2,922 matches
-
și face Gabriella Bertini Carageani, al cărei nume trebuia să figureze la loc de cinste alături de cel al îngrijitorului de ediție; iar nu cules cu cea mai modestă literă într-o casetă abia perceptibilă. Eul narativ, ce susține un extraordinar monolog polifonic, nu-și cruță cititorul și, așadar, nici traducătorul. Uluitoarea informație la zi a autorului, dar și a omului, căruia nimic din cele omenești nu îi este străin, baleiază în cele mai felurite domenii, dincolo de spațiul și timpul iadului carcerar
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
prezentului, Gustave Le Bon • Însem(i)nările magistrului din Cajvana, Luca Pițu • Jurnal (1931 1937), Petru Comarnescu • Jurnal în căutarea lui Dumnezeu, Arșavir Acterian • Luciditate și nostalgie, Dan Ciachir • Mărturisiri din exil, Pavel Chihaia • Moartea care mă apasă, Katherine Mansfield • Monolog pe mai multe voci, Ion Deaconescu • Noi și ceilalți, Tzvetan Todorov • O.k. Pentru America!, Gheorghe Stan • Picătura de cucută, Paul Eugen Banciu • Privilegiați și năpăstuiți, Arșavir Acterian • Rebecca și Rowena, William Thackeray • Reîntoarcerea fiului la sînul mamei rătăcite, Dumitru
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
Arghezi are atitudini prometeice, revoltându-se împotriva condiției umane predestinate. El trăiește drama interioară "între dorința aprigă de a crede și necredința pustiitoare" (Șerban Cioculescu). Pentru poet, Dumnezeu înseamnă creație sublimă, ideal, adevăr absolut. Aparentul dialog cu Dumnezeu este un monolog care exprimă dorința existenței lui Dumnezeu pe pământ, în speranța înălțării Omului. Poetul se simte singur în univers, are menirea de a lupta contra mediocrității, a limitării, fiind purtătorul unui semn (semnul superiorității): "Port în mine semnul, ca o chezășie
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
pribeag și atributele pomilor de rod: amar-dulce, aspru-gingaș, singurătate-comuniune. În final, psalmistul reproșează faptul că a fost abandonat (" În rostul meu tu m-ai lăsat uitării"), că s-a produs ruptura de Părintele ceresc. Poetica argheziană are un aspect de monolog adresat, cuprinde o inversiune sintactică: "Tare sunt singur", vocativul "Doamne", interogația "... dar, Doamne, până când?". Psalm (Te drămuiesc în zgomot și-n tăcere) Psalmul este construit pe antiteza între credință și tăgadă: "Te drămuiesc în zgomot și-n tăcere/ Și te
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
casa, orașul, mediul, propriul corp în care se află un suflet de plumb. E un univers rece, străin, în care poetul are sentimentul singurătății tragice, stări de spirit depresive și își imaginează înăbușirea. Între realitatea interioară și exterioară se desfășoară monologul tragic al poetului, în ton elegiac asemănător cu bocetele populare. În strofa a doua, starea de anxietate este înlocuită cu melodia trecutului: "Stam singur lângă mort... și era frig.../ Și-i atârnau aripile de plumb". Mai întâi epitet la limita
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
după ce aprinseră lumina, el "începu să cânte popește". E un caz patologic, evoluând de la lăcomie, la iluzie, halucinații, spaimă, nebunie. Urmărind stările de conștiință și de comportament, În vreme de război este o proză psihologică de factură naturalistă, care folosește monologul interior, stilul indirect liber, dialoguri sugestive. Stavrache este personajul principal, multidimensional, dinamic; acestuia i se face un portret caracterologic minuțios, fiind prezentat la început ca un om "foarte mulțumit; om cu dare de mână, cu han la drum". Având mereu
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
onorabilul" și în familie "neica Zaharia". În rândul personajelor caragialiene se manifesta, uneori, o criză a comunicării la nivel rațional și afectiv, ca o consecință a unui vid existențial. Acestea au o singură vocație: vorbăria, plăcerea de a "trăncăni" lungi monologuri, alcătuind un univers de marionete, o "lume pe dos", cu aspect de carnaval, lipsită de valori ale existenței. Ștefan Tipătescu, prefectul județului, își urmărește numai propriile lui interese. Disperat de pierderea scrisorii, îl atacă pe Cațavencu, prin intermediul polițaiului, controlează depeșele
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
lipsa de personalitate a polițaiului, deoarece pristanda este un joc popular care se dansează după reguli prestabilite, într-o parte și-n alta, conform strigăturilor unui conducător de joc. În afară de sursele comicului, alte mijloace de caracterizare a personajului sunt: dialogul, monologul, vorbele, faptele, gândurile (caracterizare indirectă), caracterizarea făcută de alte personaje sau de autor, prin didascalii, indicații scenice (caracterizare directă). SURSELE COMICULUI Comicul este principala modalitate de caracterizare a personajelor și de construire a situațiilor. Spre deosebire de umor, care provoacă râsul folosind
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
