1,989 matches
-
Ne-am calculat bine drumul. Avem acum În pântecele uriașului vapor o mașină. Călătorim acum Întro cabină turist, mai ieftină, 80 de dolari de persoană. Cabina e mare și bine 30.000 km prin SUA. 1935-1936 Prof. Nicolae Cornățeanu 146 mobilată. Sala de mese nu diferă de o sală a unui mare restaurant din capitală. Masa din cabină e plină de corespondență sosită de la Coana mare, de la Urlan și Angiu, de la Horia Lupan, de la Țiculescu, de la prietenii din America: Sandeson, Toteff
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
a anilor ‛60“ (imaginați-vă una ca asta dacă puteți; nu era un concept decorativ pe înțelesul oricui). Interiorul aborda tonurile liniștitoare ale unui castel de nisip și ale porumbului, liliacului și făinii albe. Impozantă și voluptoasă, elegantă și economic mobilată, casa avea patru dormitoare cu tavane înalte, un apartament „principal“ care ocupa jumătate din primul etaj, avea șemineu, bar, frigider, două debarale înalte, largi de 50 de metri pătrați, jaluzele care dispăreau în niște nișe din tavan și fiecare dintre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
tot timpul neras și avea un aspect mizerabil. Purta o singură cămașă, pe care și-o spăla cam la o săptămînă și o usca pe calorifer. Ca să pună capac, nu purta ciorapi. Îl aprovizionam la el acasă, Într-o cameră mobilată jegoasă dintr-o clădire de cărămidă, pe Strada Jane. Mă gîndeam că e mai bine să-i duc acasă decît să mă Întîlnesc cu el În altă parte. Unii oameni sînt alergici la marfă. O dată i-am adus lui Marvin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
două capsule pe sub masă. Gains și cu mine ne-am dus la el să ne injectăm. - Pe bune, a zis, tre’ să-i spun lui Bart că nu mai pot să mă ocup de el. Gains locuia Într-o cameră mobilată ieftină, Într-un bloc din West Forties. A deschis ușa. - Așteaptă aici, a zis el. Mă duc să-mi iau ustensilele. Precum cei mai mulți trăgători, Își ținea „ustensilele” și capsulele pitite undeva pe-afară. S-a-ntors cu ustensilele și ne-am făcut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
trei ori zonei, dar McKinney nu l-a văzut pe „Om”. - Bine, cred că tre’ să-ncercăm la Sam Bătrînu’, a zis McKinney. Am Început să-l căutăm pe Sam Bătrînu’ dincolo de Lee Circle. Sam Bătrînu’ nu era la camera mobilată În care stătea. Conduceam Încet prin zonă. Din cînd În cînd Pat vedea pe cineva cunoscut și oprea mașina. Nimeni nu-l văzuse pe Sam Bătrînu’. CÎțiva dintre tipii pe care i-a strigat Pat dădeau pur și simplu din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
vorbit prietenește și i-am spus că sprijinul ei ne va fi prețios. Pe urmă m-am dus în casă la mine. Germanii rechiziționaseră casa maicei starițe, peste drum de stariție. Era mică, întunecoasă, dar foarte curată și relativ bine mobilată, cu un lavabou și un pat bun. Erau patru camere: a mea, alături un salon și alte două mici. Două erau destinate Liei, spre groaza proprietarei de a vedea un copil în salonul în care nu părea că a intrat
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
diferite lagăre, și de acolo, aici. Acum Brătienii mă silesc să plec. Mă duc în Germania, unde voi servi țara în finanțe. Sper că aceasta va fi puntea pe care mă voi putea reîntoarce aici. Casa mea am închiriat-o mobilată“. Casa o schimbase cu a lui Alex. Beldiman de la Charlottenburg. Această stranie expunere a motivelor mi-a fost dată de d-ra Sion a doua zi după vizita lui Al. Sturdza. Vorbele lui probează inconștiența și aberațiunea grandomană în care trăia
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Georgescu ca violoncelist. În fine, elemente de primă ordine. Casa se înfățișa foarte bine, toate saloanele nu formau decât o singură sală de la seră până la biliard, bărbatul meu era încântat, căci dânsul ținuse să aibă o casă mare și frumos mobilată. Totul contribuia pentru a da impresia unei epoci premergătoare a timpurilor grele. Fiecare din noi trăiam cu intensitate, chiar cei care lucram ne bucuram de plăceri multiple: concerte cu primii artiști din lume, teatru cu trupele reputate din Occident, călătorii
