62,120 matches
-
preferi să le privești în ramă, pentru că a le trăi este insuportabil. în această cheie pot fi vizualizate cearșafurile albe pe care personajul Vasile se temea să nu le murdărească atunci cînd își va tăia venele (11 și 32 de minute), inima bătrînului cu un rucsac soios lăsată "să zvicnească// înfiptă-ntre rafturi" cînd acesta părăsește un anticariat (Eu cu Mihai Ignat discutînd despre Thomas Wolfe în anticariat), chipul Prințesei Diana pe o foaie de ziar călcată de un trecător cu
Exil cu variante by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15826_a_17151]
-
băga Ungaria în criză!" Care criză, dom' Hagi? De butelii? Despre meciul propriu-zis n-ar fi mare lucru de spus: o echipă sub-mediocră (România) a învins o echipă inexistentă (Ungaria). în afara scurtelor sclipiri ale lui Adrian Ilie (jucător de cinci minute), în afara fotogeniei lui Chivu și a posteriorului norocos al lui Lobonț n-am remarcat nimic la o �națională" acompaniată de atâtea promisiuni criminale. Presa cotidiană a fost, din nou, la pământ, desfășurând larg praporii isteriei naționale. N-a scăpat acestei
Ungurii, pokemonii României by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15866_a_17191]
-
Roma nu-i acordase niște favoruri și care, înainte de a muri, spusese: "Patrie ingrată, tu nu vei avea oasele mele". Rămas singur, m-am întors din nou cu fața spre cerul palpitând de stele, și făcui un pariu. Dacă, în minutul următor, cerul îmi va trimite un semn, un tunet, ceva, înseamnă că cerul m-a înțeles și că îmi dă drumul... Am stat cu ochii închiși, numărând. Pe la cincizeci de secunde, am auzit un lătrat vesel. Un cățel alb, venit
Imperativul categoric by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15890_a_17215]
-
fost mînată de o forță superioară. M-am oprit la sfîrșitul primei pagini. - Ce talent bizar, murmură el, ce mod de a silui sufletele pentru a le convinge! A doua zi, l-am găsit fremătînd de nerăbdare. Întîrziasem cu cîteva minute. Mi-a cerut cheia: - Cheia! Repede, repede, cheia! Și, în ciuda privirilor perplexe ale prietenilor care ne așteptau în fața hotelului, m-am apucat din nou să-i citesc pagini din Zarathustra, iar el mă întrerupea cînd și cînd ca să-mi demonstreze
Memoriile Elenei Văcărescu by Anca-Maria Christodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15859_a_17184]
-
internat Bergson. Vai, adăugă el, mi-e teamă că se duce, mi-e atît de teamă. Bergson nu mai primea pe nimeni în afară de ai lui și de Valéry. I-am propus poetului să-l aștept cît durează vizita - patruzeci de minute cu totul -, iar în timp ce eu, în mașină, încercam să-mi imaginez ce-și spuneau ei acolo sus, atît de aproape și atît de departe de mine, Valéry s-a întors brusc, cu obrajii aprinși, cu ochii strălucitori, cu o expresie
Memoriile Elenei Văcărescu by Anca-Maria Christodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15859_a_17184]
-
vârâte pe sub stofa neagră, aceasta făcuse un pliu dedesubt... în aceeași clipă, mă gândisem că poate și în infern există asemenea posturi mascate, condamnații să nu vadă cu cine au de-a face, cu Diavolul-șef. Așteptam de vreo zece-cincisprezece minute bune. Ceilalți ce se aflau în urma noastră la coadă trecuseră cu toții dincolo. Numai pe noi ne lăsaseră să așteptăm. Într-o germană de școală, cum recitam la liceu, la Brașov, poeziile lui Schiller, la cererea profesoarei, Frau Netolitzka, îl întrebaserăm
Berlin by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15909_a_17234]
-
