3,827 matches
-
asta. Poate că le-a scăpat băieților dumneavoastră și reușesc să dau de vreo pistă. Vasquez zâmbi. — Mă îndoiesc. Sunteți singur? — Mă așteaptă doi colegi în Tijuana. — Și din ce divizie faceți parte? Am umflat-o la greu: — Din Poliția Metropolitană. — Sunteți foarte tânăr pentru un post atât de remarcabil. Am luat fotografia. — Chestie de nepotism, domnule căpitan. Tata este comandant adjunct, iar fratele meu lucrează la consulatul din Mexico City. Noapte bună. — Și... noroc, Bleichert. Am închiriat o cameră la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
în zonă, fiindcă mi-am dat seama că Blanchard a fost o poamă rea și, mai devreme sau mai târziu, vreun polițai american tot o să vină să-l caute. Când ai apărut la secție cu cioacele alea despre slujba la Metropolitană, mi-am dat seama că ești omul meu. Am încercat să spun nu, dar buzele mele refuzau să se miște. Dolphine își turui în grabă restul pledoariei: — Poate că au făcut-o jandarmii sau poate că a fost femeia aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
transportată la închisoarea pentru femei din Los Angeles, iar eu m-am întors la El Nido, întrebându-mă în continuare cum să procedez cu Ramona. A doua zi m-am întors la serviciu. La sfârșitul programului o echipă de la Poliția Metropolitană mă aștepta la vestiarele de la Newton. M-au prăjit la foc mărunt timp de trei ore. Am intrat în jocul fantezist pe care l-a început Madeleine. Povestea ei era beton armat, iar reputația mea de polițist neîmblânzit m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
crimă și rugându-se să nu o dea În bară până reușea să Îl paseze altcuiva. Bun venit Înapoi la treabă! În Scoția, Sheriff Court denumește judecătoria locală (n. trad.). . Direcția Standarde Profesionale (abreviată DPS) este un corp din cadrul Poliției Metropolitane din Marea Britanie, Însărcinat cu păstrarea standardelor și a eticii profesionale a polițiștilor. Lang Stracht reprezintă centrul orașului Aberdeen. . Aberdonian este un adjectiv care se referă la orașul Aberdeen și la Împrejurimile sale. . Film din 1972, avându-i În rolurile principale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
câteva chestii dubioase când fusese la fața locului. Găsise scrum provenit de la o țigară făcută dintr-un sortiment de tutun ce nu se găsea în baza de date federală sau statală, urme dintr-o plantă care nu era caracteristică zonei metropolitană și urma unei valize grele, care fusese așezată și, se pare, deschisă, lângă victime, după ce acestea fuseseră împușcate. Iar cel mai ciudat era că ambilor bărbați le lipsea pantoful drept. Nu fuseseră găsiți nicăieri. - Ambilor, pantoful drept, Sachs, spuse Rhyme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
de el. Era de partea mea. Dar răbdarea Mariei era pe sfârșite și m-am gândit că ar putea sfârși certându-se. Și ar fi fost tot din vina mea cum se părea că era cazul tuturor certurilor din zona metropolitană londoneză, în ultimul timp. M-am ridicat brusc. — Eu am plecat. Danny se propti în fața mea. —Ba nu pleci nicăieri. Nu fi caraghioasă. Vreau să cunosc toate prietenele Mariei. Iar despre tine am auzit că-ți plac jocurile. Maria, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
realitate, tema romanului la care tocmai lucra, Vârsta ingrată, și se amuza punându-se parțial În pielea personajului dlui Longdon, burlacul mai vârstnic, care locuia la țară și ale cărui valori de modă veche ofereau măsura decadenței și cinismului contextului metropolitan În care se găsea deodată, trezindu-i interesul și compasiunea față de dificultățile prin care treceau două fete care făceau tranziția dificilă de la sala de clasă la căsătorie În acest mediu. Era o idee pe care Începuse să o dezvolte sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
și a știut să aleagă, pentru tipicele sale acvaforte, un cadru natural: Buenos Aires. Voi aplauda fără răgaz curajul și bunul-gust de care dă dovadă populara noastră „Urâtanie Isteață“ Întorcând spatele destrăbălatului și murdarului „burtăverde“ din Rosario. Însă de pe această paletă metropolitană lipsesc două note, pe care Îndrăznesc să le pretind cu toată tăria viitoarelor tomuri: suava și feminina noastră stradă Florida, În suprema sa defilare prin fața privirilor lacome ale vitrinelor, și melancolica mahala La Boca, ce dormitează lângă docks, când ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
a deliciilor care au urmat. Te rog numai să-ți imaginezi ce șoc am avut, ce indignat am fost, cât de trădat m-am simțit când s-a prezentat drept inspector detectiv la - nici mai mult nici mai puțin - Poliția Metropolitană, mi-a pus cătușe la mâini și a fluierat după complicele care aștepta la ușă. Totul s-a întâmplat foarte repede. Își lăsă capul jos și amândoi am tăcut.Căutam cuvinte de consolare, dar nu le găseam; și când în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
