2,036 matches
-
Vorona și pe 9 septembrie la . În afară de Cuviosul Onufrie, în codrii din apropierea Mănăstirii Vorona au mai trăit și alți pustnici, fiind cunoscute numele lui Samuil Duhovnicul, Damian Monahul, Ioan Pustnicul, ieroschimonahul Veniamin Constantinescu (1817-1917) etc. La zece ani de la dezgroparea moaștelor sale, Sf. Onufrie s-a arătat în vis starețului Mănăstirii Voronei, arhimandritul Iosif Vasiliu (1853-1876), cerându-i ca racla sa să fie dusă la Sihăstrie. În anul 1858, lângă locul unde a fost mormântul cuviosului, la o distanță de circa
Mănăstirea Sihăstria Voronei () [Corola-website/Science/311210_a_312539]
-
Voronii”". Biserica a fost sfințită la 25 martie 1861 de către arhiereul Chesarie Răzmeriță "Sinadon", locțiitor de mitropolit al Moldovei (1860-1863). În perioada 1861-1876 pereții lăcașului de cult au fost pictați de către schimonahul Vladimir Machidon, viețuitor în această mănăstire. Racla cu moaștele Sf. Onufrie fiind așezată într-o firidă din pronaosul Bisericii "Buna Vestire" din Sihăstria Voronei, unde se află și astăzi. Biserica Mănăstirii are astăzi două hramuri: Buna Vestire și Duminica Tuturor Sfinților. Între anii 1920-1945, sub egumenia protosinghelului Ghedeon Verenciuc
Mănăstirea Sihăstria Voronei () [Corola-website/Science/311210_a_312539]
-
află catapetesma din lemn sculptat, cu stâlpi, și Icoana Maicii Domnului cu copilul Iisus de mână, o colecție de cărți de cult în limba română scrise cu litere chirilice tipărite în perioada anilor 1830 - 1865, actul original ce atestă dezgroparea moaștelor Cuviosului Onufrie pe 9 mai 1846, în prezența domnitorului Moldovei Mihail Sturdza, o copie după Tomosul Sfântului Sinod pentru proclamarea canonizării Sfântului Cuvios Onufrie. Printre egumenii și stareții acestei mănăstiri s-au aflat următorii: Aici și-a început viața monahală
Mănăstirea Sihăstria Voronei () [Corola-website/Science/311210_a_312539]
-
face mai mult pentru a proteja credincioșii sârbi. În februarie 1982, un grup de preoți din Șerbia și-au întrebat episcopii "de ce Biserică sârbă nu ia măsuri" și de ce nu pornește o campanie împotriva "distrugerii, incendierii și sacrilegiului a sfintelor moaște din Kosovo". Astfel de preocupări au atras atenția Belgradului. Povestiri apărute din timp în timp, în mass-media de la Belgrad susțineau că sârbii și muntenegrenii sunt persecutați. A fost o percepție veritabilă în rândul naționaliștilor sârbi, în special, că sârbii sunt
Războiul din Kosovo () [Corola-website/Science/311917_a_313246]
-
fiind săvârșite de episcopul Petru Gherghel, asistat de Aurel Percă (episcop auxiliar de Iași) și Cornel Damian (episcop auxiliar de București) și de 40 de preoți, în prezența unei mulțimi de credincioși. Cu această ocazie au fost așezate în altar moaștele sfinților: Tereza a Pruncului Isus, Ioan Bosco, Pius de Pietrelcina, Pius al X-lea, Bartolomea Capitanio și Vincenza Gerosa și ale fericiților: Ieremia Valahul și Ioan Paul al II-lea. Parohia „Sfânta Tereza a Pruncului Isus” din Iași are în
Biserica Sfânta Tereza a Pruncului Isus din Iași () [Corola-website/Science/311308_a_312637]
-
Pictura murală a fost curățită în anul 1969 de zugravi restauratori. În anul 1944 ieromonahii de la Durău (printre care și Iustin Pârvu) care au luptat pe frontul sovietic în timpul celui de-al Doilea Război Mondial au adus aici părticele din moaștele Sfântului Mucenic Pantelimon. În timpul retragerii trupelor române, monahii nemțeni au găsit acele moaște într-o biserică ruinată din Rusia ateistă și le-au adus cu grijă în România, pentru a fi cinstite. Mănăstirea Durău a fost desființată în anul 1959
