KorAP: Find »[drukola/base=mira & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...69 70 71 ...473 >

11,805 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250

o lucrare despre mine. A venit fără a-și anunța sosirea ca și cum ar fi trecut pe aici din întâmplare. A spus: — Sunt Ludmila. Am citit toate romanele dumneavoastră. Știind că nu voia să-i cunoască personal pe autori, m-am mirat s-o văd. A spus că sora ei avea întotdeauna o viziune parțială asupra lucrurilor; din acest motiv, după ce Lotaria îi vorbise despre întâlnirile noastre, dorise să verifice personal, ca pentru a confirma existența mea, dat fiind că eu corespund

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
ochi distrați: o fixitate intensă însoțește mișcările irisului albastru. Din când în când privirile voastre se întâlnesc. La un moment dat ți se adresează, sau, mai bine-zis, vorbește în gol, deși ți se adresează cu siguranță ție: — Să nu vă mire că privirea mea rătăcește în gol. Într-adevăr, acesta este modul meu de a citi, și doar astfel lectura mea este rodnică. Dacă o carte mă interesează cu adevărat, reușesc s-o urmăresc numai preț de câteva rânduri, căci mintea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364

de dovleac într-o oală mare emailată. — Menajera mea a fost arestată și dusă la închisoare, spuse el calm. Avea o armă. Într-o sacoșă. Mma Ramotswe puse jos lingura. Dovleacul fiersese și în curând va fi gata. Nu mă miră, replică ea. E o femeie necinstită. Până la urmă tot a prins-o poliția. N-a reușit să-i ducă. Domnul J.L.B. Matekoni și Mma Ramotswe fură de acord în după-amiaza aceea că viața le devenea amândurora prea complicată și că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
intrat până să pot face ceva. Și? o îmboldi Mma Ramotswe. — Și i-am zis că nevasta lui e rea de muscă. — Și cum a reacționat? — S-a întristat. Părea foarte afectat. Mma Ramotswe schiță un zâmbet amar. Nu mă mir, comentă ea. — Da, dar apoi l-am sfătuit să nu ia nici o măsură. Soția nu făcea asta pentru ea, ci de dragul copilului. S-a încurcat cu un bărbat bogat doar ca să se asigure că fiul ei o să aibă parte de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312

bani, poate-o să mă care să-i iau două feluri, o votcă și-o bere cu votcă, dar toți ceilalți pe care-i cunosc m-ar fi plictisit cu întrebările lor. Partea bună cu Anatol e că nu se miră de nimic. Ai putea să te duci la el într-o zi fără cap și cu guler țeapăn de honved, cu o lavalieră bălțată, el n-ar face altceva decât să te arate cu degetul: - Hăăăhââî, pe gât, nu mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
dup-aia pe internet și-a zis și Bozo că le bagă la el în revistă. - Care Bozo? - Ei, și tu, ești de comă! Ești de pe altă planetă? Așa mă simt și tac. - N-ai auzit de Bozo? s-a mirat Tavi. Păi el a învelit anul trecut în toamnă copacii din față de la Regiment cu hârtie igienică galbenă și plastic albastru, a adus o iapă de sus de la Agronomie, a vopsit-o tricolor și-a făcut fotografii cu statuia lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
Romania-mânca-ți-aș...” Ieftin, dar vesel nevoie mare, râzi de te spargi, până dai în bâlbâială. S-a ales praful de „cei trei Voievozi”, cum ne poreclea lumea în liceu și-n facultate. - Ce-o fi fost în capul babacilor? se tot mira Vlad. Ștefan, Vlad, Mircea... unu’ și unu’... Nu puteau să ne cheme, ca la ei la Rediu, Ciorogârla și Prisăcani, Ion, Vasile și Gheorghe? - Sau Ion și Ion și Ion... - Hai că mergea și Dumitru... - Ce să-i faci, zice

