3,813 matches
-
niciodată la castel. Era așa de bine acolo! Era atâta liniște, atâtea triluri de păsărele de tot neamul, ce umpleau spațiul cu slava lor edenică. Roiau fluturi din cei frumoși, mari și multicolori, planând ușor în aer, curtând florile cele minunate din întinsele poieni de la marginea pădurii. Dacă rămâneau în poienile pădurii până târziu, sau dacă se vestea o furtună pe cer, Roxette se trezea cu porumbelul ei cel drag că sosea de îndată în poiana în care se aflau, știind
PORUMBELUL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1691 din 18 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372256_a_373585]
-
un copil “zolist” al naturii în care s-a născut și care i-a pecetluit existența. Cunoscător calificat al acestui mediu, al geografiei românești în genere, el dezvăluie cititorului vizionar un spectator deopotrivă înzestrat cu capacitatea permanentă de a se minuna de priveliști, de oameni și lucruri, și harul narativ de a-l face pe cititor să vadă ceea ce vede el însuși. Detaliat, limpede și fermecător. Reîntoarcerea periodică la natură i-a devenit (și profesional, constant, planificat, nu doar ocazional, turistic
JURNALUL „DEVENIRII PRIN SUFERINŢĂ” (GRIG GOCIU – “CĂMINUL RACOVIŢĂ”. CARTEA A III-A) de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379579_a_380908]
-
datorie, Dar cu-o bubă sub tichie Căpătată într-un război Cu justiția și noi, Declara că cei ca el, De mărirea lor nițel Afectați la cerebel, Nu sunt muritori ca noi, Și că sunt cu toți eroi. Nu vă minunați degeaba. Noi i-am pus să-și facă treaba Chiar în casa de-un nebun Ridicată, și vă spun, Eu de-o vreme mă cam tem Că-i lovită de blestem. Toți acei ce-o locuesc După-o vreme-nebunesc Și
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379572_a_380901]
-
că are-o datorie,Dar cu-o bubă sub tichieCăpătată într-un războiCu justiția și noi,Declara că cei ca el,De mărirea lor nițelAfectați la cerebel, Nu sunt muritori ca noi,Și că sunt cu toți eroi. Nu vă minunați degeaba.Noi i-am pus să-și facă treabaChiar în casa de-un nebunRidicată, și vă spun,Eu de-o vreme mă cam temCă-i lovită de blestem.Toți acei ce-o locuescDupă-o vreme-nebunescși se cred Napoleoni.... XI. VINE
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379572_a_380901]
-
și a unui regim alimentar normal, dar care excludea grăsimile și prăjelile. Înlocuise definitiv carnea de porc cu cea de pește și era foarte activă, foarte energică. Fiecare părticică din corp era foarte bine proporționată. Probabil că „Adrian se va minuna și ar fi încântat să mă vadă cum arăt acum! Abia aștept să-i văd în ochi surpriza și mulțumirea...”. Închise ochii imaginându-se: era încântătoare, cu adevărat! Întinse mâna spre cuierul din baie, de unde a luat o cămașa de
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XII) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379722_a_381051]
-
ghinioniști” sau “neîndemânatici”, această formă de discriminare continuă până în zilele noastre. De la profesori care lovesc cu rigla peste palmă elevii stângaci, până la obiecte banale precum clanța, foarfeca sau chiar mouse-ul, lumea este configurată după mecanismele de funcționare ale dreptacilor. Este minunat că există o zi internațională a stângacilor, iar E-Stângaci luptă de câțiva ani, în România, contra discriminării producătorilor mondiali, care au construit obiecte numai pentru uzul dreptacilor. Din ce în ce mai mulți stângaci din România au început să cumpere obiecte destinate lor
ZIUA INTERNAŢIONALĂ A STÂNGACILOR SĂRBĂTORITĂ ŞI ÎN ROMÂNIA de RAMONA BERENDEA în ediţia nr. 1689 din 16 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374666_a_375995]
-