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Între ei, iar feme ile la fel. Iar când vreuna sau vreunul cade pe neașteptate În cercul opus, dăunează atmosferei ca un musafir nepoftit primit cu tăcere și răceală. [...] În redacția revistei Ideea Europeană (1919) - cu odăița ei din fund mobilată sobru de tot, numai cu o foarte Îngustă dor meuză, care, așa Îngustă cum era, numai că nu putea vorbi; odăiță Încălzită iarna de geniul propriu și incan descent al redactorilor, dar și cu lemnele aduse În servietă de vestalele
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
gară. știam că există la acea oră un tren spre Galați. La vremea aceea, Giglio-Crin fusese numit regizor la Teatrul de Stat din Galați și ne invita mereu să-i facem o vizită. Locuia chiar în centru, într-o cameră mobilată, în casa contesei de Roma, mama proprietăresei lui Mihai. (O, Doamne, ce mică e lumea!) Când am ajuns acolo, Crin tocmai ieșise. Doamna de Roma mă întâmpină însă foarte amabil, mă conduse în camera lui, îmi oferi un ceai fierbinte
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
Vise... Reușim să luăm cu chirie casa în care, cică, ar fi locuit înainte Tomaziii. O casă întreagă la dispoziția noastră și încă un etaj... (Visul neîmplinit al celor care s-au născut și și-au trăit viața prin camere mobilate și închiriate.) Imediat îi convoc la noul sediu pe cei trei frați ai mei. Plimbare cu brișca. O surpriză: pe pereții camerelor mai atârnă, fixate în pioneze, schițe și compoziții de-ale lui Gigi [Tomaziu]. Sunt așa de fericit! Gândul
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
octombrie 2000 Întoarcere fără glorie, dar plină de speranță în Elveția. Sunt admis ca doctorand la Universitatea din Geneva. Punct și de la capăt, sentiment tonic că de astăzi încep o viață nouă. Sunt singur, deocamdată, într-un apartament imens, alb, mobilat luxos, dar minimal, un "experiment" locativ al Universității din Geneva, pentru modica sumă de 420 franci pe lună, o bagatelă în raport cu prețurile de pe piața imobiliară din Geneva. Totul este nou, "miroase a nou", acel miros atât de greu de descris
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
a petrecut viața de elev la unul dintre cele mai bune licee din Botoșani, liceu care nu dispunea de internat pentru copiii proveniți din mediul rural. A fost instalat la o gazdă modestă care nu îi oferea decât odaia sărăcăcios mobilată, fără să-i asigure încălzirea și nici mâncarea. Astfel că adolescentul trebuia să se autogospodărească: să facă focul în timpul iernilor friguroase, să-și prepare hrana, să-și facă curățenie etc. În plus, își ajuta și gazda, o femeie vârstnică și
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
O singură dată, o doamnă, izbucnind în rîs, rotind între degete paharul în care-i turnasem vodcă, mi-a spus: Bine, Mihai, așa inginer ești tu?! Află că-n apartamentul meu, numai holul de la intrare e mai mare și mai mobilat decît toată locuința ta... Da?! m-am mirat eu, și-atunci, de ce-ai venit aici?!... Am descuiat ușa, am deschis-o și, fără alte vorbe, doar printr-un gest politicos, am invitat-o să iasă. Am mai făcut o dată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
de acord Ion. Dar de ce nu vrei să înveți și tu din exemplul dat de alții?! Zău, Mihai, nu-mi place să mă laud, dar tu știi care-i situația mea: soție farmacistă, doi copii, apartament cu cinci camere, bine mobilat, soacră-mea stă la mine și are grijă de copii, într-un cuvînt: mi-e bine! De curînd mi-a sosit și mașina... Cumnată-miu e cineva în tîrgul ăsta... E de ajuns să-i dau un telefon că-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ei și ia prânzul și cina cu 25 de lei pe zi la fostul prieten al lui Solange (îți dai seama ce fel de societate). Un dejun cu două feluri costă între 40 și 50 de lei. Camera, foarte curată, mobilată ca o cameră de sanatoriu, crem; o masă pătrată, solidă, un pat fără saltea de lână, fără așternuturi (toate acestea le-am luat de la Piti Curti: cearșafuri, pernă etc.). N-am adus nimic care să o facă a mea; anonimă
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
o bună zi am să mă mut din casă, dar că am să fiu undeva în oraș, în același oraș cu tine, și că ai să mai treci totuși, în fugă, să mă vezi. Cu toată sila mea de camerele mobilate, nițel murdare și banale, îmi dau seama acum că ar fi fost frumos. Îmi sunt mâinile reci, aproape fără viață; las stiloul și le frec una de cealaltă, iar ele scot cu un fâșâit straniu, ca și cum aș merge prin pădure
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