mai super fete. În orice caz, mulțumesc că m-ai prevenit. Vorbim mai târziu. — OK, pa. În așteptarea lui B-DAD, am aruncat o privire peste scrisoarea pe care tocmai o printasem. Era o cerere adresată consiliului de conducere al Muzeului Metropolitan de Artă, din partea Mirandei. Cerea permisiunea de a organiza o petrecere, În luna martie, În onoarea cumnatului ei, un om pe care Îmi dădeam seama că Îl disprețuia total, dar care făcea, din păcate, parte din familie. Jack Tomlinson era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
pe cea a apartamentului personal cu banii primiți de la Elias‑Clark de pe urma patimiii Mirandei pentru o curățătorie scumpă: Am lucrat cu mare plăcere la o asemenea rochie superbă și sperăm că o vei purta cu drag la petrecerea de la Muzeul Metropolitan de Artă. Conform instrucțiunilor, vom ridica rochia luni, 24 mai, pentru curățarea de după petrecere. Te rog să ne anunți dacă Îți mai putem fi de folos. Toate cele bune, Colette. În orice caz, era abia joi și Miranda avea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
loc aici, domnișoară. Vine imediat ce poate. M‑am uitat la ușile enorme, dar nu aveam chef să efectuez ajustările masive necesitate de operațiunea de a mă așeza. Și‑apoi, când voi mai avea eu ocazia să mă aflu În Muzeul Metropolitan de Artă după ora Închiderii, și din câte se pare singură‑singurică? Ghișeele de bilete erau goale și galeriile de la parter Întunecate, dar sentimentul de istorie și cultură era grandios. Tăcerea Însăși era asurzitoare. După aproape cincisprezece minute de plimbare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
nu o să fie nici un personaj faimos aici diseară, a zis ea, referindu‑se la petrecerile din trecut de la Met. Dat fiind că era o contribuabilă de bază, Mirandei i se acorda adesea privilegiul de a Închiria micul și neînsemnatul MUZEU METROPOLITAN DE ARTĂ pentru petreceri și cocktailuri private. Nu fusese nevoie decât ca domnul Tomlinson să o roage o singură dată, și Miranda se și scremuse să organizeze pentru cumnatul ei cea mai selectă petrecere pe care o văzuse Met‑ul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Sacker, Vicky Wharton, Jennifer Vaughan, Pamela Pearce, Roger Haworth, și Lesley Hall; lui Terry Spurr de la Muzeul Serviciului de Ambulanță din Londra, lui Christine Goode și Chani Jones de la Price’s Candomnul es Ltd, Jan Pimblett și personalului de la Arhivele Metropolitane din Londra, personalului de la Arhiva Muzeului Imperial de Război, personalului de la Centrul de Arhive de la City of Westminster, personalului de la Studiile Locale Camden și Centrului de Arhive; și tuturor acelora cu care am discutat despre anii ‘40 În ultimii patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
125 Conciliul Antiohiei din anul 341 nu menționează abuzul necunoscut pe atunci al domicilierii Episcopului la curte, dar interzice Episcopilor, preoților și altor clerici să viziteze împăratul fără permisiunea și fără scrisori de prezentare din partea Episcopilor provinciali și, în special, metropolitani. Pedeapsa pentru neascultare era excomunicarea și interzicerea exercitării oficiului! Acest lucru demonstrează cît de mult era prețuită libertatea Bisericii și ce mari erau temerile față de puterea lumească. În 347, Conciliul din Sardica ordona Episcopilor să-și trimită diaconii și reprezentanții
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
filme, moștenitori, arhitecți, politicieni! S-ar putea să vină și Bill! exclamă ea. Toată lumea bună din New York va fi aici mâine seară. — În sprijinul cui va fi petrecerea, Muffy? m-am interesat eu. Ei, salvăm una, alta. Salvați Veneția, Salvați Metropolitanul, Salvați Baletul! Cine mai știe? Sunt băgată în atâtea comitete - domnul Zigler adoră scutirile astea de impozite -, încât le numesc pe toate la fel, „Salvați Ce-o Fi“. Nu că-i bună? De-aș putea fi și eu salvată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
fi regizate de Arnold Wynegarde, un veteran al lui Shaftesbury Avenue(##notă - Bulevard londonez care concentrează teatrele importante din zona West End.##); distribuția de amatori urma să fie consolidată cu cîțiva foști profesioniști ai scenei. Mugurii verzi ai unei culturi metropolitane uitate răsăreau prin ghipsul și palplanșele dezvoltatorilor imobiliari. În scurta pauză dintre două răpăituri de ciocane, a răzbătut pînă la mine un motiv muzical din Giselle (##notă - Balet clasic (1841) pe muzică de Adolphe Adam și un libret de Jules-Henri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