Două jumătăți ale aceleiași fețe... XXXI. NIX, de Gheorghița Durlan, publicat în Ediția nr. 1523 din 03 martie 2015. NIX A nins azi-noapte ca-n povești. Satul s-a acoperit cu argintul Domnului peste tot. Pomii au devenit niște dantele minunate în livada noastră. În bătaia luminii becului de-afară fulgii de zăpadă păreau niște planete albe într-o galaxie aflată în rotire amețitoare. Lumea aflată sub zăpezi e mai liniștită. Primul care iese afară din casă e bunicul. Nu are
GHEORGHIȚA DURLAN [Corola-blog/BlogPost/374639_a_375968]
-
iarba uscată, pusă ca așternut, s-a cam uzat, s-a cam tocit și se hotărăște să ... Citește mai mult NIXA nins azi-noapte ca-n povești.Satul s-a acoperit cu argintul Domnului peste tot. Pomii au devenit niște dantele minunate în livada noastră. În bătaia luminii becului de-afară fulgii de zăpadă păreau niște planete albe într-o galaxie aflată în rotire amețitoare. Lumea aflată sub zăpezi e mai liniștită.Primul care iese afară din casă e bunicul. Nu are
GHEORGHIȚA DURLAN [Corola-blog/BlogPost/374639_a_375968]
-
său, Icar, au folosit aripi de ceară și pene pentru a evada de pe insula Creta. Căldura soarelui a întrerupt zborul deasupra Mării Egee și Icar s-a înecat. Pe de o parte, cine nu a privit vreodată o pasăre pe cer, minunându-se și totodată, gândindu-se că zborul e un lucru destul de simplu? Dintru început, oamenii visau că într-o zi și ei vor putea zbura precum păsările. Pionierii aviației mondiale, Aurel Vlaicu, Traian Vuia, Henri Coandă, au înțeles că pentru
“ZBORUL…, CE FERICIRE!” de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1657 din 15 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374793_a_376122]
-
peste noi...atât de repede trece...Parcă timpul a luat-o razna...Mai ieri ne bucuram de căldura plăcută a verii și acum iată-ne în prag de iarnă, cu sufletele tânjind după încă o zi în care să ne minunăm de frumusețea ce ne înconjoară... Avem...încă avem o toamnă care ne îndeamnă la melancolie...care deschide portițe de mult uitate ale sufletului iar noi...unii dintre noi...privim cu uimire înlăuntru nostru și descoperim acolo un om ascuns, un
IATĂ...MAI TRECE O TOAMNĂ PESTE NOI! de MARIA LUCA în ediţia nr. 1411 din 11 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371650_a_372979]
-
toamnă care ne îndeamnă la melancolie...care deschide portițe de mult uitate ale sufletului iar noi...unii dintre noi...privim cu uimire înlăuntru nostru și descoperim acolo un om ascuns, un om care știe încă să se bucure de culorile minunate cu care natura s-a îmbrăcat în această toamnă! Privesc în jurul meu și văd atâtea chipuri...unele vesele...altele triste, unele preocupate...altele indiferente...Atâtea chipuri ce poartă cu ele tot atâtea destine și mă întreb...Dacă fiecare dintre noi
IATĂ...MAI TRECE O TOAMNĂ PESTE NOI! de MARIA LUCA în ediţia nr. 1411 din 11 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371650_a_372979]
-
colo, zisese el, trecându-și brațele peste umerii mei și privindu-mă drăgăstos în ochi. - O mogâldeață? răspunsesem zâmbind încurcată de acel subiect, în premieră. Păi asta înseamnă să ne căsătorim, continuasem eu după o fracțiune de secundă, cu inocentă, minunându-mă de propunerea lui. - Păi cine ne oprește? zisese el curtenitor, având un zâmbet lasciv însoțit de o voce pe măsură, iar în clipa următoare era deja în genunchi, la picioarele mele. - Domnișoara avocată Natalia Anton, vreți să fiți soția
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 3 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2215 din 23 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371667_a_372996]
-
se făcea vorbire, mișcându-se încotro îi trimetea rostul. Arar, ăl mare dintre copii împingea cu vătraiul lemnele, să ia locul tăciunilor. Toți, tata și cei trei băiețași aruncau între dânșii priviri lucioase, nerăbdători să fie tors basmul din furca minunată cu aduceri-aminte. ... De când era pe lume, Natalia trăise la poala păduricii, crescând deodată cu arborii tineri și lăstarii fragezi ai acesteia. Îi pria fetei adierea vântului împarfumată de arborii vecini, iar verdele acestora îi dădeau veselă vigoare. Deprinsese de timpuriu
