5,397 matches
-
în regimul politic al dictaturii proletariatului. Ceea ce a însemnat consolidarea continuă a unui sistem de guvernare și organizare a societății în chip totalitar, partidul politic unic, comunist, tinzând să controleze și chiar controlând societatea pe toate planurile"216. De fapt, monopolul major pe care îl manifestă această ideologie este asupra vieții culturale: "Epurările, sancțiunile, interdicțiile de tot felul și defăimarea prin articole, ridicarea dreptului de profesare au început la sfârșitul anului 1944. Primele două liste negre oficiale au fost publicate în
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Țării Românești cetățile de pe malul stâng al Dunării (fostele raiale), fixând granița româno-turcă pe talvegul fluviului. În raporturile cu Principatele, Poarta se angaja să respecte autonomia administrativă a acestora și vechile lor privilegii, domnii urmând a fi numiți pe viață. Monopolul economic otoman asupra țărilor române era desființat, asigurându-se deplina libertate a comerțului acestora, ca și scutirea de a mai livra furnituri puterii suzerane. De asemenea, Poarta se obliga să confirme și să respecte regulamentele administrative ce urmau a fi
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
Concluzie Televiziunea favorizează comportamentele altruiste pentru că le crește ratingul personalităților care apar pe sticlă. Celebritățile țin un discurs despre valorile umanitare, despre drepturile omului, despre politica corectă, pentru că gesturile lor sunt urmările de milioane de potențiali consumatori. Celebritățile nu dețin monopolul sacrificiului și mărinimiei, dar au mult mai multe mijloace pentru a le arăta. Pentru mai multe informații Kurzban, R. et al. (2007), „Audience effects on moralistic punishment”, Evolution and Human Behavior, vol. 28, nr. 2, pp. 75-84. 48. De ce sunteți
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
cea a prețurilor capitalurilor. În final, teoria creditului, economisirii și banilor este, de asemenea, enunțată. Legea cererii și a ofertei este insuficientă pentru cadrul echilibrului general, în care circulația monetară trebuie să fie formată numai din numerar, acoperită 100%, iar monopolurile să fie neutralizate. Pentru economistul franco-elvețian, factorii de producție sînt renta, munca și profitul, o viziune diferită față de cea dominată de muncă, pămînt și capital. Acești factori de producție sînt puși în mișcare pe două modele de piață specifice: piața
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
este proporțională cu prețul său și raporturile prețurilor tuturor bunurilor este egală cu raportul utilităților marginale ale acestora se numește principiul proporționalității (substituției). Umx / Px = Umy / Py, rezultă că Umx / Umy = Px / Py Marshall emite ideea "prețurilor optime", stabilite de monopoluri corespunzătoare atît cerințelor cumpărătorilor, cît și ale capitaliștilor. Are și o nouă teorie a salariilor, direct proporționale cu productivitatea, salariile avînd tendința de a ține pasul cu pregătirea și forța productivă a muncii. Marshall a avut o influență decisivă asupra
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
prețul este egal cu costul său marginal. Oferta întreprinzătorului va fi deci crescătoare cu prețul pieței, plecînd de la un minimum care este costul său mediu minimal. Sub acest cost, el va produce în pierdere. Dacă întreprinderea este în situație de monopol, ea își va maximiza profitul producînd cantitatea pentru care prețul de vînzare va fi egal cu venitul (încasarea) său marginal (venitul adus de ultima unitate de produs vîndută). În economia reală, comportamentul întreprinderii este diferit de cel descris în teoria
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
firmei B); * prin constituirea unei filiale comune, cu acordul părților (societate mixtă). Concentrarea poate antrena pentru firmă o serie de avantaje ca: * scăderea costului unitar; * obținerea unui efect de sinergie (2 + 2 = 5); * obținerea unui efect de dominație (poziție de monopol). Desigur, creșterea are limite, care pot proveni din: * creșterea costurilor de gestiune din rațiuni de gigantism; * creșterea inerției și reducerea capacității de adaptare; * eșuarea în căutarea efectului de sinergie. 7.1.2. Piața și formarea prețurilor Economiile capitaliste sînt economii
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
1.2. Piața și formarea prețurilor Economiile capitaliste sînt economii de piață. Dar ce se înțelege prin economie de piață? Și care sînt diferitele forme de piață? Teoria economică prezintă două situații opuse (cea a concurenței perfecte și cea de monopol) și ne explică modul de formare a prețului în cele două cazuri. Dar economia reală este diferită: ea se caracterizează printr-o concurență imperfectă. Deci cum se formează prețurile în realitate? 7.1.2.1. Piața și formele sale Catalactica
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
