2,504 matches
-
făptură. Veleitarismul său nu este altceva decât tot o formă a activismului modern care a dus la scindarea și disoluția caracterului. Ca și în alte împrejurări, spiritul teoretic atât de dezvoltat la romancierul eseist al veacului, a descoperit repede prototipul <<mitologic>>, în persoana iubețului Don Juan. Freneticul erou reprezintă însuși simbolul nestatorniciei și al afectivității ambulatorii.” <footnote Al. Protopopescu, op. cit., p. 98 footnote> Sandu din O moarte care nu dovedește nimic recurge la imaginea lui ca la o idealitate insurmontabilă: „O
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
pe care, cuminte, mi-am însușit-o. În acest sens datorez destule Ancăi Manolache și pionieratului său în feminismul creștin ortodox precum și Ștefaniei Mihăilescu, cea care ne-a redat feminismul românesc de la 1815 și până la anihilarea lui sub dictaturi. Personaje mitologice marcante: Semenele, mama parthenogenetică a Atenei și fiica ei. Pe Maria Magdalena, „în rând cu Apostolii”, dar mai credincioasă decât mulți dintre ei. Expresie celebră pe care o aplic ca formulă de viață: Expresia nu este celebră, dar încerc să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
cultura la nivelul trivialului. Unele femei, precum și bărbații „colaboraționiști”, lipsiți de complexul recunoașterii deschise și mândre că vin din femei, spun însă altceva: da, putem înălța cultura la nivelul „trivialului”. Acest adjectiv depreciativ vine dintr-un substantiv propriu: Trivia, arborele mitologic al vieții, divinitate feminină. Femeile sunt Trivia-lele fiecăruia dintre noi. Pântecele, burta, este locul haosului începuturilor, haos care prinde să se ordoneze, să devină cosmos întrupat într-o nouă făptură. Ioana Nicolaie ne ia de mână și ne povestește starea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
de curtezane și de pseudocurtezane selectate din mitologie, din istorie și din literatură, îl invităm ca, urmărind destinele lor mitice, legendare, istorice-reale ori construite prin ficțiune literară, să reflecteze asupra condiției femeii, asupra condiției umane, în general. Există un temei mitologic al comportamentelor și conduitelor de curtezane și de pseudocurtezane legendare, istorice-reale și create prin ficțiune literară, temei oferit de zeități feminine, implicate exclusiv sau prin uniri sacre (hierogamii) cu divinități masculine în cosmogonie (crearea universului), teogonie (apariția și dezvoltarea divinităților
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
apariția și dezvoltarea divinităților), antropogonie (crearea și evoluția omului). Unele divinități feminine sunt și simboluri ale fertilității pământului, ale fecundității, maternității, feminității, iubirii, voluptății, sunt patroane ale prostituatelor sacre din temple, modele sacre pentru curtezane și pseudocurtezane. Exemplificăm acest temei mitologic, conturând câteva figuri de zeități feminine: Ishtar, Hathor, Lakshmi, Nü Wa, Aphrodita... ce simbolizează comportamente și conduite erotice în diferite mitologii: sumero-babiloniană, egipteană, indiană, semită, iraniană, chineză, greacă, romană, precolumbiană, geto-dacă, japoneză, scandinavă. Ilustrăm, de asemenea, comportamentele și conduitele erotismului
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
comunice între ele constituentele subsistemului. Conform afirmațiilor lui Edgar Morin, la nivel sociologic, odată cu studiul societăților arhaice apare problema unei complexități noi. Ceea ce caracterizează această complexitate este faptul că sistemul social comportă o organizare economică și o organizare noologică (ideologică, mitologică) și că aceste două tipuri de organizare sunt părți integrante ale sistemului social și interferează fiecare cu toate celelalte componente ale sistemului. Or, contrar unei interpretări schematice rezultate dintr-o greșită definire a culturii, economia este o bază a culturii
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
cea de pentatlon, care era considerată proba atletului complet. Aristotel scria în Retorica că învingătorul pentatlonului este cel mai iscusit atlet și a fost dăruit de zei cu forță, iuțeală, îndemânare și curaj pentru a învinge. Referindu-se la surse mitologice, istoricul Filostrat scrie într-una din cărțile sale ca pentatlonul ar fi fost inventat în timpul călătoriei argonauților, în fabuloasa Colchida unde căutau berbecul cu lâna de aur. Cei 50 de argonauți conduși de Iason se întreceau în probe atletice când
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]
-
intenționalitate "religioasă". Dar majoritatea "documentelor" de dinaintea aurignacianului (~ 30000), adică uneltele, nu dezvăluie nimic în afară de valoarea lor utilitară. Și totuși, este de neconceput ca uneltele să nu fi fost încărcate de o anumită sacralitate și să nu fi inspirat numeroase episoade mitologice. Primele descoperiri tehnologice - transformarea pietrei în instrumente de atac și de apărare, dominarea focului - au asigurat nu numai supraviețuirea și dezvoltarea speciei umane, ci au produs, în egală măsură, un întreg univers de valori mitico-religioase, au incitat și hrănit imaginația
