1,916 matches
-
atât de mulți oameni spre ea, în ciuda vitregirii pecuniare? Care e mirajul acestei profesii? Ce obții practicând-o? Te legitimezi în vreun fel? Îți confecționezi o aură de om subțire și ales? A.R. Presupun că e vorba de un miraj generat de orgoliul personal: acela de a-ți vedea numele tipărit. Unii ar da nu știu cât să și-l vadă, la fel cum alții ar plăti greu să-și contemple numele pe ecranul televizorului, fie și în partea de jos (cât
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
înșfăcam halatele de molton direct peste costumul steril și alergam, cum numai în Spitalul de urgență am mai văzut, spre farmacia transformată în duty free. E clar că nu nevoia strictă ne mâna (căci fiecare își avea chirurgul său), cât mirajul... Pe de altă parte, o rezervă personală de țigări-cafea-ciocolată era esențială în lumea trocului din acei ani. De fumat, fuma toată lumea. Se fuma dimineața, la cafea, înainte de pregătirea sălii, se fuma imediat înainte de intrarea în spălător, se fuma între operații
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
treabă bună în baie - era un tipicar căruia îi plăcea ca totul să arate glanț și oricum lustruia, din proprie inițiativă, tot ce-i pica în mînă. Dacă stau bine să mă gîndesc, poate că totuși i-a făcut plăcere... Mirajul „boemei“ liceene s-a spulberat după cîtva timp și ambiția de a fi altfel în raport cu elevii așezați a început să mă plictisească. Eram totuși la fel cu mulți tovarăși de-ai mei de chiuluri și de băute. Am început să
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
obârșia țărănească, bucovineană, a intelectualului care merge alături de mama sa. Chemarea amintirilor, purtându-i pe Dumitru Dascălu sau pe Vasile Fetescu dintr-o ipostază în alta, prilejuiește autorului reiterarea unor texte superior valorificate prin reeditare cum ar fi cele intitulate Mirajul profesiei de învățător, Dăscălița, Lecția, Ora de dirigenție, Aventura, Evocări de la Șendriceni, Dreptul la amintiri, ca și cele referitoare la poetul Mihai Munteanu și prozatorul Alexandru Mânăs tireanu, care sporesc valoarea pedagogică și memorialistică a lucrării. Episoade ca cel intitulat
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
de ultimă generație, conectate la internet ar exista în școli, nimic nu dă valoare și substanță actului educațional dacă nu este realizat de dascăli excelent pregătiți și superior motivați, dacă nu există educatori adevărați. Limpeziri de gând și de suflet Mirajul profesiei de învățător Pe Dumitru Dascălu, al cărui nume este emblematic pentru profesia pe care și-a ales-o, activitatea învățătorului care l-a alfabetizat, i a luminat mintea și i-a deschis calea spre învățătură, l-a fascinat și
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
de pe chipurile contorsionate ale copiilor mirarea, nedumerirea, neputința, ca și sclipirea scânteietoare a înțelegerii. Cred că astfel de momente de tensiune intelectuală, în care fluxul emoțional și spiritual circulă intens, în ambele sensuri (de la învățător la clasă și invers), reprezintă mirajul profesiei de învățător. Dascălii cu vocație - făuritori de personalități - construiesc, cu migala șlefuitorului de diamante, edificiile umane și, prin aceasta, rămân pentru totdeauna în memoria afectivă a învățăceilor. Se mai întâlnesc totuși persoane mature care, deși au beneficiat în copilărie
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
este una dintre realitățile actului paideic ce l-au preocupat constant de-a lungul anilor de apostolat. Motivul acestei orientări ? Anii de început ai școlarității sale, precum și experiența personală dobândită în activitatea didactică. Cu mintea puțină de copil atras de mirajul cunoașterii prin învățare școlară, Dumitru Dascălu a avut prilejul să identifice și să compare stilul de muncă al tuturor învățătorilor care profesau la școala din satul său natal. Erau vremurile tulburi premergătoare celui de-al doilea flagel mondial. Începuseră concentrările
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
putut rezista. Doream să înregistrez cu privirea și să stochez în memorie tot ce voi vedea. Am urcat în tren, ne-am ocupat locurile și încet trenul a părăsit gara mergând în direcția Oravița. O vreme am urmărit, cu privirea, mirajul peisajelor prin care treceam, până s-a lăsat întunericul. Au început apoi poveștile și jocurile pentru a nu ne plictisi. Cele trei ore, cât a durat drumul până la Oravița au trecut pe nesimțite. Aici am coborât pentru a urca
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
