2,208 matches
-
zidul chinezesc de piatră care înconjura orașul vechi Lushun de la sud la râul Lun-ho aflat în nord-vest. Rușii continuaseră linia zidului chinezesc spre vest și spre sud, închizând zona limanului portului și noul oraș Port Arthur între forturi de beton, mitraliere și tranșee. Generalul Stessel s-a retras în Port Arthur la 30 iulie 1904. Împotriva rușilor se afla armata a treia japoneză, de aproximativ 90.000 de oameni, susținută de 474 de tunuri, aflată sub comanda baronului general Nogi Maresuke
Asediul de la Port Arthur () [Corola-website/Science/320454_a_321783]
-
reduta Templului, în vreme ce o altă forță ofensivă a fost trimisă spre Namakoyama și spre Dealul de 203 Metri. Primul a fost cucerit în aceeași zi, dar la Dealul de 203 Metri, apărătorii ruși au tăiat coloanele dense de atacatori cu mitralierele și salvele de tun. Atacul a eșuat și japonezii au fost forțați să se retragă, lăsând pământul acoperit cu morți și răniți. Bătălia pentru Dealul de 203 Metri a continuat alte câteva zile, japonezii câștigând teren în fiecare zi, doar
Asediul de la Port Arthur () [Corola-website/Science/320454_a_321783]
-
Până dimineața, japonezii au ajuns până la linia rusească de sârmă ghimpată și au păstrat pozițiile de-a lungul întregii zile, în timp ce artileria le oferea foc de acoperire. Japonezii au pierdut mulți oameni, deoarece rușii erau bine poziționați și puteau folosi mitraliere și grenade de mână împotriva grupurilor dense de soldați japonezi. Bătălia a continuat în următoarele zile cu lupte grele corp la corp. În cele din urmă, la ora 10:30 în ziua de 5 decembrie 1904, după un alt masiv
Asediul de la Port Arthur () [Corola-website/Science/320454_a_321783]
-
Majoritatea nu erau dotate cu o turelă sau aveau una foarte simplă care era manevrată manual. Tanchetele sunt mult mai mici decât tancurile ușoare și nu sunt echipate cu un tun. Armamentul lor constă de obicei în una sau două mitraliere. Câteva modele au fost dotate cu un tun automat de 20 mm, aruncătoare de flăcări sau un lansator de grenade. Tancheta Carden Loyd a fost considerată un model clasic și de succes , multe alte tanchete fiind proiectate după acest design
Tanchetă () [Corola-website/Science/320507_a_321836]
-
fiind folosite ca șenilete (pentru tractarea pieselor mici de artilerie) sau pentru misiuni de escortă în cadrul unităților logistice. Conceptul de tanchetă a fost ulterior abandonat din cauza utilității reduse a acestor vehicule și din cauza vulnerabilității în fața armelor antitanc sau chiar a mitralierelor grele. Rolul tanchetelor a fost preluat de autoblindate. Totuși, în Războiul din Vietnam armata americană a folosit un vehicul similar, denumit M50 Ontos, cu succese notabile. În anii 1990, armata germană a introdus în uz vehiculul Wiesel pentru a înzestra
Tanchetă () [Corola-website/Science/320507_a_321836]
-
superioară a ușilor este rabatabilă. Ambii membri ai echipajului au la dispoziție periscoape de vedere montate în lateral. Blindajul transportorului este relativ subțire și asigură protecție doar împotriva schijelor mici și gloanțelor de calibru mic. BTR-152 este vulnerabil la focul mitralierelor grele și la schijele mari ale artileriei. Pneurile vehiculului nu sunt protejate de blindaj și pot fi perforate de toate tipurile de gloanțe. Unele variante ale transportorului blindat pentru trupe au la dispoziție un troliu cu o capacitate maximă de
BTR-152 () [Corola-website/Science/322919_a_324248]
-