confiscat de statul muncitorilor și proletarilor de atâta amar de secole deposedați de timp prin programele de lucru infernale ale odioșilor exploatatori; singurii având dreptul de a purta asupra lor acele mult râvnite aparate de lux de măsurat orele și minutele. Fascinația uzbecilor, calmâcilor, uigurilor la vederea Sfinților binecuvântându-i. Era, spunea amicul ceh, umanist prin excelență, un utopist coborâtor din Jan Hus, ars de Roma pe rug din cauza protestelor; era, voia să spună el, ideea unui Timp atotiertător, înghițindu-i
Praga în 1969 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15923_a_17248]
-
automată de ajutoare și nici că investitorii se vor buluci la poalele Carpaților. A fi membru în U.E. înseamnă, în primul rând, o acerbă concurență, o competiție nemiloasă căreia economia de ruginoase a României nu i-ar rezista nici cinci minute! Ce concluzie trag de aici? Că nu suntem mânați de instinctul de conservare, ci de lăcomie! Se știe că în Uniunea Europeană salariile sunt mai mari și viața mai ușoară, însă nu ne dăm seama cum se ajunge la acea prosperitate
Luciditatea e un cuvânt franțuzesc by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15960_a_17285]
-
proprie voință, reduce la doar trei numărul manualelor aprobate pentru fiecare disciplină! Că ministresa n-are în descrierea fișei de post astfel de atribuții, probabil că nu interesează pe nimeni în România, unde dacă nu faci câte un abuz pe minut înseamnă că ești moale și incompetent. Infinit mai grav e că cucoana pedeseristă a eliminat unele nume, dar le-a păstrat pe altele după criterii ce țin, probabil, de idiosincrasiile, dar și de interesele politice ale domniei sale. Prost sfătuită (dac-
Manual de bune maniere pedeseriste by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15977_a_17302]
-
incomodați de personalitatea lui. Un dram de nebunie trebuie să existe în orice creator..." era de părere regizorul. Viața lui, spectacolele lui conțin glasul nebuniei, al aventurii. Lopahin spune la începutul ultimului act din Livada: Trenul pleacă în 20 de minute". Vlad Mugur a încercat să monteze actul exact în acest timp. Personajele se grăbeau, fugeau în culise, ca în presupusele camere. Spectacolul se mutase în culise. Personajele aproape nu se mai vedeau, vorbeau în întuneric, iar cuvintele, replicile deveneau tot
In memoriam Vlad Mugur: Toate drumurile duc la München by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15988_a_17313]
-
Linden"; distribuțiile, montările, sunt, evident, diferite. "Don Giovanni" poate fi vizionat la ambele teatre situate în partea de est a orașului, cu singura deosebire că la "Komische Oper" totul se cântă în limba germană. Aici, spre exemplu, trec zeci de minute până reușești să te obișnuiești, până accepți această convenție privind limba locului; chiar și în cazul premierei cu "Boris Godunov", eveniment petrecut la începutul lunii mai. Surprinzător nu mai este faptul că marea capodoperă a lui Mussorgski nu se cântă
Un stat în stat by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/16021_a_17346]
-
șoferul. Nimeni altul decît regizorul Tompa Gabor. Scopul călătoriei noastre se numea Tango, premiera lui din orașul amintit. Piesa asta îți prinde urechile și, dacă nu ești atent, te înghite cu totul. Dezbaterea noastră, de multe ori polemică, atingea și minute de tensiune care făceau să pătrundă în mine groaza: mașina aluneca într-o parte sau în alta, aparent fără control, depășirile se făceau la limită. Intrase în mine teroarea experimentului, cum s-ar zice. Cînd pacea a domolit dialogul, am
Nunta lui Artur cu Ala by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15594_a_16919]
-
în aer bereta odată cu valul dulce vibrat al glasului: O... tinerețe, tinerețe plină de avânt! Tot din mansarda în care murea Mimi își aduna Colline haina bătrână prin buzunarele căreia trecuseră toți filozofii și poeții. Încerca să o vândă. Două minute de muzică gravă, unul din marile roluri ale lui Nicolae Secăreanu... pe lângă Boris sau, mai târziu Tirezias, orbul care 'vede'. A fost și un 'Bărbier de aur' cu glasul unic pe mapamond al lui Nicolae Herlea, cu vocalizele argintate și