și cumpărători ai aceluiași bun (de exemplu, piața petrolului, piața monetară, piața muncii ș.a.). Există diferite forme de piață în funcție de numărul de ofertanți, respectiv de solicitanți, după cum urmează: Solicitant Ofertant O multitudine Cîțiva Unul singur O multitudine Concurență perfectă Oligopol Monopol Cîțiva Oligopson Oligopol bilateral Monopol contrariat Unul singur Monopson Monopson contrariat Monopol bilateral Cu cît piața este mai concurențială, cu atît prețurile fixate vor fi mai reduse. Invers, cu cît piața este mai monopolizată, cu atît prețurile fixate riscă să
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
de exemplu, piața petrolului, piața monetară, piața muncii ș.a.). Există diferite forme de piață în funcție de numărul de ofertanți, respectiv de solicitanți, după cum urmează: Solicitant Ofertant O multitudine Cîțiva Unul singur O multitudine Concurență perfectă Oligopol Monopol Cîțiva Oligopson Oligopol bilateral Monopol contrariat Unul singur Monopson Monopson contrariat Monopol bilateral Cu cît piața este mai concurențială, cu atît prețurile fixate vor fi mai reduse. Invers, cu cît piața este mai monopolizată, cu atît prețurile fixate riscă să fie mai ridicate, oferta mai
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
muncii ș.a.). Există diferite forme de piață în funcție de numărul de ofertanți, respectiv de solicitanți, după cum urmează: Solicitant Ofertant O multitudine Cîțiva Unul singur O multitudine Concurență perfectă Oligopol Monopol Cîțiva Oligopson Oligopol bilateral Monopol contrariat Unul singur Monopson Monopson contrariat Monopol bilateral Cu cît piața este mai concurențială, cu atît prețurile fixate vor fi mai reduse. Invers, cu cît piața este mai monopolizată, cu atît prețurile fixate riscă să fie mai ridicate, oferta mai puțin abundentă, iar profitul producătorului cu atît
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
să fie mai ridicate, oferta mai puțin abundentă, iar profitul producătorului cu atît mai mare. Cum spuneam, realitatea este cea a concurenței imperfecte, situație în care concurența perfectă nu mai există, deoarece oferta este redusă la cîteva mari firme, unde monopolul nu este absolut (fiind interzis prin legi antitrust), mai puțin în cazul particular al monopolurilor de stat. 7.1.2.2. Formarea prețurilor în regim de concurență perfectă Cererea pentru un bun este o mărime ce scade pe măsură ce prețul bunului
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
Cum spuneam, realitatea este cea a concurenței imperfecte, situație în care concurența perfectă nu mai există, deoarece oferta este redusă la cîteva mari firme, unde monopolul nu este absolut (fiind interzis prin legi antitrust), mai puțin în cazul particular al monopolurilor de stat. 7.1.2.2. Formarea prețurilor în regim de concurență perfectă Cererea pentru un bun este o mărime ce scade pe măsură ce prețul bunului crește. Oferta unui bun este o mărime ce crește pe măsură ce prețul bunului respectiv crește și
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
bunurile oferite fiind deci omogene); • libera intrare pe piață (orice agent poate intra și ieși liber pe și de pe piață, fără costuri suplimentare); • transparența pieței (egalitatea tuturor agenților privind accesul la întreaga informație disponibilă). 7.1.2.3. Piața monopolistică Monopolul pur este o situație în care cererea totală pentru un produs se adresează unui singur ofertant. El va adopta un comportament diferit de întreprinderea concurențială. Aceasta din urmă își adaptează producția în funcție de prețul pe care i-l comunică piața, cu
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
de asemenea, să indice prețul psihologic, sau maximal, pe care un cumpărător este pregătit să-l suporte pentru a achiziționa un produs; 3) concurența. Sînt mai multe situații posibile. Pentru firmă, în mod cert, cea mai avantajoasă este cea de monopol, chiar dacă aceasta poate prezenta inconveniente. Cu cît concurența este mai puternică, cu atît mai puțin marja de profitabilitate riscă să fie ridicată; 4) natura produsului. În funcție de tipul de produs (de lux sau de larg consum), politica prețului și alegerea punctelor
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
pe piață, care împiedică orice concentrare a puterii de fixare a prețurilor în mîinile producătorilor individuali. De îndată ce numărul de întreprinderi se reduce, se îndepărtează și optimul concurențial. Cazul extrem este, bineînțeles, cel în care nu rămîne decît un singur producător, monopolul. Dar în toate celelalte cazuri (oligopol, cartel, concurență monopolistă) se obține, aproape întotdeauna, un rezultat de aceeași natură ca în situația de monopol: puterea economică de care se bucură anumiți producători le permite să practice un preț superior costului marginal
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
îndepărtează și optimul concurențial. Cazul extrem este, bineînțeles, cel în care nu rămîne decît un singur producător, monopolul. Dar în toate celelalte cazuri (oligopol, cartel, concurență monopolistă) se obține, aproape întotdeauna, un rezultat de aceeași natură ca în situația de monopol: puterea economică de care se bucură anumiți producători le permite să practice un preț superior costului marginal, iar pe termen lung costul mediu nu se va afla la nivelul său minim. Toate aceste situații se traduc printr-o reducere a