blindaj. Șoferul și comandantul erau singurele persoane care aveau plafon deasupra la primele variante. O prelată era folosită pentru a proteja încărcătura sau trupele de ploaie și zăpadă. Totuși, când era montată prelata, infanteriștii nu puteau sări din vehicul, iar mitralierele SGMB laterale nu puteau fi instalate. Soldații stăteau pe două banchete din lemn. Modelul BTR-152K a fost singurul care avea blindaj deasupra camerei desantului și un sistem de protecție NBC. Restul variantelor nu aveau aceste dotări. BTR-152 este înarmat cu
BTR-152 () [Corola-website/Science/322919_a_324248]
-
nu puteau fi instalate. Soldații stăteau pe două banchete din lemn. Modelul BTR-152K a fost singurul care avea blindaj deasupra camerei desantului și un sistem de protecție NBC. Restul variantelor nu aveau aceste dotări. BTR-152 este înarmat cu o singură mitralieră SGMB pivotantă de calibrul 7,62mm care reprezenta armamentul obișnuit al transportoarelor blindate ale epocii. Mitraliera SGMB putea fi înlocuită cu o mitralieră grea DȘK 1938/46 de calibrul 12,7mm. Mitraliera avea un câmp de tragere orizontal de 45
BTR-152 () [Corola-website/Science/322919_a_324248]
-
care avea blindaj deasupra camerei desantului și un sistem de protecție NBC. Restul variantelor nu aveau aceste dotări. BTR-152 este înarmat cu o singură mitralieră SGMB pivotantă de calibrul 7,62mm care reprezenta armamentul obișnuit al transportoarelor blindate ale epocii. Mitraliera SGMB putea fi înlocuită cu o mitralieră grea DȘK 1938/46 de calibrul 12,7mm. Mitraliera avea un câmp de tragere orizontal de 45 de grade și vertical de -6 și +24 de grade. Deoarece primele variante foloseau componentele camionului
BTR-152 () [Corola-website/Science/322919_a_324248]
-
un sistem de protecție NBC. Restul variantelor nu aveau aceste dotări. BTR-152 este înarmat cu o singură mitralieră SGMB pivotantă de calibrul 7,62mm care reprezenta armamentul obișnuit al transportoarelor blindate ale epocii. Mitraliera SGMB putea fi înlocuită cu o mitralieră grea DȘK 1938/46 de calibrul 12,7mm. Mitraliera avea un câmp de tragere orizontal de 45 de grade și vertical de -6 și +24 de grade. Deoarece primele variante foloseau componentele camionului ZiS-151, ele aveau aceleași problemele legate de
BTR-152 () [Corola-website/Science/322919_a_324248]
-
aceste dotări. BTR-152 este înarmat cu o singură mitralieră SGMB pivotantă de calibrul 7,62mm care reprezenta armamentul obișnuit al transportoarelor blindate ale epocii. Mitraliera SGMB putea fi înlocuită cu o mitralieră grea DȘK 1938/46 de calibrul 12,7mm. Mitraliera avea un câmp de tragere orizontal de 45 de grade și vertical de -6 și +24 de grade. Deoarece primele variante foloseau componentele camionului ZiS-151, ele aveau aceleași problemele legate de mentenanță și mobilitate. Mai târziu au fost utilizate componentele
BTR-152 () [Corola-website/Science/322919_a_324248]
-
un război mobil. Regimentul 2 a fost subordonat Corpului III al Armatei a IV-a. La 15 iunie 1941, cu o săptămână înainte de război, Divizia 1 Blindată era formată din: Grupul de Cercetare, 3 companii de motociclete, un detașament de mitraliere (12 piese), Compania 1 Antiaeriană, Compania de Transmisiuni, Batalionul de Pionieri Moto, Plutonul de Circulație, Plutonul de Poliție, Regimentul 4 „Vânători Moto” (2 batalioane), Regimentul 1 Artilerie Moto (un divizion tunuri 12 × 75mm, un divizion obuziere 12 × 100 mm și
Divizia 1 Blindată (România) () [Corola-website/Science/323963_a_325292]
-
de rege, mai înaintat în vârstă, cu barbă, mustață și plete lungi, cu mantie și coroană pe cap. Episodul omagiază filmul Matrix, prin referirea la Jack ca la un Ales, prin aluzia la o profeție, prin cuvintele paznicului când scoate mitraliera ("Ferește-te de asta!"), prin lovitura de pumn cu care sparge un zid și prin loviturile succesive pe care i le aplică lui Jack, țintuit la perete.