Mănăstirea Durău () [Corola-website/Science/312438_a_313767]
-
1944 ieromonahii de la Durău (printre care și Iustin Pârvu) care au luptat pe frontul sovietic în timpul celui de-al Doilea Război Mondial au adus aici părticele din moaștele Sfântului Mucenic Pantelimon. În timpul retragerii trupelor române, monahii nemțeni au găsit acele moaște într-o biserică ruinată din Rusia ateistă și le-au adus cu grijă în România, pentru a fi cinstite. Mănăstirea Durău a fost desființată în anul 1959, lăcașul de cult devenind biserică de parohie. Preot a fost aici în perioada
Mănăstirea Durău () [Corola-website/Science/312438_a_313767]
-
este partea cea mai veche și mai frumoasă a țării noastre, raiul Moldovei", fiindcă "acolo e sfântă cetate a Sucevei, scaunul domniei vechi, acolo scaunul firesc al unui mitropolit care în rang de neatârnare era egal cu patriarhii, acolo sunt moaștele celor mai mari dintre domnitorii români, acolo doarme primul descălecat Dragoș, îmblânzitorul de zimbri, acolo Alexandru cel Bun, întemeietorul de legi, acolo Binecredinciosul Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt, zidul de apărare al creștinătății. Bucovina este "pământ sfânt, a cărui
Mănăstirea Mestecăniș () [Corola-website/Science/312492_a_313821]
-
de Eustatiu Stoenescu (1884-1959), după o tehnică impresionantă. În orice loc stă credinciosul în biserică are impresia că ochii Maicii Domnului îl însoțesc cu privirea. Icoana aceasta a plâns de mai multe ori. Tot aici există și o raclă cu moaștele Sfinților Dimitrie, Izvorâtorul de mir, Teodor Stratilat, Trifon, Ioachim de Vatoped și al Cuvioșilor uciși în Sinai și Rait. Biserica mai adăpostește un muzeu subteran în care este expusă o piesă rară - o mică icoană, pictată pe lemn de Nicolae
Mănăstirea Pissiota () [Corola-website/Science/312494_a_313823]
-
poală, sunt frecvente în secolul al XVIII-lea. Prezența hramului „Sf. Cuvioasă Paraschiva” la biserica din Poienile Izei se explică prin aceea că între Maramureș și Moldova a existat o strânsă legătură istorică, națională, culturală și spirituală, iar în urma aducerii moaștelor Cuvioasei Paraschiva la Iași, au dorit să se pună sub ocrotirea ei și creștinii acestor meleaguri. Pictura bisericii din Poienile Izei, executată în 1794 de către un zugrav localnic, este realizată într-un stil eclectic, în care se combină reminiscențe tradiționale
Biserica de lemn din Poienile Izei () [Corola-website/Science/310273_a_311602]
-
cea mai mare și mai veche bibliotecă mânăstirească (18000 volume) și a avut o contribuție deosebită la dezvoltarea culturii și artei românești medievale. În camera mormintelor este îngropat Ștefan Voievod (unchiul lui Ștefan cel Mare), iar în pronaos se află moaștele sfântului necunoscut descoperite în 1986, prin scoaterea asfaltului de pe alee. Biserica ctitorită de Ștefan cel Mare este principalul monument istoric și de arhitectură moldovenească din incinta mânăstirii, de o eleganță și frumusețe deosebite. Dimensiunile si monumentalitatea ansamblului au sporit prin
Mănăstirea Neamț () [Corola-website/Science/309081_a_310410]
-
muribunzilor. Cele mai vechi mărturii ale venerării sfintei s-au găsit în Edessa, în bazilica copților din Cairo și pe teritoriul Imperiului Bizantin. Se spune că împăratul Iustinian ar fi transferat relicvele Barbarei din Cairo la Constantinopol. În anul 1000 moaștele sfintei au fost aduse în bazilica San Marco din Veneția și sunt păstrate din 1909 în Mănăstirea S. Giovanni Evangelista din Torcello, în apropierea Veneției. Cea mai veche mărturie a venerării Barbarei în occident este reprezentarea pe un pilastru din