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
teniși prin care-mi ies degetele de la picioare, o femeie îmi face semn, șșșș, mi-arată din cap o direcție, o iau pe acolo, pe o stradă îngustă, în pantă, care tot urcă, urcă. Am întins mâinile spre ziduri. Mă mir că se smolesc atât de repede, sunt negru până la coate. „Aha, ia spune și tu, cine nu-i aici? Și cine-a zburat, aschimodie?” aud. *** Iar e dimineață. Călâie. S-a adunat lumea în fața blocului de vis-à-vis. - S-a aruncat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
vrea să vadă și domn’ profesor... Îmi face-un brânci, ajung mai în față și văd ieșind de sub cârpă un picior deformat de varice, c-un călcâi crăpat, întărit ca o copită. - Mulțumesc, mulțumesc... mi-ajunge... - Cum, numai atâta? se miră vecina mea. Să-i zic doamnei, poate coboară și ea? - Da, puteți să-i spuneți... De ce nu? - Mă duc să sun la ușă, spune, strângându-și capotul pe ea. Se-ntoarce. - Domn’ profesor, și la dumneavoastră s-a întins mucegaiul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
părul uns cu gel și fâșie de piele la gât, ca o cotarlă de lux, își trombonește vecinele. - ...asta înseamnă... importanța stă în... încerc să reiau fraza, dar s-a culcat. Am rămas cu mâna în aer, cu degetele rășchirate, mirându-mă și eu de înflăcărarea mea retorică de mai devreme. Aceleași figuri, repetate de la an la an, ca și cum Dumnezeu și-ar fi epuizat stocul de șabloane. Fiecare are o sosie într-o altă serie. În ultimii cincisprezece ani, am văzut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
spectacol... - Dar, Lenin dragă, tu însuți ești un spectacol! Un spectacol magnific, dacă-mi permiți. Un Lenin-critic literar, aplecat asupra foilor, cu pixul în gură, e un spectacol la pătrat. Cum adică nu vrei să te dai în spectacol? se miră ipocrit. Nu vrei atenție, nu vrei circ, nu vrei reprezentație? Păi atunci de ce-ai venit? De ce mai scrii? Către public: - Noi nu pentru spectacol am venit aici, cinstită adunare? Hohote. - Hai, luminează-ne, specialistule, să-ți auzim spusele... Pronunță

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
au căzut s-au făcut omuleții de după dulap? - Mamă, noi de ce n-avem grilaj și nici felinar și nici poză? - Pentru că taică-tău bate crâșmele în loc să mai tragă acasă! *** - Sara, nu m-am mai anunțat, nu știu dacă... Nu se miră, nu se bucură excesiv, n-am deranjat-o. Are și ceva care mă scoate din minți. Ai putea să te dezbraci de tot, ea ți-ar da o pătură, să nu-ți fie frig, și haine de-ale ei, poate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
cinci minute în stația de tramvai, Făt-Frumos era în cizme de cauciuc... - I se pune pata... - Poți spune și-așa... Pe urmă, dintr-odată îl vezi. Pentru ăsta ți se strângea stomacul de durere și ți se tăiau picioarele? te miri singură. Din cauza lui ți se scutura corpul în spasme pornite parcă din șira spinării, te frângeai din senin și te sprijineai de ziduri... aerul nu-ți mai ajungea-n plămâni, de parc-ai fi primit un pumn în plex? Pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
lucru? - Care? - Ai și tu dreptate, lumea geme de-acum de vedete. Vedeta cu teoria despre renașterea națională, deconstrucția miturilor, împlinirea omului, integrarea lui pește, ăla cu opinii pe bandă rulantă... - S-a dat la tine? - Păi, nu? Ce te miri așa? Doar se crede în dreptul lui! A fost chiar indignat maestrul când l-am trimis la plimbare... Părea că nu sesizează, poate e-o confuzie la mijloc. Sigur sunt o ignorantă, el este cine este... Doar i se cuvine! Eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
Panghele, și câinii hămesiți au curățat carnea de pe oase... - Atunci n-avea coarne? mă ia gura pe dinainte. Se vede că i-a apucat o milă nesfârșită pentru nenorociții cu școală: - Cum, Doamne iartă-mă, să aibă coarne? s-a mirat. Doar nu-i Ducipal! Când o să apară așa ceva, atunci sfârșitul lumii e aproape. Când o să iasă jigăniile din ascunzișurile lor, când o să se înroșească și apa, atunci toți o să știe că nu mai e mult, că nu ne mai rabdă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
umplut iar paharele, iar Mardare, cătrănit nu știu de ce, s-a dus în sfârșit să-i servească pe ceilalți doi clienți. - Și ce legătură are capul de cal cu muflonul? încep eu să-mi pierd răbdarea. - N-are, s-a mirat femeia de întrebarea mea, da’ asta a văzut Iacob când a ieșit în fața dughenei lui. *** Sunt în tren. M-am hotărât să stau cu ochii închiși tot drumul, spre disperarea grăsanului din fața mea, care mi-a lansat, înainte de-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
servicii de masă, am băut ceva pe hol înainte de-a merge la petrecere, n-am mai ieșit pe sub bolta de flori pentru că ploua în continuare. Am stat la masă să mă felicite neamurile, cu trandafirul la butonieră, și mă miram cum de nu văzusem cât de bine seamănă cu maică-sa. - Ești nebun? Unde pleci așa, prin ploaie? m-a tras cineva de mânecă și i-am lăsat haina. Probabil au fost mai multe, dar am uitat. - E perspectiva, Carina