Jack în Țara Moon () [Corola-website/Science/319416_a_320745]
-
fiind construit în 339 de exemplare. Vehiculul era folosit pentru recunoștere și exploatarea breșelor. Motorul era amplasat în spate, iar suspensia era independentă pentru fiecare roată. Echipajul era format din 2 persoane: șofer și comandant. Comandantul se ocupa și de mitraliera din turelă; acesta putea fi folosită defensiv împotriva aviației. Inițial, mitraliera era de tipul MG 13, însă din 1938 acest tip de mitralieră a fost înlocuit de MG 34. Blindajul era format din plăci sudate la un unghi de 35
Leichter Panzerspähwagen () [Corola-website/Science/319947_a_321276]
-
și exploatarea breșelor. Motorul era amplasat în spate, iar suspensia era independentă pentru fiecare roată. Echipajul era format din 2 persoane: șofer și comandant. Comandantul se ocupa și de mitraliera din turelă; acesta putea fi folosită defensiv împotriva aviației. Inițial, mitraliera era de tipul MG 13, însă din 1938 acest tip de mitralieră a fost înlocuit de MG 34. Blindajul era format din plăci sudate la un unghi de 35° care protejau echipajul de gloațele de calibru 8 mm sau de
Leichter Panzerspähwagen () [Corola-website/Science/319947_a_321276]
-
pentru fiecare roată. Echipajul era format din 2 persoane: șofer și comandant. Comandantul se ocupa și de mitraliera din turelă; acesta putea fi folosită defensiv împotriva aviației. Inițial, mitraliera era de tipul MG 13, însă din 1938 acest tip de mitralieră a fost înlocuit de MG 34. Blindajul era format din plăci sudate la un unghi de 35° care protejau echipajul de gloațele de calibru 8 mm sau de mitralierele de calibru 7,62 mm. În timpul producției, SdKfz 221 nu a
Leichter Panzerspähwagen () [Corola-website/Science/319947_a_321276]
-
era de tipul MG 13, însă din 1938 acest tip de mitralieră a fost înlocuit de MG 34. Blindajul era format din plăci sudate la un unghi de 35° care protejau echipajul de gloațele de calibru 8 mm sau de mitralierele de calibru 7,62 mm. În timpul producției, SdKfz 221 nu a beneficiat de un aparat de radio, însă ulterior, din 1941, a fost echipată cu un radio cu rază scurtă de acțiune. Comunicarea cu alte vehicule se făcea inițial prin
Leichter Panzerspähwagen () [Corola-website/Science/319947_a_321276]
-
era de 4 tone. Câteva exemplare au fost livrate Chinei. SdKfz. 222 era o versiune modificată a autovehiculului SdKfz. 221. Turela era mai mare, mașina blindată fiind înarmată cu un tun automat de 2 cm KwK 30 L/55. O mitralieră Maschinengewehr 34 era montată coaxial pe un piedestal și putea fi orientată într-o pozitie aproape verticală, pentru a fi folosită defensiv împotriva aviației. Echipajul era format din 3 persoane: comandantul/servant, tunarul și șoferul. Din luna mai a anului
Leichter Panzerspähwagen () [Corola-website/Science/319947_a_321276]
-
din 1936 până în iunie 1943. SdKfz. 223 era echipat cu un transmițător radio cu rază lungă de acțiune. Turela era amplasată mai în spate, pentru a face loc aparatului radio. Antena avea formă rectangulară. Vehiculul era echipat doar cu o mitralieră MG 34. Echipajul era format din 3 persoane: comandantul autovehiculului, care manevra și mitraliera, operatorul radio și șoferul. În luna mai a anului 1942, acest model a suferit aceleași schimbări ca și SdKfz. 222: șasiu nou, motor mai mare, blindaj
Leichter Panzerspähwagen () [Corola-website/Science/319947_a_321276]
