11,487 matches
-
de vedere mai aproape de adevăr este prezentat, la începutul secolului XX, de Tagány Károly, Réthy László, Pokoly József, în cartea Szolnok-Dobokavármegye Monographiája . Conform autorilor menționați, numele vechi al satului Dârja - Derzse provine din toponimul slav drżava, cu sensul de loc, moșie, proprietate, iar Kádár József nu exclude ipoteza ca Derzs să fi fost antroponim. În timpul domniei lui Gabriel Bethlen s-a constituit în Panticeu comunitatea reformată - calvină. Ea a folosit o biserică mai veche, locaș de cult pentru romano-catolici, care a
Comuna Panticeu, Cluj () [Corola-website/Science/299562_a_300891]
-
În timpul „Potopului”, el a folosit cu succes tacticile războiului de gherilă, contribuind în mod hotărâtor la victoria polonezilor. Rolul foarte important la lui în istoria Poloniei este subliniat prin menționarea sa în versurile imnului național. Stefan Czarniecki în 1599 pe moșia familiei din Czarnca (în apropiere de Włoszczowa), într-o familie de șleahtici. Data exactă a nașterii sale nu este cunoscută. Cei mai mulți istorici consideră că s-a născut în 1599, dar alții precum Zdzisław Spieralski consideră ca posibil anul 1604. Tatăl
Stefan Czarniecki () [Corola-website/Science/327643_a_328972]
-
din Baraboi este un edificiu de cult și un monument de arhitectură de importanță națională din Republică Moldova Deși a luat ființă curând după 1839, când un număr mare de locuitori ai satului Scăieni au acceptat să se strămute pe moșia lui Mihail Sturdza, sătul Baraboi nu a avut biserică până în anul 1875. S-a întâmplat ca la 16 martie 1873, prin dispoziția conducerii eparhiale din Basarabia, preotul Teofil Mahu de la biserica Adormirea Maicii Domnului din satul vecin Ghizdita (acum Fântânița
Biserica Nașterea Maicii Domnului din Baraboi () [Corola-website/Science/330709_a_332038]
-
înmormântare. După funeralii, Vasile Lisnic și-a luat copiii și nevasta plecând acasă. Preotul și dascălul urmau să se întoarcă cu Alexandru Lisnic, care își asigurase fratele, Vasile, că va aduce acasă fetele bisericești... Cand se întorceau în sat, pe moșia Baraboiului, cam la trei kilometri de primele case, în cale le-au ieșit vreo șase oameni, calări pe cai, și i-au ucis. Pe preot l-au omorât pe loc, răsturnînd căruță în mlaștină unui iaz. Dascălul, fiind un om
Biserica Nașterea Maicii Domnului din Baraboi () [Corola-website/Science/330709_a_332038]
-
în 1764 apare coredr - Dărcăuți. Este atestat documentar la 5 iulie 1680 , cînd ” Grigore Tăbîrță din Darconiți de acolo...au mărturisit cu sufletele lor înaintea părcălabilor de Soroca cum că Vasile Mîrzac,șetrar pe Căinar” , a avut un șir de moșii, pe care le-a pierdut ” cînd au venit cazacii lui Kunițki”. Moșia , inclusiv 3.173 des. de pamant arabil și 27 des. de pădure,cu sectoarele Halici și Mițura,a aparținit Mitropoliei Iașilor.În 1859 la Dărcăuți ersu 63 gospodării
Dărcăuți, Soroca () [Corola-website/Science/305243_a_306572]
-
cînd ” Grigore Tăbîrță din Darconiți de acolo...au mărturisit cu sufletele lor înaintea părcălabilor de Soroca cum că Vasile Mîrzac,șetrar pe Căinar” , a avut un șir de moșii, pe care le-a pierdut ” cînd au venit cazacii lui Kunițki”. Moșia , inclusiv 3.173 des. de pamant arabil și 27 des. de pădure,cu sectoarele Halici și Mițura,a aparținit Mitropoliei Iașilor.În 1859 la Dărcăuți ersu 63 gospodării cu 472 locuitori,în 1869 aici au fost înregistrate 11 familii de
Dărcăuți, Soroca () [Corola-website/Science/305243_a_306572]
-