Identificare by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/15614_a_16939]
-
am preferat să urmăresc proiecțiile, din cauza suprapunerilor din program, n-am putut urmări dezbaterile din foaierul Cinematografului "Studio", pus la dispoziție cu generozitate de către UCIN. Într-unul din programele matinale am descoperit nestemata acestei ediții: un film de 50 de minute produs de Editura Video și realizat de Ștefan Velniciuc - regia și Jeanine Stavarache - scenariul, un interviul cu Iva Diva, veterană a cinematografului românesc, colaboratoare și soție a pionierului Horia Igiroșanu în ale cărui filme de aventuri a jucat. În ciuda vîrstei
Restanța "CineMAiubit" by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15613_a_16938]
-
o urîțenie trucată prin ochelari cu rame oribile, tone de gel care să distrugă complet aspectul părului, haine urîte, sprîncene neîngrijite și un machiaj pe măsură. Personajul are, la prima vedere, un aspect de caricatură - iar dacă-l privești 5 minute, impresia nu dispare. Evident că, în finalul serialului, Betty cea urîtă intră pe mîna unor stiliști și devine o frumusețe, deși, fiind modestă din fire, tot între urîte se consideră. Aici serialul se încheie: o femeie frumoasă nu mai e
La anu' plecăm de Acasă by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15621_a_16946]
-
cu siguranță, nimic... De Crăciun am putut vedea pe Acasă nu numai reclame care anunță finalul unor telenovele (vezi Betty) sau "marea premieră" a altora, ci și selecțiuni din interesantele emisiuni ale Mihaelei Tatu. Cîteva exemple, la întîmplare, surprinse în minutele în care, schimbînd canalele fără țintă precisă (ca în vacanța de iarnă), ajungeam pe acest post: Mihaela Tatu în costum de nazist-ă, făcînd glume suficient de sinistre despre cuptoarele din lagărele de concentrare, unde amenința cochetă că-și va trimite
La anu' plecăm de Acasă by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15621_a_16946]
-
am trăit în ultimii doi ani. Există probleme de comunicare, dar și ele sînt mult atenuate de stăpînirea unei limbi de circulație universală ca engleza. O altă limbă universală este, pur și simplu, cultura liberală sau "civilizația" noastră de fiecare minut și secundă. Românii au primit, prin sistemul de învățămînt, o conștiință de europeni, de multe ori în conflict cu educația tribală din familie. Dar izolarea politică și culturală din perioada comunistă a deformat imaginea noastră de sine, ne-a făcut
Mircea Cărtărescu - Oamenii civilizați, oamenii necivilizați by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15591_a_16916]
-
spus că se va duce la București, pentru un consult medical. S-ar putea ca această deplasare să aibă și alt scop. S-ar putea. Sigur nu știu. Nu știe decât el și familia, probabil. Culmea este că, acum câteva minute, dosarul Bleahu a fost cerut prin fax la... Centru. Mâine, În jurul orei unsprezece, va fi aici domnul inspector Tudor Pencescu. Cel care va ridica dosarul, personal. Și, te rog, să fii prezent cu dosarul șnuruit. Înmărmurit, teicanul și-a pus
A fost o lume. In: Editura Destine Literare by Ion Floricel-Țeicani () [Corola-journal/Journalistic/81_a_355]
-
le adusese cu el în Anglia, se dovedise a fi - cel puțin pe plan tehnic - neașteptat de capabil. De fapt, a doua peliculă, un film de acțiune cu un final zgomotos și violent și cu o durată de treizeci de minute, îi impresionase pînă și pe erudiții în ale cinematografiei cărora le plăcea să se strîngă în jurul mesei din colț de la Café Valladon, cu excepția lui Terry, care susținea că întreaga secvență spectaculoasă de la sfîrșit era "o grămadă de clădiri care săreau