-
rază lungă de acțiune. Turela era amplasată mai în spate, pentru a face loc aparatului radio. Antena avea formă rectangulară. Vehiculul era echipat doar cu o mitralieră MG 34. Echipajul era format din 3 persoane: comandantul autovehiculului, care manevra și mitraliera, operatorul radio și șoferul. În luna mai a anului 1942, acest model a suferit aceleași schimbări ca și SdKfz. 222: șasiu nou, motor mai mare, blindaj de 30 mm, frâne hidraulice, precum și dotarea cu un radio cu rază scurtă de
Leichter Panzerspähwagen () [Corola-website/Science/319947_a_321276]
-
fost schimbată. Acesta avea postul de luptă într-o cabină blindată (accesibilă printr-un oblon) și nu în interiorul suprastructurii. Manevrarea vehiculului era realizată prin intermediul a două sisteme de tip periscop prin care șoferul vedea în exterior. În vara anului 1944, mitraliera a fost înlocuită cu un model controlat din interior. Armamentul era același ca și la StuG III: un tun de calibrul 7,5 cm StuK 40 L/48 și o mitralieră MG 34. Produția totală a fost de 1108 vehicule
Sturmgeschütz IV () [Corola-website/Science/319965_a_321294]
-
care șoferul vedea în exterior. În vara anului 1944, mitraliera a fost înlocuită cu un model controlat din interior. Armamentul era același ca și la StuG III: un tun de calibrul 7,5 cm StuK 40 L/48 și o mitralieră MG 34. Produția totală a fost de 1108 vehicule. În plus, 31 de tancuri Panzer IV scoase din luptă și retrase de pe front au fost transformate în StuG IV. StuG IV a fost folosit între anii 1944 și 1945 atât
Sturmgeschütz IV () [Corola-website/Science/319965_a_321294]
-
rapid, fiind vulnerabile în fața focului artileriei inamice. Opel Maultier avea un blindaj cu o grosime care varia între 6 mm și 10 mm. Zece rachete de calibru 15 cm puteau fi lansate într-o salvă. Armamentul secundar consta într-o mitralieră MG 34. Vehiculul avea o greutate de 8,5 tone, o lungime de 6 metri, o lățime de 2,2 metri și o înălțime de 3,05 metri (2,5 metri fără lansatorul de rachete). Semișenilatul era dotat cu un
Panzerwerfer () [Corola-website/Science/319964_a_321293]
-
2,07 metri (fără lansator). Semișenilatul sWS era dotat cu un motor Maybach HL42TR cu o autonomie de 300 de kilometri și o viteză maximă de 28 de km/h. Echipajul era de 2 persoane. Armamentul secundar consta într-o mitralieră MG 34.
Panzerwerfer () [Corola-website/Science/319964_a_321293]
-
prosoape, halate pentru bolnavi, papuci - achiziționate din alte fonduri decât cele repartizate la capitolul/subcapitolul bugetar "Apărare națională", se va utiliza legislația în vigoare de la nivel național. 5. Nu se stabilesc durate de folosință pentru cărțile tehnice ale echipamentelor, cartea mitralierei, cartea busolei, cartea imprimantei etc., dar acestea se păstrează la subunitatea/gestiunea care are în evidență tehnica respectivă, până la scoaterea acesteia din funcțiune. Nu se stabilesc durate de folosință pentru elicele și anvelopele destinate avioanelor de cercetare fără pilot aflate
ORDIN nr. M.57 din 22 aprilie 2016 privind modificarea anexelor nr. 1 şi 2 la Ordinul ministrului apărării naţionale nr. M.87/2009 pentru stabilirea duratelor de folosinţă a materialelor de natura obiectelor de inventar şi a altor materiale din dotarea Ministerului Apărării Naţionale. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/271494_a_272823]