I al României. Natura sa neliniștită îl va face să participe și la mișcările antidinastice din 1870 - 1871. În 1881, a fost numit ministru român la Londra; a deținut această funcție până în 1889. A murit pe 7 mai 1897, la moșia lui de la Ghergani. În afară de distincția în politică, Ion Ghica a obținut și o reputație literară prin ale sale "Scrisori către Alecsandri", prietenul său de o viață, scrise la Londra și descriind vechea stare a societății românești care dispărea rapid. A
Ion Ghica () [Corola-website/Science/297348_a_298677]
-
număra teologia și filozofia. Din 1797 se studiază și dreptul, filologia și științele naturii. Guvernatorul Sámuel Teleki în timpul petrecut la Viena planifică dezvoltarea bibliotecii școlii ca o mare bibliotecă europeană. Aici vor fi acumulate nenumărate cărți și materiale tipărite de pe moșiile de pe întrega Vale a Mureșului. În anul 1802 după ce fondul de carte a fost îndeajuns de bogat, biblioteca își deschide porțile în mod oficial și este declarată bibliotecă publică. La începutul secolului biblioteca număra peste 38.000 de volume. Printre
Liceul Teoretic „Bolyai Farkas” () [Corola-website/Science/303978_a_305307]
-
preluat domeniile familiei Penn, Maryland a confiscate pământurile lordului Baltimore, iar în Caroline, au fost confiscate terenurile lordului Grenville, pe când în Virginia, a fost confiscat domeniul lordului Fairfax, în Maine-domeniile lui Șir William Pepperrell, fiind de asemenea confiscate sute de moșii și averile a multor familii ce numărau în totalitate 40 de milioane $, încât loialiștii ajungeau ca la sfârșitul războiului să ceară compensații pentru averile pierdute de la guvernul britanic. În New York se interzise vinderea de loturi mai mari de 500 de
Revoluția Americană () [Corola-website/Science/301533_a_302862]
-
debitorilor, servitorilor, funcționarilor ce doreau să schimbe starea de lucruri. În ceea ce privea pământul, aristocrații erau împotriva tendințelor egalitare ale masei de mici fermieri și sprijineau marea proprietate și speculațiile cu pământul. Domeniile coroanei și marilor proprietari au fost lichidate , moșiile loialiștilor au fost confiscate, quit renta, dreptul de primogeniture și de entail a fost desființat. Revoluția a impulsionat mișcarea permanentă spre vest a celor săraci de pe regiunile de coasta și a celor nou-veniți din Europa, în căutare de pământuri ieftine
Revoluția Americană () [Corola-website/Science/301533_a_302862]
-
la dascălul Ioniță din Suceava, a fost în slujba boierului Ioan Ienacaki Cârstea din Costâna, apoi scriitoraș la baronul Jean Mustață din Bucovina, iar mai apoi la boierul Alexandru Balș. După moartea boierului, fiul acestuia, Costache, îl numește administrator al moșiei Dumbrăveni și îi capătă de la vodă titlul de sulger. Strămoșii din partea mamei, Jurăsceștii, proveneau din zona Hotinului. Stolnicul Vasile Jurașcu din Joldești s-a căsătorit cu Paraschiva, fiica lui Donțu, un muscal sau cazac, care se așezase pe malul Siretului
Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/296567_a_297896]
-
să provoace o răscoală în Basarabia pentru a o scăpa de ocupația rusească. A fost membru al societății literare „Junimea”, prieten cu mai mulți oameni de cultură basarabeni și din Vechiul Regat, filantrop, poreclit „filozoful din Chișcăreni” (unde avea o moșie și unde adunase o bibliotecă rară). A fost mareșal al ținutului Bălți. A părăsit Basarabia, nemulțumit de ruși. A decedat la Paris. S-a născut la 19 mai 1839, în satul Ciutulești, ținutul Soroca. A studiat la Colegiul "Richelieu" din
Nicolae Casso () [Corola-website/Science/311703_a_313032]
-