fie admirată de uriașul public actual al rețelei web. Elena Cernei a intrat în istorie drept prima mezzosoprană româncă afirmată într-o carieră artistică internațională pe cele mai mari scene de operă ale lumii precum Teatro alla Scala din Milano, Metropolitan Opera din New York, Opera din Paris, Wiener Staatsoper, Gran Teatro del Liceu din Bacelona și multe altele. Meritul acestei performanțe este cu atât mai mare cu cât Elena Cernei a continuat să fie prim solista Operei Române din București fără
Elena Cernei ?i arta sa ?n timp by Stephan POEN () [Corola-journal/Journalistic/83460_a_84785]
-
Elena Cernei este cea mai desăvârșită Amneris cu care a lucrat. Gianandrea Gavazzeni, dirijorul producției, a rămas impresionat de precizia impostației în totalitatea nuanțelor de la rezonanța gravă la notele cele mai acute. Elena Cernei a fost ultima Amneris a Vechiului Metropolitan și a făcut parte din generația de artiști care au inaugurat Noul Metropolitan; pe această scenă s-a bucurat de răsunătoare succese în producții cu „Samson et Dalila” de Saint-Saëns, „Aida” și „Rigoletto” de Verdi, „Carmen” de Bizet și „Adriana
Elena Cernei ?i arta sa ?n timp by Stephan POEN () [Corola-journal/Journalistic/83460_a_84785]
-
dirijorul producției, a rămas impresionat de precizia impostației în totalitatea nuanțelor de la rezonanța gravă la notele cele mai acute. Elena Cernei a fost ultima Amneris a Vechiului Metropolitan și a făcut parte din generația de artiști care au inaugurat Noul Metropolitan; pe această scenă s-a bucurat de răsunătoare succese în producții cu „Samson et Dalila” de Saint-Saëns, „Aida” și „Rigoletto” de Verdi, „Carmen” de Bizet și „Adriana Lecouvreur” de Cilea, evoluând alături de cei mai mari artiști ai vremii în intervalul
Elena Cernei ?i arta sa ?n timp by Stephan POEN () [Corola-journal/Journalistic/83460_a_84785]
-
Ceea ce a fost Caruso pentru italieni și F. Șaliapin pentru ruși, este Herlea pentru români ”. Palmaresul marilor teatre străine care l-au admirat pe baritonul român, rămâne - deocamdată - fără termen de comparație cu oricare alt cântăreț de operă autuhton: Scala, Metropolitan, Balșoi, Liceo, Covent-Gerden, Grande-Opera, San Carlo (Napoli); 550 de spectacole cu Bărbierul din Sevilla; 23 de stagiuni muzicale la rând pe scena de la Balșoi din Moskova; 10 spectacole de Tosca la Tokio, într-un singur turneu! Navetă lunară între Metropolitan
Nicolae Herlea. Un g?nd de desp?r?ire by Viorel COSMA () [Corola-journal/Journalistic/83462_a_84787]
-
Metropolitan, Balșoi, Liceo, Covent-Gerden, Grande-Opera, San Carlo (Napoli); 550 de spectacole cu Bărbierul din Sevilla; 23 de stagiuni muzicale la rând pe scena de la Balșoi din Moskova; 10 spectacole de Tosca la Tokio, într-un singur turneu! Navetă lunară între Metropolitan și Scala de-a lungul anului 1964, fără nicio întoarcere în țară! Aplauze furtunoase la final de spectacol, contabilizate de presa străină, de peste 20-30 de minute, cu publicul în picioare! Acesta este bilanțul fermecat al lui Nicolae Herlea, pe scurt
Nicolae Herlea. Un g?nd de desp?r?ire by Viorel COSMA () [Corola-journal/Journalistic/83462_a_84787]
-
Edward Sava O recentă reinstalare a galeriilor pe care Muzeul Metropolitan le-a rezervat artei europene a secolului al XIX-lea ridică o întrebare firească. Cum văd curatorii instituției new yorkeze, posesoare a celei mai impor-tante colecții de artă a acestei perioade din afara Franței, ce este important și ce nu? Cum
Arta secolului al XIX-lea văzută din alte unghiuri by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/8686_a_10011]
-
ancorează arta veacului va fi mai ușor de decis cu prilejul unei manifestări de mari dimensiuni pe care muzeul newyorkez o va consacra în curând artistului. De altfel Courbet nu este singura personalitate artistică a secolului al XIX-lea căruia Metropolitan-ul îi dedică în 2008 o retrospectivă. O expoziție Turner, preluată de la Galeria Națională din Washington, va compensa întrucâtva slaba reprezentare a picturii engleze în colecția permanentă a muzeului. Ea va pune acea parte a publicului care încă crede că
Arta secolului al XIX-lea văzută din alte unghiuri by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/8686_a_10011]
-
sunt mai greu de clasificat ca aparținând uneia sau alteia dintre tabere. Așa însă, publicul se va îndrepta mereu spre lucrările lui Manet, Renoir, Cézanne, Van Gogh, ignorând posibilitatea întâlnirii cu tablouri remarcabile ale unor creatori necunoscuți. Dincolo de schimbările de la Metropolitan, o serie de alte recente manifestări dedicate artei secolului al XIX-lea atrag atenția. La Muzeul de Artă din Philadelphia, de exemplu, o expoziție a fost consacrată peisajelor lui Renoir, artist care demonstrase încă din 1878 - în "Doamna Charpentier și
Arta secolului al XIX-lea văzută din alte unghiuri by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/8686_a_10011]