amer[ican] și cartofi noui să fac garnitură la friptură, și cu lapte cremă de castane. E însă amuzant și vrea să-mi îndepărteze starea sufletească ușor în depresiune. Poate îți scriu astea și ca să te pun în gardă de miraj la distanță. Moicuța, draga mea, mamy mic, îți scriu mereu vrute și nevrute. Mâine la 8 voi merge la Poștă să duc amândouă scrisorile odată. Vei primi două. Vreau să fii mulțumită chiar dacă aceasta din urmă e anostă, insipidă. Mi-a tăiat
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
izolați acolo, scrisorile nu vă pot ajunge; trenurile voastre nu merg: formidabilă această putere a muncii care nu mai vrea să mai muncească. Dar țip egoist: Dar noi, noi două? De ce să ni se taie firul subțire și delicat al mirajului cuvintelor scrise? 1 decembrie [1947], luni [...] Sunt așa de fericită, în desperarea mea, că te am pe lume, că exiști, că ții atât la mine. Ți-am mai scris, cred, că ești splendida compensație a celor ce nu am avut
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
numerele din Sinteze, unele deosebit de interesante. îți mulțumesc călduros. Trimit acum vreo patruzeci de pagini. <footnote id="1">Alături, pe un pătrățel de hîrtie, nelipsita indicație asupra „succesiunii”: „întâlniri cu Otilia Cazimir”, „Lângă un portret de Camil Ressu: Puia-Florica Rebreanu”, „Mirajul perfecțiunii: Ion Irimescu”, „Coleg cu Horia Lovinescu”, „<< La Doulce France>>”. Publicarea lor a durat de la 31 iulie 1998 pînă la 9 octombrie 1998.</footnote> Cu cele mai bune sentimente și salutări cordiale. Constantin Ciopraga </citation> (35) <citation author=”Constantin Ciopraga
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
MAE și a celor 40 de "postuniversitari" care stăteam la cămin, în cei doi ani petrecuți în blocul C de fete nu s-a înregistrat nici o naștere, nici un viol, nici o acuzație de "hărțuire sexuală", deși viitorii diplomați, având în vedere mirajul carierei, erau "vânați" non stop de frumoasele și tinerele braconiere. Au mai fost pe ici-pe colo idile mai mult sau mai puțin vinovate, fără impact însă asupra "părților" și încheiate "pe cale amiabilă". Eram cazați câte doi în cameră și timp
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
ca la pantalonii bufanți ai generalilor!). Am ajuns la minister, împreună cu ceilalți juni colegi diplomați. Vagonul de tramvai cu care făceam deplasarea, plin la acea oră de "oameni ai muncii", devenise cu noi o seră "sui generis" datorită produselor cosmetice "Miraj" și "Farmec", utilizate generos. Sediul se afla pe atunci pe Bulevardul Republicii, într-o clădire cenușie și prost întreținută. Primele "contacte" le-am avut cu cei de la cadre, pentru completarea de formulare, eliberarea legitimațiilor etc. Am fost întrebat la ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
cu artificialitatea lumii din care mă Întorceam. Acea „realitate“ din teatru era pusă la Îndoială de autenticitatea prezenței lor. Dacă e adevărat că În teatru avem de-a face cu aspecte esențiale ale vieții, nu e mai puțin adevărat că mirajul lui ne poate face să-l confundăm cu viața Însăși. La fel, suntem seduși de insula lui Prospero și uităm că teatrul nu este același lucru cu o disciplină spirituală, e o reflecție, e doar o metaforă care să-ți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
fi testat, unde ai voie să greșești și să reîncepi. În cele cinci săptămâni de repetiții la Public nici nu putea fi vorba de așa ceva, dar la Început entuziasmul m-a orbit și m-a făcut să cred În acest miraj. Note din tunel Nu m-am eliberat de gustul amar nici după premieră. Dimpotrivă. Am plecat curând după aceea la Paris, dar nici acolo nu m-am liniștit. Melancolia pusese stăpânire pe mine odată cu Hamlet. Se Întâmplau În jurul meu evenimente
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
pe care le poate face spiritul uman. Nu este vorba nici de așa-numitele muscae volitantes - umbre aruncate pe celula retinală de o umoare sticloasă, care se văd ca niște fire transparente plutind prin câmpul vizual. Poate că mai aproape de mirajele hipnogogice, la care mă gândesc, este pata de culoare, șocul de postimagine, cu care lampa pe care abia ai stins-o rănește bezna palpebrală. Totuși un asemenea șoc nu este neapărat adevăratul punct de plecare pentru lenta și constanta desfășurare
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
cerul expus total luminii. Printre splendorile pe care le Îngrămădea acel apus și care se modificau imperceptibil, se deslușeau detalii de structură cu pete luminoase ale unor organisme cerești, maluri Întunecate cu fisuri sclipitoare sau plaje netede, eterice, ce păreau mirajele unor insule pustii. Nu știam atunci (cum știu astăzi la perfecție) ce să fac cu asemenea lucruri - cum să scap de ele, cum să le transform În ceva ce poate fi predat cititorului sub forma caracterelor tipărite pentru a-l