Basarabiei a plecat de acolo deranjat. Nicolae Casso a fost și proprietarul a circa 12.000 hectare de pămînt: la Chișcăreni, Hîjdieni, Terebna, Pravila de Jos. Documentele de epocă confirma că averile i-au fost lăsate moștenire de tatăl lui: moșia Chișcăreni și 9.000 desetine de pămînt, înregistrate într-un act de ipotecă din 21 martie 1803 (în act menționîndu-se 9.351 desetine). Tot în posesia lui se aflau și moșiile de la Boldurești (2.600 desetine) și Brătuleni (3.600
Nicolae Casso () [Corola-website/Science/311703_a_313032]
-
averile i-au fost lăsate moștenire de tatăl lui: moșia Chișcăreni și 9.000 desetine de pămînt, înregistrate într-un act de ipotecă din 21 martie 1803 (în act menționîndu-se 9.351 desetine). Tot în posesia lui se aflau și moșiile de la Boldurești (2.600 desetine) și Brătuleni (3.600 desetine) - aduse drept zestre de soția sa, Smaranda. Smaranda D. Casso se trăgea, pe linie paternă, din vechile familii moldovenești Cantemir și Basota, iar mama ei, Anastasia (n. 1824), era sora
Nicolae Casso () [Corola-website/Science/311703_a_313032]
-
moderne din Apus. A prețuit și respectat munca țăranilor; multora dintre aceștia le-a purtat de grijă "ca un adevărat părinte". În fiecare an, cu ocazia sărbătorilor de Crăciun și de Paști, trimitea familiilor sărace colete cu merinde cultivate pe moșiile sale sau fabricate din acestea. Țăranii, la rîndul lor, veneau "la curte să hiritisească pe conu Neculae și pe coana Smaranda" cu prilejul sfintelor sărbători. P. Fala și C. Crupoviatchin menționează că "coana Smaranda" s-a ocupat toată viața ei
Nicolae Casso () [Corola-website/Science/311703_a_313032]
-
pe coana Smaranda" cu prilejul sfintelor sărbători. P. Fala și C. Crupoviatchin menționează că "coana Smaranda" s-a ocupat toată viața ei de îngrijirea și tratarea copiilor de țărani și că boierii Casso erau respectați de tăranii ce munceau pe moșiile lor. În satul în care a ales să se stabilească, Chișcăreni, a construit o școală profesională, în care se preda în limba română, și pe care a orientat-o spre idealurile educaționale lansate de J.J. Rousseau. L-a adus în
Nicolae Casso () [Corola-website/Science/311703_a_313032]
-
Eminescu din dreptul altarului se află pe această listă la numărul 513, având codul de clasificare . La 30 iulie 1847, căminarul Gheorghe Eminovici (1812-1884), tatăl poetului Mihai Eminescu, a cumpărat pentru suma de 4.000 de galbeni, două cincimi din moșia Ipotești de la Eufrosina Petrino, moșie cu 330 de fălci de pământ. La intersecția a două drumuri din centrul satului, Gheorghe Eminovici a construit o casă nouă din vălătuci și cărămidă, în locul unei case mai vechi și dărăpănate. În jurul casei se
Biserica Sfinții Voievozi din Ipotești () [Corola-website/Science/320902_a_322231]
-
află pe această listă la numărul 513, având codul de clasificare . La 30 iulie 1847, căminarul Gheorghe Eminovici (1812-1884), tatăl poetului Mihai Eminescu, a cumpărat pentru suma de 4.000 de galbeni, două cincimi din moșia Ipotești de la Eufrosina Petrino, moșie cu 330 de fălci de pământ. La intersecția a două drumuri din centrul satului, Gheorghe Eminovici a construit o casă nouă din vălătuci și cărămidă, în locul unei case mai vechi și dărăpănate. În jurul casei se afla o curte destul de mare
Biserica Sfinții Voievozi din Ipotești () [Corola-website/Science/320902_a_322231]
-
250 de galbeni de la un anume Murguleț.""). Bisericuța a devenit astfel lăcaș de rugăciune al familiei, ea continuând să fie folosită ca biserică a satului Ipotești și după cumpărare, salariul preotului fiind plătit de tatăl poetului, Gheorghe Eminovici, care deținea moșia din Ipotești. Familia Eminovici a stăpânit moșia Ipotești până în anul 1878, când a fost vândută din cauza datoriilor. În spatele bisericuței de lemn, lângă altar, au fost înmormântați patru dintre Eminovicești: Gheorghe (1812-1884) și Raluca (1816-1876) - părinții poetului, Nicu (1843-1884) și Iorgu