DARUL NATALIEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2186 din 25 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371705_a_373034]
-
aștept la bucătărie să mâncăm. - Bine, vin repede, am răspuns mecanic, fără pic de entuziasm, continuând să mă îmbrac cu niște raiați negrii și o bluză roșie, cu mâneci lungi, din bumbac. După câteva minute eram deja împreună în bucătărie, minunându-mă de postura în care îl surprinsesem când am ajuns acolo. - Ce faci? Te-ai apucat de curățat vinete? întrebasem eu mirată, zărindu-l aplecat peste o tavă mormănită cu vinete coapte. - Când am văzut câtă treabă este de făcut
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 5 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371671_a_373000]
-
ani! răspunsese tatăl lui Ovidiu, bucuros nevoie mare la vederea noului sosit. - Poftiți domnu' Primar, că de când vă așteptam! îl îmbia și doamna Moise la unison cu soțul, semn că domnul Primar reprezenta piesa de rezistență a întregii petreceri. Mă minunam, de când îl așteptase doamna Moise, căci nu păruse să aștepte pe cineva, dumneaei robotise prin bucătărie ore în șir. - Soția nu a venit? întrebase mama lui Ovidiu, care se așezase în dreapta primarului, în timp ce nu mai contenea să-i aranjeze tacâmul
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 5 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371671_a_373000]
-
prieteniei” și care au venit în această tabără la Câmpulung Moldovenesc! Le urez numai bine!... Mă bucur că am participat astăzi la această lansare de carte și vreau să vă mărturisesc că toate cele patru lansări de carte au fost minunate și cred, consider că am avut multe de învățat din aceste prezentări...”. În aceeași manieră, tot la început, s-a manifestat și doamna Artemisa Ignătescu, fostă directoare a acestei instituții, adică a Casei de Cultură în care ne aflam. În
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1417 din 17 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371676_a_373005]
-
observat, am analizat și am admirat solidaritatea, spiritul de breaslă. Am fost covârșit de prietenia oamenilor, manifestată plenar, de respectul și amabilitatea naturală, înnăscută, a acestor oameni deosebiți. Am fost impresionat, cu alte cuvinte, de conduita lor și de locurile minunate pe care le-am vizitat și pe care ei, oamenii, au dovedit sub multiple forme cât de mult le iubesc și le prețuiesc. Mi-a fost dor de Bucovina și acum, la nici un an de la acele frumoase întâmplări, îmi este
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1417 din 17 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371676_a_373005]
-
Pakistan, destul de curând! concluzionă Patricia cu emfază și convingere. Clara o contemplă multă vreme, mută, incredulă și îngrijorată. - Patty, te simți bine? întrebă ea, mai în glumă, mai în serios. Tu te auzi ce spui? - Adică? Ce am spus? se minună Patricia. Știu care e părerea ta despre musulmani, în general! Sincer, cred că esti puțin rasistă din punctul acesta de vedere! Cu toții suntem! Nici nu e de mirare cu publicitatea îngrozitoare ce se face acestei nații! Dar dacă ți-ai
ISPRĂVILE LUI CUPIDON (PART. 11) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375653_a_376982]
-
în fabrică lucrase ca ucenic, calfă și muncitor în patiserii la Brăila și Călărași. Era un desăvârșit meseriaș de la care a avut multe de învățat și mama. Pasca și cozonacii, simpli sau umpluți în diverse forme, făcuți de el erau minunați. „Numai la casa lui Gociu miroase a belșug în aceste vremuri de restriște!” ziceau sătenii când, adunați, vorbeau la horă. Mi-aduc aminte că odată, ca să mă pun bine cu o fată de care-mi plăcea, și ne-am dus
