2,132 matches
-
a schimbat-o. Era ceva dureros! La început a dormit numai pe o saltea. Atât de greu era la Kogălniceanu încât ar fi voit să meargă înapoi la pușcărie. De la Iași la Kogălniceanu a călătorit cu trenul escortat de doi milițieni. Călătorii din tren priveau cu compătimire la PS. Sa. „Eu mă duc acolo unde sunt trimis”, le răspundea Pr. Duma. Trei zile am stat acolo: am făcut curățenie, mâncare și i-am spălat rufele. „Voi m-ați vizitat în exilul
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Palcău de la Luizi Călugăra, Notre-Dame de Sion 15.07.1997 Pr. Anton Demeter Declar: Da, așa este cum spune Sr. Veronica Palcău, că adică de la Iași Ep. Ioan Duma a fost adus la arhiepiscopie la București sub paza a doi milițieni pentru a i se înmâna, bănuiesc, decizia de numire ca paroh la Kogălniceanu. A sosit la Arhiepiscopie la ora prânzului și a stat cu preoții la masă. Eram și eu acolo. Mă uitam cu milă la Ep. Duma căci îl
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
i-ar fi strigat Anei în curte să spele cămășile, prosopul și ce mai e murdar de la mine. Bănuim că din această discuție a prins ceva și o mătușă de-a criminalului cu care ne învecinam și a informat pe milițian. Oamenii din sat cunoșteau pe autorul crimei, dar pentru că acesta avea un unchi căpitan în securitate, organele de miliție care cercetau cazul au încercat să complice ancheta prin implicarea și a altor persoane pentru diluarea anchetei. După o anchetare degradantă
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
a fost la catedrală, eu m-am strecurat prin fundul grădinii episcopale, la reședință. Poate atunci am fost urmărit. Nu știu. În episcopie era secretarul Oprea, care s-a mirat că pe unde am putut intra!? Poarta era păzită de milițieni și nu avea voie nimeni să intre înăuntru. I-am explicat cum am intrat, i-am dat scrisoarea de la ÎPS episcop Aftenie Vasile din București către ÎPS Dr. Iuliu Hossu, în care se spunea că „toți (episcopii) suntem pe poziții
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Având timp suficient în fața noastră, am pornit pe jos de la gară până spre centru, unde, chiar lângă piață, se afla autobaza IRTA. Ajunsesem la cinci minute de dânsa când, în dreptul județenei de partid, am fost opriți de o matahală de milițian, care ne pofti să-l urmăm. I-am dat ascultare, nedumeriți, până la o cameră destul de strâmtă de la etaj, în care se aflau mai mulți ofițeri de miliție, dar și urâtul din vagonul de cale ferată de la Zărnești. Atunci am înțeles
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
îmbrac. Afară aștepta mașina - un jeep, cu care am fost dus la Prefectura Miliției de pe Calea Victoriei. Ajunși la destinație, am fost urcat la etajul al patrulea și intro dus într-o cameră. După intrarea în temă, unul din cei doi milițieni care veniseră să mă aresteze și care era, după cum am aflat mai târziu, însuși Radu Marin - șeful Serviciului de Moravuri, un bădăran sadic și viclean, dar prost în fond - mă lăsă cu câteva foi de hârtie albă în față și
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
de ferigi delicate de mult veștejite. Gladiolele ca niște bâte înflorite și garoafele roșii ca niște insigne de Partid. Dar mai existau și animalele de „rasă superioară“: pescărușii de la Dunăre care mâncau carne de om și câinii de pază ai milițienilor, ai gardienilor din închisori și ai grănicerilor. Coloanele de furnici se mărgineau să roadă pereții caselor oamenilor nevoiași. Iar puricii și păduchii nu le înțepaudecât pielea. La fel și muștele. În grupul nostru deprieteni, născociserăm un joc cu muștele pe
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
opt ceasuri prin noaptea de iarnă, în cursul unei călătorii de la Timișoara la București. Călătorie care s-a transformat atunci în spaimă de moarte. Când am sosit în sala de așteptare a gării, am fost oprită de trei bărbați, un milițian și doi în civil. Milițianul mi-a confiscat biletul de tren și buletinul de identitate, dispărând cu ele și lăsându-mă cu cei doi civili. Aceștia au vrut să percheziționeze mica mea geantă de voiaj. M-am opus arătândspre maldărele
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
iarnă, în cursul unei călătorii de la Timișoara la București. Călătorie care s-a transformat atunci în spaimă de moarte. Când am sosit în sala de așteptare a gării, am fost oprită de trei bărbați, un milițian și doi în civil. Milițianul mi-a confiscat biletul de tren și buletinul de identitate, dispărând cu ele și lăsându-mă cu cei doi civili. Aceștia au vrut să percheziționeze mica mea geantă de voiaj. M-am opus arătândspre maldărele de geamantane, saci și lăzi