Biserica Sfinții Voievozi din Ipotești () [Corola-website/Science/320902_a_322231]
-
Bisericuța a devenit astfel lăcaș de rugăciune al familiei, ea continuând să fie folosită ca biserică a satului Ipotești și după cumpărare, salariul preotului fiind plătit de tatăl poetului, Gheorghe Eminovici, care deținea moșia din Ipotești. Familia Eminovici a stăpânit moșia Ipotești până în anul 1878, când a fost vândută din cauza datoriilor. În spatele bisericuței de lemn, lângă altar, au fost înmormântați patru dintre Eminovicești: Gheorghe (1812-1884) și Raluca (1816-1876) - părinții poetului, Nicu (1843-1884) și Iorgu (1844-1873) - doi dintre frații poetului. În anul
Biserica Sfinții Voievozi din Ipotești () [Corola-website/Science/320902_a_322231]
-
secolul al XIII-lea și secolul al XIV-lea familiile de nobili maramureșeni Cupșa (sau Cupcia) au făcut parte dintre cele care au descălecat odată cu Dragoș Vodă în Moldova, unde au înființat satul Cupca din ținutul Suceava și o mare moșie pe cursul superior al râului Ciuhur din ținutul Hotin; au întemeiat familia boiereasca Cupcini, celebra în Țară Moldovei. Cel mai influent reprezentant al ei a fost Ion Cupcini, logofăt și vornic în timpul domniei lui Alexandru cel Bun. Cupcini, în acel
Cupșa () [Corola-website/Science/323664_a_324993]
-
Hotin; au întemeiat familia boiereasca Cupcini, celebra în Țară Moldovei. Cel mai influent reprezentant al ei a fost Ion Cupcini, logofăt și vornic în timpul domniei lui Alexandru cel Bun. Cupcini, în acel timp, stăpânea satul Cupca din ținutul Suceava și moșia Vadul de piatră de pe Ciuhuru, în ținutul Hotin. Proprietățile i-au fost confirmate printr-un document emis de voievod la 15 iunie 1431. Pe această moșie au apărut satele Cupcini, Brătușeni și Chetroșica Veche. Astăzi, Cupcini este un oraș în
Cupșa () [Corola-website/Science/323664_a_324993]
-
Alexandru cel Bun. Cupcini, în acel timp, stăpânea satul Cupca din ținutul Suceava și moșia Vadul de piatră de pe Ciuhuru, în ținutul Hotin. Proprietățile i-au fost confirmate printr-un document emis de voievod la 15 iunie 1431. Pe această moșie au apărut satele Cupcini, Brătușeni și Chetroșica Veche. Astăzi, Cupcini este un oraș în raionul Edineț, Republica Moldova. Bogdan din Cuhea, voievod al Maramureșului din 1342, a intrat în conflict cu regele Ungariei și după 17 ani de rezistență a hotărât
Cupșa () [Corola-website/Science/323664_a_324993]
-
el le-a întreținut și populat pe cheltuiala să. Tot în secolul al XIV-lea, în timpul domniei lui Balc, o altă ramură a familiei s-a strămutat în Polonia, unde s-a remarcat prin fapte de vitejie și a primit moșii și titluri nobiliare, dar și dreptul de a stăpâni domeniile dăruite după datinile străvechi românești. În anul 1607, principele Sigismund Rákóczy recunoaște originea nobilă a familiilor Cupșa Bota și Costan Bota; le acordă din nou titlu nobiliar lor și caselor
Cupșa () [Corola-website/Science/323664_a_324993]
-
1938, I. Gheorghiu a alcătuit o hartă geografică pe care Afumați figurează ca localitate existentă în perioada 1397-1535 și în anul 1585. Actul Domnesc de la 11 septembrie 1525 dat de Radu de la Afumați, domnitor al Tării Românești, întărește mănăstirii Glavacioc, moșia cu "rumâni" la Bărăgan, dăruită de Calotă Vornic. Între 1522-1529, Afumați a fost în proprietatea domnului Țării Românești, Radu de la Afumați. În perioada imediat următoare, Afumați intră în proprietatea domeniului Domnesc (1529-1585). În 1636, Șerban Cantacuzino a construit în Afumați
Afumați, Ilfov () [Corola-website/Science/310026_a_311355]