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
și eu am plecat agale mai departe, cu plasa mea pentru fluturi, spre stâncile de mai sus, unde mă aștepta specia euxină a fluturelui Hippolyte Grayling. În acea vară a anului 1918, o mică oază amărâtă a tinereții ispitite de miraje, fratele meu și cu mine frecventam prietenoasa și excentrica familie care deținea moșia Oleiz, de pe țărmul mării. Am legat curând o prietenie zeflemitoare cu Lidia T., care era de aceeași vârstă cu mine. În jurul nostru era Întotdeauna mult tineret; tinere
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
dezgustat pe care-l avea chipul lui cu nobile cute de pe frontispiciul operelor sale complete. Presupun că pentru un observator detașat ar fi ușor să facă haz de toți acei oameni ireali care mimau În orașe străine o civilizație moartă, mirajele Îndepărtate, aproape legendare, aproape sumeriene, ale St. Petersburg-ului și ale Moscovei din perioada 1900-1916 (perioada care, chiar și În anii douăzeci și treizeci, părea perioada 1916-1900 Î.Hr.). Dar cel puțin erau protestatari pentru majoritatea scriitorilor mari ai Rusiei de când
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
e iubirea ta cu frunte velină, cu gât lung și buze de coral? Un sac de sânge, umori hormonale, organe palpitând. Se știe prea bine cum acești vor sfârși acești trandafiri. Prietene, cât timp îți vei irosi viața iubind aceste miraje? Lasă toate astea amorezaților distrați! Adevărata frumusețe e ascunsă. Caut-o în invizibil.” Convorbire (telefonică) cu Andrei (Bart) despre forma spirituală a lui Dumnezeu în arbori și pietre. Apoi, brusc, revenim pe pământ, vorbind despre „căderea” unui prieten într-o
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
nu o ocolesc), sunându-ne mereu de la Buzău, orașul soțului, respectabilul pensionar (și el fost ieșean), prof. univ. Costel Ioanițescu. Trecând în revistă activitatea sa, mă voi opri doar la câteva roluri, urmând să comentez pe larg strădaniile sale în Mirajul scenei (când voi lansa o istorie trăită a Operei ieșene la împlinirea celor 50 de ani (1956-2006), de la înfiiințare. Mi s-a întipărit pe memoria retinei apariția ei, cu statura-i impunătoare, din actul întâi al operei Carmen de Bizet
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
podium! Omagiile noastre pentru minunatele clipe de visare oferite! Dacă mai adaug și faptul că eroul acelei seri poartă în piept un stimulator electric, oricine își poate da seama că participarea maestrului la acest eveniment spune totul despre dăruirea și mirajul muzicalității sale! Fericit în arta sa, a fericit la rându-i pe mulți, când era remarcat în orchestrele Filarmonicii și Operei prin tonul său inconfundabil! (Radio Iași păstrează una din puținele imprimări cu aria E lucevan le stele din actul
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
-și onoreze promisiunea!... De aceea, cu greu voi reuși să evoc prestigioasele sale apariții pe scena ieșeană! Când am cunoscut-o, în 1956, odată cu înființarea Operei de Stat din Iași, era printre puținii care dăduseră de gustul succesului, cuprinși de mirajul scenei. Încă din 1947, ca elevă în ultima clasă a Școlii Normale, a fost distribuită în rolul Ileana din opera La șezătoare de Tiberiu Brediceanu, împreună cu studenții clujeni. Succesul obținut la acest debut și încrederea acordată de profesioniștii de elită
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
a începuturilor de carieră petrecută pe sol ieșean. Totul este astăzi istorie! O rememorare a unor fapte din care se pot trage multe învățăminte, dar devin și un imbold, m-am încumetat să le cuprind într-o monografie sentimentală intitulată MIRAJUL SCENEI pe care intenționez să o prezint anul viitor, când se va împlini, la 3 noiembrie 2006, o jumătate de veac de prezență și mărturie activă pe această scenă. Deschiderea stagiunii de anul acesta s-a făcut sub semnul unor
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
mari, întunecoase, cu mobilier vechi și nefuncțional. Dar ce contau toate acestea! Am iubit și iubesc Iașul, de care mă simt legat și acum cu o multitudine de fire și amintiri, precum un "cordon ombilical", dar Bucureștiul acelor ani oferea mirajul a 20 de săli de teatru, operă, operetă, de concerte, a numeroase săli de expoziții și de cinema... Nu venise încă izolarea proletcultistă, așa că beneficiam din plin de prezența culturii occidentale, de turnee ale unor trupe străine prestigioase, concerte, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]