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
să recidivez. Nu m-ar mira deloc dacă într-o bună zi, dând colțul scării rulante, aș descoperi că manechinele ronțăie semințe de bostan ori de floarea-soarelui pe care le scot din buzunarul hainelor de sezon, așa cum făceau altădată funcționarii, milițienii, portarii, paznicii de noapte ori paznicii de câmp și de la oi. Decupând cuvinte din ziare, am cercetat cuvântul „Ladendiebin“ șhoață de magazinț și am descoperit că ascunde în el cuvintele „die bin“1, așa încât tot ce aveam de făcut era
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
o imagine concretă de fiecare dată când mergeam cu trenul de la Timișoara la București. Căci, un timp, trenul circula foarte aproape de Dunăre. Între el și frontieră nemaiaflându-se nimic. și de la mic la mare, toți, ba chiar și militari și milițieni în uniformă, ieșeau pe coridor, privind pe fereastră de parcă erau hipnotizați, și își vedeau viitorul. De parcă această Dunăre indiferentă era o prorocire fluidă, valabilă pentru fiecare în parte, cu privire la reușita propriei fugi. Nu se mai clintea nimeni, era o liniște
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
fel ca și dușmanii lor de până mai ieri. Căci lucrurile la care aspiră azi le interzic pentru totdeauna să mai lucreze la frica mea. Când m-am suit în trenul de noapte cu care am plecat din țară, un milițian mi-a spus pe treapta vagonului: „Punem noi mâna pe tine, oriunde-ai fi“. Ajunsă în Germania, am mai trăit încă vreme de trei ani cu amenințări de moarte ce-mi parveneau prin telefoane și scrisori anonime. Așadar, lațul lor
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
granița ungară - o mică gară de frontieră. Eram vreo douăzeci de oameni care așteptam trenul în penumbra incertă a unei săli dosnice, sub supravegherea miliției. N-aveai voie să părăsești sala de așteptare, nici să urci pe peron decât după ce milițianul îți dădea voie. O ultimă amenințare pe scara vagonului: Punem noi mâna pe tine, oriunde-ai fi. Apoi m-am trezit așezată în compartiment, în acel tren, stând pe locul meu ca un palton fără om într-însul - de parcă iarăși
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
foarte importante în economia lecturii, ca și titlul de bază, Dumnezeu a murit în Bărăgan care pare "căutat" undeva, în Dostoievski, în Nietzsche, în Sartre sau în Vintilă Horia, dar de fapt este "găsit" pur și simplu în gura unui milițian, vajnic supraveghetor al "dușmanilor poporului", cei șase minori deportați alături doar de mama lor, pe care o somează să nu se mai roage lui Dumnezeu: "Gata, s-a terminat! Dumnezeu a murit! Ați înțeles?! A murit, gata!" Ce este, așadar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Vasilică...! Trăiam copilăria sub cer vânăt de plumb Pe plită coceam boabe din galbenul porumb Afurisita foame ne da mereu târcoale Și adormeam plângând cu pântecele goale. În sob-ardeam tizic și resturi de coceni Păziți ziua și noaptea de bravi milițieni Foarte activi și harnici ca trântorii în stupi Având drept ajutoare o haită de câini-lupi. Îndurerat, voi spune doar atât: Copilăria noastră a fost un vis urât, Supravegheată zilnic de bunul Dumnezeu Dar care din păcate era plecat mereu. Cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
ce-a urmat a fost de-a dreptul înfricoșător. S-a primit ordin. S-a organizat acțiunea până la ultimul amănunt. Apoi s-a sunat adunarea. Toți angajații gostatului și deportații au fost obligați să participe la această operațiune. Primarul și milițienii erau în plină efervescență monitoare. A sosit și tovarășul director al gostatului într-o mașină de teren de fabricație sovietică numită "Gaz", urmat de un tractor și o remorcă. În remorcă erau un butoi cu motorină, și o mulțime de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
În timp ce înotam cu mare greutate prin zăpada din pădurice, scoțând anevoios un picior după altul, având copăcelul pe umeri, preocupați doar de efortul și de dorința de a scăpa de această porțiune periculoasă, frecventată zilnic și de către deportați, și de milițieni întrucât făcea legătura dintre sat și gostat -, doi dintre participanții la onomastica șefului de post se îndreptau spre sediul gostatului. Cu mintea încă tulbure, plutind într-o pâclă aburindă care-i împiedica să judece limpede, folosindu-și puținele resurse cerebrale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
