în cuvânt, mediate de relația cu simbolismul mai mult decât de componentă contemplativ-idilică.92 Experiență leopardiană dezvăluia în fața ochilor atenți ai
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
lui Amedeo exclama: Cocoșat blestemat!110 Perioadă în care Salvatore Quasimodo se află la Romă a coincis cu cea în care revista amintită le propunea scriitorilor să se reîntoarcă la valorile profesate de modelele literare mai îndepărtate. Mereu atent la metamorfozele ce antrenau lumea culturală, autorul nostru a răspuns apelului de a reveni la ordinea clasică începând să studieze limbile și literaturile antichității europene sub îndrumarea Monseniorului Rampolla del Tìndaro. Aceste studii au constituit baza traducerilor sale din clasici, reunite mai
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]