UN PAŞTE DIN COPILĂRIE de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2298 din 16 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379268_a_380597]
-
să nu-l sfâșie vreun dulău sau să-l scarmene vreo mâță! - chicoti Elena. - Dacă aveți nevoie de ceva, dați un chiot și sunt lângă domnia voastră cu ce vă dorește inimioara, pițigăie drăcușorul. - Uite la el ce manierat este! - se minună Pătru râzând. - Să nu zici că dracii nu-s distractivi! - râse cel în vârstă. Dar gata cu sporovăiala că se face ziuă și mă prinde pe coclauri „cucurigu” blestematului de cocoș! Bărbatul își sărută soția pe frunte și strângând-o
X. FRATE CU DRACUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369120_a_370449]
-
ca să muncim relaxați. Ajungem la tarlaua noastra, care se afla în proxima vecinatate cu pădurea de foioase. Pământul reavăn, proaspăt arat și grăpat, pare mai negru din cauza umezelii. Bobițe minuscule de rouă, în lumina Soarelui, par mici nestemate și mă minunez cum dispar îndată ce le ating cu degetul arătător. Bunicul face cu sapa primele gropițe, marcând astfel rândurile, în care vor fi puse câte doua semințe de porumb și fasole, la un pas distanță și doi pași între rânduri. La fiecare
CULTURI MULTIPLE de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369278_a_370607]
-
Universitatea „Ovidius” - Constanța, Facultatea de Istorie și Știinte Politice, specializarea - Relații Internaționale și Studii Europene, care a cântat „Prin ochii tăi pot visa" - aparținând compozitorului Cristian Faur, text - Dana Dorin (fiind posesoarea unei voci cultivate de soprană lirică, cu triluri minunate de privighetoare); Alina Dragomir - Premiul I (instructor la Școala de Artă Populară, Constanța) cu piesa „Nu-mi ucide sufletul” care aparține maestrului Jolth Kerestely, text Roxana Popescu; Andreea Petricean Francisca - Premiul II, a excelat în acute de mare virtuozitate interpretând
TINEREŢEA, FLOAREA MIRESMATĂ A VIEŢII de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1346 din 07 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362171_a_363500]
-
gândind că trebuie respectată alegerea. Se potrivise bine faptul că nu se manifestase văzând opțiunea verișoarei, fiindcă Mira-Mică îi relatase cearta cu sora Marietei, intrigată și ea de etalarea surprinzătoarei simpatii. De la Marieta aflase apoi că, uluită, sora ei se minunase fără menajamente, totuși nebruscând pe nimeni verbal. Și Mira fusese înștiințată că se încinsese o discuție conducând la ruptura definitivă cu familia mătușii culpabile... Marieta, se pare, nu intervenise, pe de-o parte, temându-se de fata intempestivă, pe de
CAPITOLUL 6 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1808 din 13 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378643_a_379972]
-
buzele de obrazul ei cu un sărut fugar și dulce și i-am sărutat mâna sesizând cu plăcere că nu s-a supărat, ci s-a sprijinit de mine, delicat și cu tot corpul, pe drumul către masă. Seara era minunată și timpul trecea fără să ne dăm seama, foarte repede. Era ora destul de înaintată, se apropia de miezul nopții când am achitat nota, lăsându-i un ciubuc consistent ospătarului, pentru modul exemplar cum s-a descurcat și am părăsit incinta
CHEMAREA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1755 din 21 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378671_a_380000]
-
vorbea ca azi, azi vorbim ca mîine... Așa ne-a fost dat nouă, rumânilor: să trăim cum trăim aici, pe-un picior de plai, să dăinuim aici, de 2000 de ani... și să ne văicărim. E un dat. Mă și minunez cum un lucid Alexandru George găsește motiv de mirare în similitudinea frăsuielilor noastre de la începutul secolului cu cele de-acum. Ia să nu ne mai mirăm atîta! Mă arunc în iazul de la Horpaz. De abia la fund, îmi aduc aminte
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]