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
firme să se comporte ca și cum ar fi singura sau aproape singura ce produce un bun avînd anumite caracteristici. De aceea, în optica tradițională, prezervarea concurenței a fost adeseori asimilată menținerii unui mare număr de întreprinderi. De unde condamnarea liberală atît a monopolurilor, cît și a concentrărilor prea mari de întreprinderi. Această abordare a fost însă repusă în cauză prin teoria "piețelor contestabile", dezvoltată plecînd de la lucrarea publicată, în 1982, de către W.J. Baumol, J.C. Panzar și D. Willig, cu titlul Contestable Markets
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
sînt puțini producători sau chiar un singur producător, aceștia (sau acesta) pot fi constrînși să se comporte ca și firmele aflate în situația de concurență perfectă, cu scopul de a scăpa de amenințarea permanentă a concurenței potențiale. De asemenea, un monopol sau o firmă aflată în concurență monopolistică nu poate realiza în mod durabil superprofituri în raport cu firmele concurențiale, decît dacă nu se află sub amenințarea noilor întreprinderi de a intra pe piață. Dar dacă piața este contestabilă (liberă intrare, absența costurilor
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
pot fi constrînse să practice prețuri care să descurajeze intrările pe piață, adică prețuri care nu permit decît un profit normal pe termen scurt, ca și pe o piață perfect concurențială. Astfel, dacă piața este perfect contestabilă, un oligopol, un monopol sau o piață cu concurență monopolistică pot la fel de bine să practice o tarifare la nivelul costului marginal. Oricare ar fi structura pieței, toată lumea poate obține doar un profit normal de tip concurențial. De altfel, se poate verifica empiric cum ratele
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
verifica empiric cum ratele profiturilor realizate în diferite sectoare sînt, în mare măsură, independente de gradul de concentrare al întreprinderilor. Bineînțeles, anumite piețe rămîn, prin natură, dificil contestabile datorită costurilor fixe, considerabile și irecuperabile în caz de eșec (este cazul monopolurilor naturale), sau grație deținerii temporare a unei tehnologii și a unui know-how unic (este cazul monopolului tehnologic temporar). Remarcabilul rezultat al teoriei piețelor contestabile este deci demonstrarea faptului că efectele așteptate ale concurenței pure și perfecte nu depind numai de
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
de concentrare al întreprinderilor. Bineînțeles, anumite piețe rămîn, prin natură, dificil contestabile datorită costurilor fixe, considerabile și irecuperabile în caz de eșec (este cazul monopolurilor naturale), sau grație deținerii temporare a unei tehnologii și a unui know-how unic (este cazul monopolului tehnologic temporar). Remarcabilul rezultat al teoriei piețelor contestabile este deci demonstrarea faptului că efectele așteptate ale concurenței pure și perfecte nu depind numai de numărul, sau nu atît de acesta, cît de libertatea de intrare și de ieșire pe/de pe
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
Concepte de bază: * întreprinderea; * factorii de producție; * productivitatea totală, medie și marginală a factorilor; * costurile de producție fixe, variabile, totale, medii, marginale; * pragul de rentabilitate; * creșterea internă (prin investiții) și creșterea externă (prin concentrare); * piața; * concurență perfectă și concurență imperfectă; * monopol, monopson și oligopol; * crearea, oferta și prețul; * întreprinzătorul; * randamente de scară și randamente de substituție; * curbele de izoprodus sau izocantele; * rata marginală de substituție tehnică; * combinația optimală a factorilor; * piețe contestabile. Probleme de studiat: * Ce sînt și cum se clasifică
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
costurile de producție? * Ce este pragul de rentabilitate? * Cum se poate dezvolta o întreprindere? * Ce este piața? * Care sînt formele de piață? * Cum se formează prețurile în regim de concurență perfectă, în regim de concurență imperfectă și în regim de monopol? * Ce este cererea? * Ce este oferta? * Care sînt condițiile pentru realizarea echilibrului între cerere și ofertă pe piață? * Care sînt elementele de care firma trebuie să țină seama în configurarea strategiei sale de preț, într-un regim de concurență imperfectă
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
Anumite rigidități blochează ajustarea spontană a pieței. Acestea sînt, în principal, următoarele: • existența unui salariu minim pe economie, care împiedică angajarea de muncitori puțin calificați, în măsura în care nivelul salariului minim este superior productivității acestora; • existența sindicatelor salariaților, care funcționează ca un monopol pe piața muncii, impunînd întreprinderilor un nivel de salarizare care nu mai scade (apărarea puterii de cumpărare); • convențiile colective (acorduri între patronat și salariați pe ramuri productive). Acestea deconectează evoluția salariilor de cea a productivității, planificînd o creștere continuă și
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]