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
au metamorfozat în astre sau au urcat la Cer pentru a locui în Soare sau stele. Cea mai îndelungată revoluție: descoperirea agriculturii. Mezoliticul și neoliticul civilizațiilor de vânători. De altfel, e vorba de o idee religioasă universal răspândită și fertilă mitologic, căci ea s-a menținut în toate religiile, chiar cele mai complexe (cu excepția buddhis-mului hinayana). Se întâmplă ca o idee religioasă arhaică să se dezvolte într-un mod neașteptat în anumite epoci, ca urmare a unor împrejurări speciale. Dacă este
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
noastre imaginații. Mai ales această continuitate la nivelul activității imaginare ne poate permite să "înțelegem" existența oamenilor trăind în acele epoci îndepărtate. Dar activitatea imaginară a omului preistoric, spre deosebire de aceea a oamenilor din societățile moderne, era înzestrată cu o dimensiune mitologică. Un număr considerabil de figuri supranaturale și episoade mitologice, pe care le vom întâlni în tradițiile religioase ulterioare, reprezintă foarte probabil "descoperiri" ale epocilor de piatră. 10. Moștenirea de la vânătorii din paleolitic Progresele realizate în vremea mezoliticului pun capăt unității
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
imaginare ne poate permite să "înțelegem" existența oamenilor trăind în acele epoci îndepărtate. Dar activitatea imaginară a omului preistoric, spre deosebire de aceea a oamenilor din societățile moderne, era înzestrată cu o dimensiune mitologică. Un număr considerabil de figuri supranaturale și episoade mitologice, pe care le vom întâlni în tradițiile religioase ulterioare, reprezintă foarte probabil "descoperiri" ale epocilor de piatră. 10. Moștenirea de la vânătorii din paleolitic Progresele realizate în vremea mezoliticului pun capăt unității culturale a populațiilor paleolitice și declanșează varietatea și divergențele
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
suscitată nu de fenomenul empiric al agriculturii, ci de misterul nașterii, morții și al renașterii identificat în ritmul vegetației. Crizele care pun în pericol recolta (inundațiile, secetele etc.) vor fi traduse, pentru a fi înțelese, acceptate și stăpânite, în drame mitologice. Aceste mitologii și scenariile rituale care depind de ele vor domina timp de milenii civilizațiile Orientului Apropiat. Tema mitică a zeilor care mor și învie se numără printre cele mai importante, în anumite cazuri, aceste scenarii arhaice vor da naștere
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
antică, dar obiceiul este, desigur, mai arhaic (se crede că îl regăsim în mormintele de la Dipylon). Leopold Schmidt a arătat că anumite scenarii mitico-rituale, încă în vigoare la țăranii din Europa Centrală și sud-Orientală la începutul secolului XX, păstrează fragmente mitologice și ritualuri dispărute, în Grecia veche, încă înainte de Homer. De prisos să continuăm. Să subliniem doar că atari rituri s-au menținut timp de 4000-5000 de ani, dintre care ultimii l 000-1500 de ani sub vigilența celor două religii monoteiste
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Traducerea Maurice Lamhert, în "La naissance du Monde", p. 106. 4 Am urmat interpretarea data de R. Jestin, "La religion sumerienne", p. 170. Religiile mesopotarniene proprii. Ceea ce surprinde în drama lui En-ki nu este natura muritoare a zeilor, ci contextul mitologic în care aceasta se proclamă. 17. Omul în fața zeilor săi Există cel puțin patru narațiuni care explică originea omului. Ele sunt atât de diferite încât trebuie să presupunem o pluralitate de tradiții. Un mit relatează că primele ființe umane au
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
și Inanna, zeița stelei Venus și a dragostei. Zeii Lunii și ai Soarelui vor cunoaște apogeul în epoca babiloniană. Cât despre Inanna, omologată cu Iștar, akkadiana, și mai târziu cu Aștarte, ea se va bucura de o "actualitate" cultuală și mitologică niciodată atinsă de vreo altă zeiță a Orientului Mijlociu. La deplinul ei apogeu, Inanna-Iștar era atât zeița dragostei cât și a războiului, adică stăpânea viața și moartea; pentru a indica plenitudinea puterilor sale se zicea că e hermafrodită (hhtar barbuta
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
deci, triumful forțelor demonice. Tendința desemnată de savanții europeni ca "imobilism" se străduia să mențină intactă prima creație, căci ea era perfectă din toate punctele de vedere - cosmologic, religios, social, etic. Fazele succesive ale cosmogonici sunt evocate în diverse tradiții mitologice, într-adevăr, miturile se referă exclusiv la evenimente care au avut loc în timpurile fabuloase ale începuturilor. Această epocă numită Tep zepi, "Prima Oara", a durat de la apariția zeului creator de-asupra Apelor Primordiale până la întronarea lui Horus. Tot ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