Jonathan Coe - Casa somnului by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/15650_a_16975]
-
domeniu, ceea ce, la o socoteală atentă, însemna că o zi întreagă în compania lui Kingsley era totuși un preț mai mult decît rezonabil. - De ce te holbezi la mine? Terry se foi vinovat în scaun, conștient că pe durata ultimelor cîteva minute ochii i se fixaseră hipnotic asupra ofensatorului acoperămînt al interlocutorului. - Iartă-mă, spuse el. Eram cu mintea aiurea. [...] Terry își îndreptă din nou atenția asupra șpaltului articolului. Avea toate motivele să fie mulțumit de primul lui demers jurnalistic: pe lîngă
Jonathan Coe - Casa somnului by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/15650_a_16975]
-
disponibilizări: salariile pot stagna ani de-a rîndul, în ciuda inflației galopante, sau pot chiar să scadă, te poți trezi fără bani de diurnă, benzină, materiale consumabile, abonament telefonic etc. Cum să-ți faci meseria de ziarist dacă trebuie să contorizezi minutele vorbite cu sursele și nu prea ai bani de deplasări? Nu în ultimul rînd, uneori publicația/postul supraviețuiește doar cu prețul unei sărăcii jenante a produsului finit. În aceste condiții, ziariștii care se respectă cît de cît se văd obligați
A fi ziarist în România by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15689_a_17014]
-
50%), Andrea Dworkin atrage atenția că este o minciună periculoasă să se mai pretindă, în continuare, că asemenea fenomene sînt izolate. Statistici alcătuite ceva mai tîrziu arată că la fiecare 18 secunde, o femeie este bătută, iar la fiecare 3 minute se produce un viol. De vreme ce frecvența acestor acte de agresiune este atît de mare, judecă Andrea Dworkin, este o ipocrizie periculoasă din partea autorităților să încerce să le prezinte drept fenomene izolate. Aici își are originea lupta scriitoarei cu inerțiile sistemului
Teoreticiana by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15708_a_17033]
-
decripteze filmul și să-i depisteze cel mai mic artificiu - nu se mai poate acționa decît vizîndu-se percepția subconștientă. Înarmat cu această mărturie, crticul se poate hazarda să limpezească oarecum ceața în care se plutește la capătul celor 139 de minute ale filmului Dansînd cu noaptea (Danemarca, Suedia, Franța 2000, Distrubuit de Independența Film). Cel care împreună cu Thomas Vinterberg a lansat Dogma 95 ca pe un Jurămînt de castitate invitînd la întoarcerea la originile artei a 7-a are și un
Moralități pentru mileniul III by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15734_a_17059]
-
exercițiu de a se obișnui cu realitatea în care a plonjat, de-a și-o vîrî în cap, în Utzbach așadar, Roata istoriei nu se va învîrti. Reprezentația nu va avea loc. Deși totul este jilav în jur, cu cîteva minute înainte de începerea spectacolului, biserica ia foc! Spectatorii pleacă, în cap cu primarul, să stingă incendiul. Vorbele lui Bruscon nu au nici o finalitate, nici o formă concretă decît aceea a delirului în sine. Acesta este spectacolul pe care-l privim. Cel finit
Exercițiul delirului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15753_a_17078]
-
cunoaște elemente, de a te lăsa sedus de forța poveștii, a credinței, pînă la capăt, în ceea ce este permis, de a pricepe violența și senzualitatea care mustesc pe dedesubtul existenței, știința supunerii și a dăruirii, iluzia că poți fii un minut ca ei îți îngăduie să faci niște cărări spre o altfel de cultură și civilizație, spre o altă filosofie față de minte, de trup, de viață și de moarte. Și de aceea mi se pare o schimbare fundamentală de ton și
Răsărit de soare deasupra pădurii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15771_a_17096]