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334

Îl obligă să-l urmeze pe Înălțimi, nelăsîndu-l să se depărteze de el nici măcar o clipă. Amîndoi văzură cum nava se Îndrepta direct către insulă, voind pasămite să-i dea tîrcoale, căutînd refugiul sigur al ansei dinspre nord, și se mirară de linia zveltă și velele splendide care Îi confereau un aspect elegant, de perscăruș uriaș care abia dacă atingea suprafața apei. - E Virgen Blanca, Îi atrase atenția Mendoza. Merge pe ruta Valparaíso-Panamá, dar e ciudat că navighează atît de departe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
așa fel Încît să știe să facă față cu curaj vremurilor grele În care ne-a fost dat să trăim... Atitudinea ei de azi mă dezamăgește... Să-și Închipuie că cineva ne-ar privi din Întuneric! - Pe mine nu mă miră..., interveni din colțul său subofițerul cu chitara. Am găsit urme proaspete În vale și prin rîpele vestice. - Or fi ale cuiva care, ca și noi, căuta apă sau broaște-țestoase... - Am găsit și răzoare de legume și cîțiva pomi fructiferi... Făcu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
Era stăpînul absolut și știa asta. - Ce faci? Se trezise cu el alături, ivindu-se, ca de obicei, din pămînt și Într-o desăvîrșită tăcere, ca o umbră fără trup, iar Dominique Lassa tresări terorizat. - Scriu. - Știi să scrii? se miră Iguana. - Dacă n-aș ști, n-aș scrie, veni răspunsul logic. Eu țineam jurnalul de bord pe vapor. - Asta o face Întodeauna căpitanul... Căpitanii sînt cei care știu să scrie. - Căpitanul prefera să o fac eu, pentru că scriam mai frumos

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
o bună bucată de vreme Își aținti privirea asupra penei de cormoran care rămăsese pe piatră, lîngă grosolana călimară care nu era altceva decît o cutie veche de tablă, și comentă sec: - Învață-mă să scriu. - Ce-ați spus? se miră Lassa. - Ai auzit doar: să mă Înveți să scriu... Luă pana și Începu să se joace cu ea. Știu că pot să Învăț și Îmi va sluji ca să Îi povestesc lumii ce mi-a făcut și să-i declar război

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
Ucide-l și lasă-mă pe mine În pace! - Un rege nu ucide niciodată cu mîna lui, Îi aminti Oberlus cu o voce foarte liniștită, aproape amuzată. Și trebuie să Încep să mă comport ca un rege. - Rege, tu? se miră francezul. „Regele Iguanelor”, asta ești... Regele focilor, al albatroșilor și al broaștelor-țestoase... Regele, poate, al tuturor dracilor din iad, al tuturor avortonilor care s-au născut vreodată; al broaștelor rîioase, viermilor și balelor... Regele... - Ți se termină cele cinci minute

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
copilul ei avea să o moștenească. Iubea acel copil. Chiar dacă era fiul cui era și se simțea neliniștită de faptul că s-ar fi putut naște diform și respingător, Îl iubea cu o dulce tandrețe, de care ea Însăși se mira prima. De asemenea, se Întreba adeseori ce s-ar fi Întîmplat cu viața ei - și a altor oameni - dacă Rodrigo ar fi fost În stare să-i dăruiască un fiu În acei ani minunați petrecuți la Cotopaxi. Poate că un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
prăbuși pe o piatră, așezîndu-se de parcă i-ar fi fost cu neputință să mai stea În picioare după ce ascultase ceea ce Îi spusese Iguana. Uimirea ei sporea, deși credea că-și epuizase cu multă vreme În urmă capacitatea de a se mira. În cele din urmă șopti, mai mult pentru sine decît pentru Oberlus: - Să vîslești șapte sute de leghe Într-o barcă de opt metri și Împotriva curentului... Ești nebun! Iguana se opri din nou din treabă și arătă cu degetul spre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229

disciplină, sado-masochism. Zice: În realitate, carpetele astea au rolul de a-i ajuta pe cei rămași în urmă. — Străinii ne vor vedea pe noi și vor vedea numele lui Shane, zice tata. Nu voiam să le zboare mintea la te miri ce. Farfuriile își încep marșul lent în jurul mesei în direcția acelor de ceasornic. Umplutura. Măslinele. Sosul de afine. — Voiam triunghiuri roz, dar toate carpetele au triunghiuri roz, zice mama. E simbolul nazist pentru homosexuali. Zice: Tatăl tău a propus triunghiuri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]