1,975 matches
-
-ntr-o negociere a rațiunii cu derațiunea, Între conștient și inconștient : vechii inamici, rațiunea și simțirea, Își reiau pozițiile Într-un sfîrșit de secol incert, care cere atitudinea sceptică, retragerea demisia, fie ea cu părere de rău, dintr-un angajament monden de-acum inocuu. Enormul poate fi egalul insignifiantului, dacă te uiți la ultimul cu binoclul. Te așezi Într-un an inventat din secolul viitor și scrutezi cu un binoclu cît mai cuprinzător prezentul « post-ideologic » al lumii occidentale din perspectiva sensului
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
imaginea publică, alții vor să se etaleze tocmi pentru ca mesajul lor să difuzeze cît mai mult și mai rapid. Foarte zgomotoasă, literatura angajată de astăzi este foarte citită, dar mai puțin apreciată de specialiști, tocmai pentru că cedează foarte ușor tentațiilor mondene. Diferența dintre ceea ce se citește și ceea ce se studiază este, desigur, subiectul unei alte discuții. Universitatea franceză, conservatoare ca Întotdeauna, promovează curentele literaturii contemporane fidele tradiției modernității, mai ales minimalismul, care continuă Noul Roman, pe de o parte, dar și
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
pe care o termini În două ore cu tot cu pauzele publicitare de rigoare, este o narațiune scrisă intenționat indiferent, aparent repede, al cărei protagonist face pe mimul În piața publică și În disprețul amatorului de frumos. Marc Marronnier e un cronicar monden care se-mbată criță, dar nu se droghează prea tare, care se Îndrăgostește subit dar scurt, care călătorește buimac fără să vadă nimic. Singura motivație a actului scriptural o reprezintă, se pare, jocurile cu cuvinte gratuite. Narațiunea are ritm, dar
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
puțin cunoscute În afara granițelor naționale. Beigbeder a publicat romanul 99 F la momentul oportun: un roman francez care vorbește despre „ontologia publicității” a Încetinit puțin declinul influenței franceze În Europa; un francez care, spre deosebire de Michel Houellebecq, nu refuză afișarea, cultivă mondenul și decide să nu opună Literatura Sistemului ci să o hrănească din interiorul sistemului. Literatura franceză de astăzi este dominată, cantitativ, de autoficțiune: de voința de a spune a unui număr tot mai mare de oameni În căutarea recunoașterii propriei
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
strecurând totodată în subtext idei democratice. Viitorul lider conservator contestă vehement monografia sub ambele aspecte. Iacob Negruzzi iscălea cu criptonimul XYZ, frecvent folosit de el și în alte ocazii, o cronică cvasiumoristică, înregistrând cu un ochi critic realități ale vieții mondene și politice din Iași. R.Z.
CUGETAREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286557_a_287886]
-
și să amuz pe alții”, declara el în 1935). Păianjenul a fost prima piesă românească jucată la Teatrul Național din București după o perioadă de respingere a dramaturgiei originale noi, iar succesul ei a renăscut încrederea în autorii români. Viața mondenă, comportamentul, preocupările și modul de a vorbi al unui important segment social erau aduse pe scenă de cei mai buni actori ai epocii, în montări fastuoase și spectacole care entuziasmau. Rămas pe hârtie, textul își pierde strălucirea, iar, în timp
HERZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287432_a_288761]
-
și de o îndelungată carieră scenică s-a bucurat și Mărgeluș (1921), probabil piesa cea mai matură, mai echilibrată și mai meritorie atât ca text literar, cât și ca mod de a produce comicul sau ca mesaj. Într-o ambianță mondenă, percepută drept falsă și ridicolă, o tânără dactilografă, mamă a unui copil din flori, reușește să se impună grație calităților ei sufletești și să convingă familia iubitului ei să o accepte. Dialogurile sunt ceva mai substanțiale, cu replici istețe și
HERZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287432_a_288761]
-
implicită a unor valori consacrate (iubirea, altruismul, generozitatea, cinstea, nevoia de puritate, încrederea și certitudinea) sau sugerarea unor idei ușor de recunoscut și de acceptat (aparențele înșală, căsătoriile din interes au urmări nefaste, gura lumii e o forță nocivă, viața mondenă e inconsistentă și adesea derizorie). Trei opuscule de proză scurtă - Șeful gării (1924), Noapte bună... (1928), Om discret și alte povestiri vesele (1931) - extind viziunea comică și asupra altor fațete ale vieții citadine, dar precaritatea și lipsa de originalitate stilistică
HERZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287432_a_288761]
-
tip de personaj este constrâns să dispară în mod ambiguu; așa cum despre Irina nu se știe dacă a fost victima unui accident montan sau dacă s-a sinucis, și vindecarea lui Viky este incertă, iar Mady trebuie să evite lumea mondenă a concertelor, din cauza apartenenței sale la comunitatea evreiască. Procedeul de multiplicare a cadrelor relaționale alături de întregul conflict amoros în sine nu generează decât descoperirea marii diversități a personalității naratorului. Finalul romanelor nu aduce așteptatele explicații raționale în legătură cu situațiile investigate, de vreme ce
HOLBAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287444_a_288773]
-
caz, până la revoluția de la 1848, apanajul exclusiv al aristocrației. Saloane și serate literare frecventează și susțin Gh. Asachi, V. Alecsandri, M. Kogălniceanu, C. Negruzzi, Al. Russo, C. Negri, D. Bolintineanu, N. Bălcescu ș.a., dar chiar și după 1848, atare practici mondene gravitează tot în jurul marilor familii, ca Văcărescu, Golescu, Ghica, Faca, sau în jurul Curții domnești, rămase etalon de bon ton. Diverse societăți au tot luat naștere, în această epocă, sub dezideratul propășirii, cu scopuri nobile și educative, însă nici un c.l.