Sfânta Barbara () [Corola-website/Science/309149_a_310478]
-
slujitor al Catedralei mitropolitane, numindu-l ca eclesiarh pe părintele arhimandrit Teoctist Arăpașu. Seceta cumplită din anii 1946-1947 a pârjolit ogoarele din zona Moldovei, adăugându-se mizeriei lăsate de război. Arhiereul Justinian a încuviințat efectuarea primei procesiuni cu racla cu moaștele Sf. Cuvioase Parascheva, de când acestea se află la Iași, străbătând satele pustiite de secetă ale județelor Iași, Vaslui, Roman, Bacău, Putna, Neamț, Baia și Botoșani. Ofrandele adunate cu acest prilej au fost împărțite după chibzuința PS Justinian la orfani, văduve
Justinian Marina () [Corola-website/Science/310822_a_312151]
-
cu 13 eparhii sufragane, la care se adaugă două eparhii românești în "diaspora". În anul 1950 Sf. Sinod a hotărât - pentru prima oară - trecerea unor ierarhi, călugări și credincioși români în rândul sfinților și generalizarea cultului unor sfinți ale căror moaște se găsesc în țara noastră, iar canonizarea lor solemnă s-a făcut în anul 1955. A creat așezăminte de asistență socială pentru preoți și călugări bătrâni (Dealu), pentru călugărițe și preotese bătâne (Viforâta). În anul 1948 s-a procedat la
Justinian Marina () [Corola-website/Science/310822_a_312151]
-
preexistentă, pentru că ea, ca femeie, nu avea drept la ctitorire de mănăstire de bărbați. Îngrijorată de salvarea sufletului ei, după a patra căsătorie cu nobili transilvani care nu erau de religie ortodoxă, ea a înzestrat lăcașul cu odoare scumpe și moaște. Dintre ele, pe cât se pare, doar o icoană a ajuns până astăzi. Piatra funerară a Zamfirei, sfărâmată în mai multe bucăți, se găsește la Prislop. Ea conținea inscripții latine și chirilice. Doi egumeni, Ioan și Teofil, sunt pomeniți în documente
Mănăstirea Prislop () [Corola-website/Science/308823_a_310152]
-
Și pe el după sfârșit Dumnezeu l-a proslăvit; <br> Peștera și acum se găsește <br> Și "Chilia Sfântului" se numește. <br> Iară după oarecare întâmplare, <br> Cu a lui Dumnezeu înainte apărare, <br> Rudele sfântului cele din sat <br> Moaștele cu totul le-au ridicat <br> Și în Țara Românească le-au adus <br> La oarecare mânăstire le-au pus. <br> Însă la neamul lui pururea se pomenește <br> Fiindcă și o particică din moaștele lui se găsește. În 1948
Mănăstirea Prislop () [Corola-website/Science/308823_a_310152]
-
sfântului cele din sat <br> Moaștele cu totul le-au ridicat <br> Și în Țara Românească le-au adus <br> La oarecare mânăstire le-au pus. <br> Însă la neamul lui pururea se pomenește <br> Fiindcă și o particică din moaștele lui se găsește. În 1948 starețul mănăstirii devine Părintele Arsenie Boca, iar după ce sălașul s-a transformat în mănăstire de maici, a rămas ca duhovnic, până în 1959, când comuniștii au risipit obștea și părintelui Arsenie Boca i-au stabilit domiciliu
Mănăstirea Prislop () [Corola-website/Science/308823_a_310152]
-
până la moarte cu grele și neștiute osteneli. Cuviosul Ioan Sihastrul, bineplăcând lui Dumnezeu și umplându-se de darul Duhului Sfânt, s-a săvârșit în acea peșteră în ultimele decenii ale secolului XVII, proslăvindu-se după moarte ca făcător de minuni. Moaștele Sfântului Ioan de la Prislop au fost duse la o mănăstire din Țara Românească, probabil la Tismana. Un intens pelerinaj are loc la Mănăstirea Prislop, în special la mormântul părintelui Arsenie Boca.