apoi, la o nouă naștere. Coborârea lui Ra în lumea subterană semnifică moartea și învierea sa. Un anumit text îl evocă pe "Ra care se va odihni în Osiris și Osiris care se va odihni în Ra"60. Numeroase aluzii mitologice subliniază dublul aspect al lui Ra: solar și osirian. Coborând în cealaltă lume, Regele devine echivalentul binomului Osiris-Ra. După unul din textele citate mai sus, Ra "se ascunde în lumea cealaltă". Mai multe invocații din Litanie (20-23) subliniază caracterul acvatic
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
care își izbeau scuturile. Dansul înarmat al cureților constituia probabil o ceremonie inițiatică, celebrată de confreriile de tineri (cf. § 83). Căci unele peșteri serveau acestor confrerii pentru riturile lor secrete; de exemplu, grota de pe Ida, unde se reuneau Dactilii, personificare mitologică a unei confrerii de meșteri metalurgi. După cum se știe, grotele au jucat un rol religios încă din paleolitic. Labirintul preia și amplifică acest rol: a pătrunde într-o peșteră sau într-un labirint echivala cu o coborâre în Infern, altfel
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
și în Asia; dar aportul cuceritorilor este acela care va produce "miracolul grec". Tăblițele exhumate la Cnossos, la Pylos și la Mycene îi menționează pe zeii homerici cu numele lor clasice: Zeus, Hera, Atena, Poseidon și Dionysos. Din nefericire, informațiile mitologice și cultuale sunt destul de modeste: se face mențiune despre Zeus Dyktaos și Daedalus, despre "sclavii zeului" și "sclavul Atenei", nume de preoțesc etc. Cu mult mai semnificativ este renumele Cretei în mitologia și religia Greciei clasice, în Creta este făcut
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
se simt "zdrobiți"; oaia își lasă mielul și vaca își părăsește vițelul; "orzul și grâul nu se mai coc", animalele și oamenii nu se mai acuplează. Pășunile se usucă și izvoarele seacă. Este, poate, prima versiune literară a celebrului motiv mitologic, acel "gâște pays", consacrat de romanele Graalului.) Atunci zeul Soarelui și-a trimis mesagerii - la început vulturul, apoi pe însuși zeul furtunii - pentru a-1 căuta pe Telipinu, însă fără succes, în cele din urmă, Zeița-Mamă trimite albina; ea îl
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
ar putea spune că petra genitrix întărește sacralitatea Mamei-Pământ cu virtuțile prodigioase cu care se presupunea că sunt îmbibate pietrele. După 14 Primii traducători au propus "genunchi". Cei doi termeni sunt eufemisme pentru organul sexual masculin. 15 După anumite fragmente mitologice, se pare că zeii care se găseau în "interiorul" lui Kumarbi ar fi discutat cu el pentru a ști prin care deschideri ale corpului său trebuiau să iasă (cf. Gutterbock, op, cit., pp. 157-158) 16 în fapt, prima luptă a
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
din Samosata în secolul al II-lea d. Hr. Și Nonnos din Panopolos în secolul al V-lea). Dar Vechiul Testament reflectă polemica împotriva păgânismului, iar celelalte izvoare sunt fie prea fragmentare, fie târzii. Din 1929, un mare număr de texte mitologice au fost scoase la lumina zilei de săpăturile de la Ras Samra, vechiul Ugarit, oraș-port pe coasta septentrională a Siriei. E vorba de texte redactate în secolele XIV-XII, dar conținând concepții mitico-religioase mai vechi. Documentele descifrate și traduse până în prezent sunt
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
mai vechi. Documentele descifrate și traduse până în prezent sunt încă insuficiente pentru a ne permite o vedere comprehensivă a religiei și mitologiei ugaritice. Supărătoare lacune întrerup aceste povestiri; capetele coloanelor fiind sparte, nu există un acord nici măcar în ce privește ordinea episoadelor mitologice, în ciuda acestei stări fragmentare, literatura ugaritică este de neprețuit. Trebuie totodată ținut cont de faptul că religia UgarituM nu a fost niciodată aceea a întregului Canaan. Interesul documentelor ugaritice ține mai ales de faptul că ele ilustrează faze ale trecerii
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
El (întrucât acesta era tatăl tuturor zeilor), este numit "fiul lui Dagon". Acest zeu, al cărui nume înseamnă "sămânță', era venerat în al treilea mileniu în regiunile Eufratului înalt și Mijlociu 26. Totuși, Dagon nu joacă nici un rol în textele mitologice ale Ugaritului, unde Baal este principalul protagonist. Numele comun baal ("Stăpân") a devenit numele său personal. El are, de asemenea, un nume propriu, Haddu, adică Hadad. El este numit "Cel care călărește pe Nori", "Prinț, Stăpân al Pământului". Unul din
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Unul din epitetele sale este Aliyan, "Puternicul", "Suveranul". El este sursă și principiu al fertilității, dar și războinic, totodată, după cum sora și soția sa 'Anat este în același timp zeița dragostei și a războiului. Alături de ei, cele mai importante personaje mitologice sunt Yam, " Prințul Mării, Fluviul Regent", și Moț, "Moartea", care își dispută cu tânărul zeu puterea supremă, în fapt, o mare parte a mitologiei ugaritice este consacrată conflictului dintre El și Baal, și luptelor lui Baal cu Yam și Moț
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]