albastră (floarea-de-nu-mă-uita) proiectează amintirile în infinit. Tema poeziei o constituie aspirația poetului spre iubirea ideală, spre perfecțiune, care nu se poate împlini, și poetul este nefericit: Totuși este trist în lume!". Poezia este alcătuită din patru secvențe lirice, două cuprinzând monologul liric al iubitei, iar celelalte două monologul liric al poetului. În prima parte a poeziei, geniul izolat se adâncește în cunoaștere (ceruri înalte, stele), dar iubita vrea să-l scoată din lumea abstracțiilor și îl ademenește în mijlocul naturii, în codru
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
poeziei o constituie aspirația poetului spre iubirea ideală, spre perfecțiune, care nu se poate împlini, și poetul este nefericit: Totuși este trist în lume!". Poezia este alcătuită din patru secvențe lirice, două cuprinzând monologul liric al iubitei, iar celelalte două monologul liric al poetului. În prima parte a poeziei, geniul izolat se adâncește în cunoaștere (ceruri înalte, stele), dar iubita vrea să-l scoată din lumea abstracțiilor și îl ademenește în mijlocul naturii, în codru: Nu căta în depărtare/ Fericirea ta, iubite
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
se conturează un portret al omului de geniu într-o lume superioară, metafizică, unde acesta meditează la cultură, cunoaștere, istorie, tainele și geneza universului. Iubita îl îndeamnă să renunțe la universul ideatic, oferindu-i fericirea terestră. Strofa a patra cuprinde monologul liric al poetului, evidențiind superioritatea gândirii acestuia, care murmură cu ironie: "Eu am râs, n-am zis nimica". Următoarea secvență poetică reprezintă monologul liric al fetei care își cheamă iubitul în mijlocul naturii: "Hai în codrul cu verdeață,/ Und-izvoare plâng în
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
universului. Iubita îl îndeamnă să renunțe la universul ideatic, oferindu-i fericirea terestră. Strofa a patra cuprinde monologul liric al poetului, evidențiind superioritatea gândirii acestuia, care murmură cu ironie: "Eu am râs, n-am zis nimica". Următoarea secvență poetică reprezintă monologul liric al fetei care își cheamă iubitul în mijlocul naturii: "Hai în codrul cu verdeață,/ Und-izvoare plâng în vale", recurge la gesturi tandre și își face un autoportret, copleșită de emoție: "Voi fi roșie ca mărul/ Mi-oi desface de-aur
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
tandre și își face un autoportret, copleșită de emoție: "Voi fi roșie ca mărul/ Mi-oi desface de-aur părul", după care continuă cu gesturi ademenitoare: "Te-oi ținea de după gât", " Ne-om da sărutări pe cale". Ultimele două strofe constituie monologul liric al poetului, cu idei filosofice, care sugerează miracolul pe care îl trăise poetul față de iubită: "Ca un stâlp eu stam în lună!", " Ce frumoasă, ce nebună", iar mai apoi meditația pe tema neîmplinirii visului erotic: "Și te-ai dus
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
intelectuali lucizi care trăiesc drama inflexibilității conștiinței, spirite absolutizante; eroi învinși de propriul lor ideal și care trăiesc drama destinului tragic. Camil Petrescu folosește formule estetice moderne și sondează în străfundurile subconștientului. El apelează la maniera proustiană a fluxului memoriei, monologul interior ca mod de exprimare a trăirilor lăuntrice, un limbaj remarcabil prin imaginile intelectuale, puține figuri de stil, considerând scrisul ca pe un act de eliberare existențială. Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război Romanul relatează o dramă de
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
cei mari își cereau drepturile. Pentru băieții mai mari, un model în afaceri era vecinul lor, Tudor Bălosu, pe care Moromete îl înfruntă de câteva ori, având sentimentul libertății și independenței. Protagonistul medita pe stănoaga podiștei, vorbea singur, justificându-și monologul: "n-are cu cine discuta, în sensul că nimeni nu merită să-i asculte gândurile". Într-o zi se hotărăște, la insistențele lui Tudor Bălosu, să taie și să vândă salcâmul. Copacul e un simbol cu adânci semnificații. Odată cu doborârea
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
cu Niculae, apărătorul noii ordini care înțelege criza bătrânului: Credea că el e centrul universului și cum le aranjează el așa e bine, toată lumea trebuie să-l asculte". Ilie Moromete apără o iluzie, trăiește o dramă, se limitează la un monolog interior. Spre final, un narator impersonal anunță moartea bătrânului, care în ultimele clipe avusese tăria să afirme: " Domnule, eu totodeauna am dus o viață independentă". Timpul social se intersectează cu timpul individual și în aceste coordonate se consumă drama idealismului
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
noroc. La început, Ghiță era harnic, cinstit, bun meseriaș, blând, dar treptat, e atras de patima banului. Devine ursuz, "pus pe gânduri". În fața lui Lică, inițial se arată autoritar și dârz, dar după aceea cedează. Acțiunile, gesturile și atitudinea protagonistului, monologurile interioare "scot în evidență nesiguranța, teama, zbuciumul". Regretă că are familie, ascunde afacerile necurate cu Lică, se îndepărtează de soția sa, fiind un suflet complex și labil, ar vrea să plece de la Moara cu noroc, dar lăcomia de bani îl