CENACLU LITERAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286162_a_287491]
-
socială/politică). Socialul și culturalul se află într-o continuă interdependență, iar existența c.l., configurațiile de relații și cele de putere pe care el le prezintă și dezvoltă, atât în interior, cât și în raport cu exteriorul, fac ca latura sa mondenă, socializatoare să constituie o dimensiune deloc demnă de neglijat. Relevanța ei transpare din bogata anecdotică a oricărui c.l., din jurnalele, amintirile și memoriile membrilor săi, unde subiectivitatea se depune și operează în chip manifest. Explicit sau implicit, în literatura
CENACLU LITERAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286162_a_287491]
-
a nu se confunda cu tehnica tratată) presupune ca grupurile de cursanți să-și închipuie că vor realiza un ziar. Pentru aceasta, ei vor trebui să decidă, în grup, tipul de ziar (de informație generală, de informare specială - tip revistă, monden etc.), titlul, rubricile lui - pe care fiecare și le va asuma. Apoi, grupurile se vor sparge și fiecare persoană va căuta un subiect pentru rubrica sa într-un membru al altui grup, intervievându-l (spre exemplu, dacă cineva are rubrica
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
este romanul Iluzia cea mare, care încearcă să împletească sondarea mediului social cu analiza lentă, subtil tergiversată, accidentată pe alocuri prin forțarea imprevizibilului caracterial, a stării personajelor. În centrul scrierii se află cuplul matrimonial Edmonda-Titus Oniga; ea e o femeie mondenă, diplomată și ambițioasă, el un soț ascultător, cu un excesiv sentiment al datoriei, care urcă încetul cu încetul treptele succesului profesional. Disoluția lentă, amânată a cuplului este urmărită prin ochiul personajului-reflector Alec, fratele Edmondei, un actor ratat, cabotin, dar intuitiv
GENARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287210_a_288539]
-
texte (poezii, impresii de cercetășie, scurte articole, omagii profesoarelor, dar și câte o prezentare a unui sat sau strigături culese din diverse zone), o pagină de recenzii, o pagină distractivă (epigrame, anecdote etc.), o poștă a redacției și o pagină mondenă, ce cuprinde cronica serbărilor din localitate. Deși foarte tineri, autoarele și autorii - odată cu al doilea an de apariție, revista primește și colaboratori din afara liceului - compun versuri încărcate de melancolie, evocând iubiri pierdute, cimitire, despărțiri, însingurări. Articolele (spre exemplu, Basmul în
GHIOCEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287268_a_288597]
-
până și sub pana lui M. Eminescu, I.L. Caragiale, A.I. Odobescu. Se manifesta, poate, iritant, avea agresivități, provoca, scandaliza. Era însă un om fin, cu o considerabilă cultură. A scris enorm: articole politice, studii juridice, cronici literare, teatrale, muzicale, cronici mondene, susținea un spiritual și incisiv Curier al Bucureștilor (în „Românul”, „Telegraful”), discuta cu aceeași dezinvoltură despre libertatea presei, învățământul public, dreptul public ori cu privire la chestiunile ortografice controversate. A semnat și Tapazin, Ghaki, G. Paisiu, Paisiu Gâscă. A lucrat ca redactor
GHICA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287255_a_288584]
-
raporturile cu poezia și cu lumea (Epistolă d. I. C., Epistolă către Voltaire). Satiră. Duhului meu se numără printre cele mai cunoscute creații ale lui A., expresie deplină a unei ironii superioare, desfășurată cu vervă. Poetul oferă drept „model” imaginea vieții mondene a timpului, însoțind-o însă de notația acută a ridicolului și a falsității ei de esență. Geneza fabulelor (între ele câteva capodopere ale genului: Boul și vițelul, Câinele și cățelul, Toporul și pădurea, Oglindele, Vulpea liberală) trebuie raportată, de asemenea
ALEXANDRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285242_a_286571]
-
Am putea cita două anecdote în care aceste exigențe nu au fost realizate. Prima este extrasă dintr-un roman de Irène Nemirovsky, Balul, publicat în 1930 la editura Grasset și în care un cuplu de parveniți organizează o mare recepție mondenă sub forma unui bal. Întreaga povestire arată așteptarea invitaților care nu sosesc, bufetul care se răcește și progresia crescândă a dezamăgirii care duce la catastrofă socială, la "dezonoarea" absolută fiindcă recepția nu a fost onorată de nimeni 8. Cealaltă anecdotă
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