gostat -, doi dintre participanții la onomastica șefului de post se îndreptau spre sediul gostatului. Cu mintea încă tulbure, plutind într-o pâclă aburindă care-i împiedica să judece limpede, folosindu-și puținele resurse cerebrale de care mai dispuneau, cei doi milițieni înaintau, așa, ca-ntr-o stare hipnotică, aflându-se încă sub controlul divin al "agheasmei de Zăvoaia". Având copăcelul pe umeri, raza noastră de vizibilitate era oarecum redusă: priveam mai mult în jos și înainte și mai puțin în lateral
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
și înainte și mai puțin în lateral, stânga sau dreapta. Lipsa acestei măsuri de precauție ne-a fost fatală. Din lizieră ne îndreptam perpendicular pe drum. Partea dreaptă scăpase de sub controlul nostru vizual și tocmai aici a fost greșeala comisă. Milițienii ne-au văzut cam de la vreo zece metri. Noi nu i-am zărit deloc. Impactul a fost ca un foc de armă: Stai! Am paralizat. În aceeași secundă l-am recunoscut. Ăsta era milițianul care ne preluase la coborârea din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
tocmai aici a fost greșeala comisă. Milițienii ne-au văzut cam de la vreo zece metri. Noi nu i-am zărit deloc. Impactul a fost ca un foc de armă: Stai! Am paralizat. În aceeași secundă l-am recunoscut. Ăsta era milițianul care ne preluase la coborârea din vagon în gara Dudești și ne-a adus cu Molotovul până pe miriștea de grâu unde am găsit țărușii care jalonau locul viitoarei noastre case. Doamne, Doamne! El este cel care a zis că tu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
lizieră și am intrat pe cea mai frumoasă și cea mai frecventată arteră de circulație a ghetoului: strada numărul 8. Cu lemnul în spate, obosiți, înfrigurați, cu spaima în suflet, înaintam greu pe zăpada cuprinsă de îngheț, escortați de doi milițieni obtuzi unul în fața noastră, celălalt încheind plutonul. Pășeau cu cizmele lustruite, mâncați și bine băuți, pe zăpada scârțâitoare pârâind sub greutatea acestor plăvani mătăhăloși, câini de pază ai regimului comunist. Plecaserăm cam de multișor de-acasă. Mi se făcuse foame
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
aeriană la distanța de o sută de centimetri. Noroc de prezența vigilentă a Bunului Păstor, care nu dorea ca "oaia" Lui să fie belită de tot, că, altminteri, cine știe ce-i mai trecea prin căpățână acestei primate garnisită în uniformă de milițian. Îmi lua "blana". Sus, amețitule! Sus, că te înmormântez aici! Mircea, înfricoșat, cu lacrimile curgându-i pe față m-a ajutat să mă ridic și să-mi ocup locul în formație. Gata, pinguinilor? Înainte, marș! Ha, ha, ha! Chiar așa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
fost, în sfârșit capturați, anihilați, încarcerați. După o luptă prelungită în care cei patru criminali au depus o rezistență îndârjită, folosind un armament sofisticat extrem de periculos de proveniență deocamdată incertă cu răni adânci, sângerânde, sfâșiați sălbatic de mușcăturile câinelui turbat, milițienii, riscându-și neprețuita lor viață, au reușit, în cele din urmă, să le vină de hac. Un act curajos, de rezistență istorică, având corespondent doar în bătălia spartanilor de la Termopile, conduși de nemuritorul rege Leonidas. Un act de jertfă pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
dintr-o lizieră de salcâmi din cauză că, în plină iarnă, rămăseseră fără căldură într-o casă acoperită de zăpadă până sus cu tot cu horn, în urma unui crivăț care timp de nouă zile fusese stăpânul incontestabil al câmpiei Bărăganului. Ridicolul situației și stupizenia milițienilor erau evidente pentru orice om cu bun-simț. Unul din cei patru copii din această coloană a rușinii șchiopăta de piciorul drept atât de grav, încât stătea mai mult atârnat de proba incriminatoare ținută pe umeri de frații lui. Mergeam prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
dintre care cel mic mai slăbuț făcea în timpul mersului niște salturi caraghioase. Dar nu era nimic de râs. La o privire mai atentă observai ceva incredibil: copilul cu mersul ăla caraghios avea lacrimi în ochi, plângea. În fața grupului era un milițian, altul în spate. Pe lângă băieți se învârtea un cățelandru. Ce-i cu ăștia, bre, ce se întâmplă? I-au prins în liziera de salcâmi. Da' ce-au făcut? Cic-au furat un lemn din plantație... Care, bre, ăsta care-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]