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
încât se poate concluziona: "Mara e un caracter. Persida e un destin" (Magdalena Popescu). În roman, narațiunea este alcătuită prin înlănțuire, apar descrieri și analize psihologice, evocări ale unor medii. Pentru a reliefa caracterul calculat al Marei, prozatorul apelează la monologul interior: "Mai știi? Fata e fată; iar feciorul e curățel și deștept, fiu de popă, nepot de protopop și peste câteva luni bun de popie". Societatea este organizată după reguli dure care presupun interdicții etnice și religioase. În acest roman
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Venturiano Tehnica piesei este excepțională. Alternanța scenelor din cele două acte este foarte rapidă și compensează lungimea desfășurării conflictului. Acțiunea nu obosește niciodată, nu cunoaște nici o zăbavă, decât atunci când vrea autorul: o dată, exact la mijlocul actului I, în scena V, când monologul lui Spiridon aduce un moment de liniște, și altă dată, în mod cu totul neobișnuit, între punctul culminant și deznodământ, când tot într un monolog, Venturiano povestește ce i s-a întâmplat afară (actul II, scena VIII). În cazul relatării-monolog
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
nici o zăbavă, decât atunci când vrea autorul: o dată, exact la mijlocul actului I, în scena V, când monologul lui Spiridon aduce un moment de liniște, și altă dată, în mod cu totul neobișnuit, între punctul culminant și deznodământ, când tot într un monolog, Venturiano povestește ce i s-a întâmplat afară (actul II, scena VIII). În cazul relatării-monolog a lui Rică Venturiano se pot observa elementele și dimensiunile coerente ale unei anumite construcții unitare. Astfel, reținem caracterizările pe care însuși Venturiano le pronunță
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
din timp cu Cațavencu. El are o scuză: aceea de a trebui să hrănească unsprezece guri: Famelie mare, renumerație mică, după buget... Interesantă este și soția polițaiului; ea nu apare pe scenă, dar Pristanda îi enunță filozofia de viață în monologul său, atunci când rămâne singur în cabinetul prefectului, după ce acesta și coana Joițica i-au numărat steagurile: „Grea misie, misia de polițai... și conul Fănică cu coana Joițica mai stau să-mi numere steagurile... Tot vorba bietei neveste, zice: Ghiță, Ghiță
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
fost maltratat de "mineri", vădește din nou că administrația nu admite să trateze, ci caută a prelungi pe cât posibil discursul dictatorial. Nici marele marș din 13 iulie c. în favoarea liderului studenților n-a convins-o, din păcate, să renunțe la monologul puterii spre a înlesni negocieri constructive. Să fi pierdut simțul măsurii? Înainte de a încerca o împăcare cu societatea, puterea trebuie să facă dovada respectului față de ordinea legală, îndreptând ancheta spre adevărații culpabili de la jumătatea lunii trecute. Nici un scrutin nu justifică
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
mult sau mai putin brutal. Sensul generat în acest mod ar fi acela că personajul este înfrânt fizic sau psihic, devenind o marionetă în mână destinului. 1.2. Convențiile teatrului vs. convențiile filmului Convențiile specific teatrale (că al patrulea perete), monologurile și aparteurile (că modalități de acces la interioritatea personajului), spațiul polimorf sau abordarea dramaturgica a timpului sunt străine filmului. În construirea sensului prin limbajul filmului este importantă relația pe care aparatul de filmat o are cu subiectul pe care il
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
astfel, o identificare cu personajul. Cu alte cuvinte, spectatorul vede și aude același lucru ca Emanou. Interpretul principal este însoțit de cameră într-un travelling de urmărire. După Belá Balasz, în film, "mersul eroului este o mărturie și întotdeauna un monolog care exprimă mai complex și mai sincer felul cum reacționează la cele ce s-au intamplat, decat l-am fi prezentat pe el însuși la locul acțiunii"47. 2.1.1. d. Imagini-simbol ale distrugerii Pe același fond muzical, pe
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
relațiilor de dependență între cultură latino-americană și cultura populară a marilor metropole postcoloniale. Aceste caracteristici inseparabile: renovarea aspectelor formale, tehnicile narative și tratarea limbajului că organism viu, stabilirea de spații imaginare care participă la faptul mitic, dialogul fără interlocutor, folosirea monologului interior și a rupturii, toate acestea demonstrează forță pe care o capătă expresivitatea în acea epoca. În operele romancierilor latino-americani ai exploziei literare din a doua jumătate a secolului al XX-lea se simt influențele scriitorilor că Joyce, Faulkner, Hemingway
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]