Mănăstirea Prislop () [Corola-website/Science/308823_a_310152]
-
1346, ca urmare a declarării unilaterale a Patriarhiei Sârbești. Deși Nicodim îndeplinea formal doar rolul de „tălmaci de cuvinte”, Patriarhul Filotei al Constantinopolului l-a apreciat foarte mult pe Sfântul Nicodim, i-a dăruit cârja sa, trei părticele din sfintele moaște ale Sfântului Ioan Gură de Aur, ale Sfântului Ignatie Teoforul și ale sfântului Mucenic Teofil, moaște care se află și astăzi la Mănăstirea Tismana, și l-a făcut arhimandrit. Misiunea delegației sârbe a fost încununată de succes, întrucât patriarhul a
Nicodim de la Tismana () [Corola-website/Science/308824_a_310153]
-
tălmaci de cuvinte”, Patriarhul Filotei al Constantinopolului l-a apreciat foarte mult pe Sfântul Nicodim, i-a dăruit cârja sa, trei părticele din sfintele moaște ale Sfântului Ioan Gură de Aur, ale Sfântului Ignatie Teoforul și ale sfântului Mucenic Teofil, moaște care se află și astăzi la Mănăstirea Tismana, și l-a făcut arhimandrit. Misiunea delegației sârbe a fost încununată de succes, întrucât patriarhul a ridicat anatema aruncată asupra bisericii sârbe. Se întoarce în Țara Românească unde va întemeia Mănăstirea Tismana
Nicodim de la Tismana () [Corola-website/Science/308824_a_310153]
-
ungur a acordat în mai multe rânduri privilegii speciale pentru călugării de la mănăstirile Vodița și Tismana și le-a întărit acestora daniile din Serbia. Nicodim se stinge din viață în 26 decembrie 1406 și este înmormântat în pridvorul mănăstirii Tismana. Moaștele sale s-au păstrat un timp la Tismana, iar apoi au dispărut fără urmă. Se presupune că acum sunt la Mitropolia din Muntenegru, la Tismana rămânând doar un deget, cel arătător de la mâna dreaptă, alături de crucea sa de plumb. La
Nicodim de la Tismana () [Corola-website/Science/308824_a_310153]
-
Nicodim în Țara Ungurească în anul al șaselea al acestei goane după isihie. Socotim de la facerea lumii anul 6913 (1405)”". Sunt considerate minuni ale Sfântului Nicodim: Sfințenia vieții sale și minunile săvârșite atât în timpul vieții, cât și după moarte, prin moaștele sale, l-au eternizat. Deși a fost considerat un sfânt încă în timpul vieții, a fost canonizat prin tomosul Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române abia după aproape 600 ani, în 1955, fiind pomenit sub numele de Sfântul Nicodim cel Sfințit
Nicodim de la Tismana () [Corola-website/Science/308824_a_310153]
-
timp de 5 ani ca egumen, Petru Movilă a reușit să ridice prestigiul cultural și bisericesc al mânăstirii la un nivel necunoscut până atunci. Astfel, s-a ocupat de restaurarea și înfrumusețarea mânăstirilor și a peșterilor în care se găseau moaște de sfinți și a continuat activitatea tipografică a înaintașilor săi, dând la lumină mai multe cărți de slujbă și de învățătură. Arhimandritul Petru a desfășurat o bogata activitate bisericească și culturală, continuând să tipărească mai multe cărți care aveau rostul
Petru Movilă () [Corola-website/Science/308914_a_310243]
-
ridicat nimic."" După anul 1989, s-a reluat construcția lăcașului de cult demolat, piatra de temelie a Bisericii fiind pusă la data de 2 septembrie 1991. Călugării au făcut sesizări la Poliție, Parchet și SRI pentru a recupera odoarele și moaștele Episcopului Evloghie confiscate de către Miliție și Securitate. La sesizările călugărilor, Judecătoria sectorului 6 le-a răspuns prin executorul judecătoresc Crucescu: "“Nu mai există nici un act legal din care să reiasă că fosta Securitate v-ar fi confiscat odoare ori vreun
Evloghie Oța () [Corola-website/Science/308887_a_310216]
-
tabăra turcească domnea o liniște nefirească. Sultanul dăduse o zi de odihnă înaintea asaltului final. Aceia din oraș care puteau fi scutuți de apărarea și cârpirea zidurilor deteriorate au pornit pe străzi, în rugăciune. Constantin a poruncit ca icoanele și moaștele din biserici și mănăstiri să fie purtate de a lungul zidurilor, în timp ce clopotele bisericilor vor bate. Mulțimea de greci și italieni, ortodocși și catolici, și-a uitat neînțelegerile, unindu-se în cîntări și rugăciuni. Constantin a condus procesiunea în marșul
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]