stagiu în MAE, dar despre aceste minuni la timpul cuvenit.) Biroul în care mi-am început ucenicia nu era nici pe departe de "5 stele", cum s-ar putea crede pentru o instituție atât de importantă. Era o cameră mare, mobilată modest cu 8 mese, 8 scaune, un cuier și câteva fișete metalice urâte și obosite. În afară de șeful de serviciu, mai populau respectiva încăpere 6 diplomați și, bineînțeles, subsemnatul. Eram curios să intru cât mai repede în "tainele meseriei" și, încet
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
la cca 10 minute de ambasadă. Eu, noul atașat cultural, moștenisem de la predecesorul meu un apartament în "buricul Berlinului", în Strausbergerplatz, la doi pași de vestitele Alexanderplatz și Unter den Linden. Locuința nu era mare lucru două camere mari, modest mobilate, baie, bucătărie, într-un bloc civilizat. Față de cămăruța noastră din Balta Albă era un pas înainte și cu câteva schimbări de decor impuse de soție și petele de culoare obținute cu lucrurile special aduse de acasă, am început să ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
care ne-a plimbat prin spațiile de protocol și de lucru, prezentându-ne și pe noii noștri colegi. Ni s-a servit cafea și când secretara ne-a comunicat că ambasadorul ne așteaptă, am pășit în biroul acestuia, mare, comod, mobilat decent, cu mobilier și dotări de strictă necesitate. Pe biroul masiv tronau mai multe telefoane, recunoscând printre ele "guvernamentalul", care făcea legătura direct cu Bucureștiul sau cu oricare ambasadă a României din "țările frățești"(ce era curios, toate legăturile la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
putrezească în pădure și când specialiștii noștri le-au spus că la noi se exploatează copacul aproape 100%, chilienii au început să râdă: "no vale la pena" nu se merită! Am înnoptat într-o cabană forestiera, construită din trunchiuri zdravene, mobilată civilizat, cu un cămin uriaș unde ardeau trunchiuri parfumate de araucaria. Chilienii au demarat programele de ocrotire a fondului forestier încă de la începutul secolului al XX-lea, organizând zeci de Parcuri Naturale. În regiunea a IX-a, unde ne aflam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
mine inedit - perforat de primii stropi de ploaie, rari și foarte mari. În fine: am ajuns la destinație, am intrat în casă, ne-am adunat cu toții într-o odaie; a treia senzație dominantă: de domesticitate; ne aflăm într-o încăpere mobilată foarte simplu, covoare pe pereți și pe jos, un divan pe care unchiul s-a așezat în timp ce, îngenuncheată în fața lui, tanti Sima îi scoate pantofii, să se poată întinde puțin, să se odihnească, afară plouă acum de-a binelea, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Brăila, s-a căsătorit cu învățătorul Mihai Mohonea din Domnița și amândoi au fost numiți învățători la școala din satul Custurea, aparținând de comuna Racovița, unde și-au construit, înaintea celui de al doilea război mondial, o frumoasă casă, frumos mobilată. Pe timpul războiului, soțul ei a fost concentrat ca ofițer de rezervă, a luptat pe front, a fost rănit, și adus într-un spital militar la Craiova. Acolo am mers împreună cu tanti Florica și l-am vizitat. După 23 august 1944
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
la circa 10 minute de ambasadă. Eu, noul atașat cultural, moștenisem de la predecesorul meu un apartament în "buricul Berlinului", în Straussbergerplatz, la doi pași de vestitele Alexanderplatz și Unter den Linden. Locuința nu era mare lucru două camere mari, modest mobilate, baie, bucătărie, într-un bloc civilizat. Față de cămăruța noastră din Balta Albă era un pas înainte și, cu câteva schimbări de decor impuse de soție și petele de culoare obținute cu lucrurile special aduse de acasă, am început să ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
putrezească în pădure și când specialiștii noștri le-au spus că la noi se exploatează copacul aproape 100%, chilienii au început să râdă: "No vale la pena" nu se merită! Am înnoptat într-o cabană forestieră, construită din trunchiuri zdravene, mobilată civilizat, cu un cămin uriaș unde ardeau trunchiuri parfumate de eucalipt. Chilienii au demarat programele de ocrotire a fondului forestier încă de la începutul secolului al XX-lea, organizând zeci de parcuri naturale. În regiunea a IX-a, unde ne aflam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]