clasic". Mica insulă este plină de ecouri și toți hoinarii sunt sensibili la aceasta. Fiindcă o insulă nu este niciodată nemișcată, tăcută, inertă. Orice insulă este vie. Cât despre Voltaire, el nu-și punea astfel de probleme, fiindcă pentru autorul Mondenului (1736), Itaca este acolo unde ești. Dumneata, acum, cel cu Telemac,/ Laudă-ți Itaca și-al ei trai sărac./ Și al tău Salente, târg năpăstuit,/ Unde duc cretanii jalnic trai cinstit./ N-au de toate cele, au doar înfrânare, Tot
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
Denon. Surpriza se vede mai întâi în hiatusul dintre aparență și esență, între chip și mască (și totuși suntem în acel limbaj dublu care în sitemul libertin este obișnuit)238, cu alte cuvinte în jocul pudorii, decenței, al voalării codurilor mondene. Ingenuitate eroului este necesară pentru construirea surprizei erotice. "Decenta" doamnă T. va răpi literalmente pe tânărul bărbat pentru o noapte de dragoste. "Nici nu puteam să-mi închipui cât de plină de peripeții avea să fie această întâlnire"239. Ea
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
înșiși și a căror singură dorință este ca Iulian să le urmeze visurile și reveriile, care sunt de altfel de atotputernicie și de cucerire (a fi un sfânt pentru mamă înseamnă a fi arhiepiscop, ceea ce atestă o fervoare religioasă destul de mondenă). Castelul însuși este prezentat într-un spațiu de închidere, de claustrare. Imaginile care îl prezintă sunt agresive: "Cele patru turnuri de la colțuri aveau acoperișuri țuguiate, acoperite cu solzi de plumb, iar temelia zidurilor se sprijinea pe blocuri de stânci care
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
Guy de Malivert, din povestirea lui Théophile Gautier, Spirite, este, la începutul romanului, așezat "într-un excelent fotoliu aproape de cămin, unde ardea un foc bun". El a luat toate măsurile pentru a petrece acasă o seară liniștită, alungând orice preocupare mondenă, "corpul relaxat, nimic care sa-l incomodeze" în largul lui în haine moi și plăcute, fericit și destins, după ce a luat o masă de o savantă simplitate, cu mintea înviorată de "două sau trei pahare de vin de Bordeaux plimbat
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
trimiteri la Homer (14, 393-405). 184 Gilles Le Noan, A la recherche d'Ithaque, eseu, 1998. 185 Vezi de asemenea frumoasele pagini consacrate acestei teme în cartea lui Paul Faure, Ulysse le Crétois, 1980. 186 *Voltaire, Opere alese, vol. II, Mondenul, trad. Sergiu Dan, Editura pentru literatură și artă, București, p. 176, (nota trad.). 187 Karist Vassili, Ithaque ou le beau voyage, Boulogne, Editions du Griot, 1991, p. 310. 188 Maxime du Camp, Mémoires d'un suicidé, 1853, p. 268. 189
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
237 Claude Lougnot, Vivant Denon: un roman, Editions de l'Armaçon, 1995. 238 "Ca și sentimentele, conjuncțiile de coordonare par niște ornamente de care libertinii știu să se lipsească. Dragostea se reduce la o dorință și decența la un cod monden" (Michel Delon, op. cit. p. 7). 239 Romanescul și surpriza merg prin tradiție bine împreună. Crébillon face aluzie la aceasta în Rătăcirile inimii și minții: Această pasiune se năștea în mine printr-una din acele surprize care caracterizează în romane marile
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
un fragment datat 1920, putem citi: Lucrurile astea se înțeleg de la sine, doar K. nu le înțelege. În ultimul timp și-a pus în gând să se introducă în familia castelanului nostru; dar nu-și încearcă norocul pe calea relațiilor mondene, vrea să meargă direct la țintă. Poate, calea obișnuită i se pare prea lungă, și ea este într-adevăr așa, dar calea pe care încearcă să o urmeze este într-adevăr imposibilă. Desigur, exagerez importanța castelanului nostru. E un om
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
că a ajuns să reprezinte un regim criminal, a renunțat cu violență la prerogativele și avantajele ce decurgeau din funcție și a refuzat să fie complicele lui Iliescu. Câți au făcut-o? Acuzat de superficialitate și de-un excesiv ,spirit monden", Alexandru Paleologu a știut să dea consistență unor activități care în ochii filistinilor erau demne de dispreț. Într-atât de puternic era personajul pe care-l ilustra, încât puțini se mai referau la el, în ultimii ani, ca la un
Eleganța sfidării by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11338_a_12663]