18,554 matches
-
ochi de pește/ Zăpezile atîrnă cu aripile frînte/ Și dintre cruci doar crucea mea lipsește.// Zile la rînd am răscolit zăpada/ Să-mi caut crucea de arin subțire/ Dar nu știa nici paznicul de noapte/ Să fi plecat vre-un mort din cimitir.// Urcau la cer zăpezile de lînă/ Și noaptea pe pămînt intra cu greu/ Se-nfășurau în dangăt clopotele-n turnuri/ Pe poartă cu mormîntul pe umăr intram eu". (Pe umăr cu mormîntul). La prima vedere am putea vorbi
Poeți din Nord by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9917_a_11242]
-
trimite săruturi și se-nclină în fața publicului. Ritualul funebru se îneacă într-o etalare de prețiozități: "în coșciug pe drumul spre bizanțuri/ Perne moi și mîinile subțiri/ Crizanteme roz și trandafiri/ Fumul de tămîie legănat sub lanțuri.// Preoții-ngînau cîntări de morți/ Căutînd prin cărți să mai citească/ Mîinile cu degete de iască/ Nu știam prin fum cum să le port" (Cîntec de mort). De la extemporalul extincției poetul trece la caligrafia galantă: "Ce frumoase mîini ai, Doamnă, ce frumoase mîini/ Și subțiri
Poeți din Nord by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9917_a_11242]
-
Perne moi și mîinile subțiri/ Crizanteme roz și trandafiri/ Fumul de tămîie legănat sub lanțuri.// Preoții-ngînau cîntări de morți/ Căutînd prin cărți să mai citească/ Mîinile cu degete de iască/ Nu știam prin fum cum să le port" (Cîntec de mort). De la extemporalul extincției poetul trece la caligrafia galantă: "Ce frumoase mîini ai, Doamnă, ce frumoase mîini/ Și subțiri, și lungi, legănătoare/ Pe sub ele răsuflarea mea/ Ca lumina printre trestioare.// Ce frumoase mîini ai, Doamnă lumînări/ Peste carnea mea de iască
Poeți din Nord by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9917_a_11242]
-
Sorin Lavric A le vorbi celor vii despre cei morți nu e doar un act macabru, ci chiar o indelicatețe cotidiană. E aproape o necuviință să le amintești indirect că într-o zi vor muri. Nu ai reuși decît să le strecori în suflete indispoziția, făcîndu-i să-și încrunte și
Viața morților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9963_a_11288]
-
cotidiană. E aproape o necuviință să le amintești indirect că într-o zi vor muri. Nu ai reuși decît să le strecori în suflete indispoziția, făcîndu-i să-și încrunte și mai mult frunțile încrețite de griji. Din acest motiv, despre morți se cuvine să vorbim numai de bine, sau mai curînd se cere să nu mai vorbim aproape deloc. Altminteri, e un afront adus vigorii noastre vitale dacă pomenim de spectrul funest al celor care au murit. E ca și cum am ține
Viața morților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9963_a_11288]
-
printre ele, căci atunci cînd ea vine, tu încetezi să mai fii, iar cîtă vreme tu ești, moartea nu există. Concluzie? Nicicînd nu mă întîlnesc cu ea, și atunci de ce să-mi fie frică? Prin urmare, viii cu viii, și morții cu morții. Să ne închipuim atunci o societate ideală în care cei vii nu ar păstra nici o legătură cu morții lor, dar cu adevărat nici una. O astfel de lume ar semăna cu o grădină a deliciilor în care oamenii nu
Viața morților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9963_a_11288]
-
Concluzie? Nicicînd nu mă întîlnesc cu ea, și atunci de ce să-mi fie frică? Prin urmare, viii cu viii, și morții cu morții. Să ne închipuim atunci o societate ideală în care cei vii nu ar păstra nici o legătură cu morții lor, dar cu adevărat nici una. O astfel de lume ar semăna cu o grădină a deliciilor în care oamenii nu numai că nu ar trăi cu gîndul la moartea ce îi așteaptă sau la morții pe care i-au lăsat
Viața morților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9963_a_11288]
-
ar păstra nici o legătură cu morții lor, dar cu adevărat nici una. O astfel de lume ar semăna cu o grădină a deliciilor în care oamenii nu numai că nu ar trăi cu gîndul la moartea ce îi așteaptă sau la morții pe care i-au lăsat în urmă, dar pe deasupra ar mai duce lipsă și de semnele prin care și-ar putea aminti de cei de dinaintea lor: le-ar lipsi mormintele, cimitirele și ritualurile funerare, le-ar lipsi bisericile și, bineînțeles
Viața morților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9963_a_11288]
-
legitimitatea învingătorilor din prezent. Nu e nevoie de un efort prea mare de imaginație ca să-ți dai seama că o asemenea societate este utopică: e de neînchipuit o lume în care cei vii să nu întrețină nici o legătură cu cei morți. Despre această legătură atît de subtilă și în același timp atît de explozivă este vorba în cartea profesoarei americane de antropologie Katherine Verdery. Cum însăși autoarea mărturisește, cartea a fost scrisă într-o perioadă cînd moartea i-a luat doi
Viața morților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9963_a_11288]
-
fost scrisă într-o perioadă cînd moartea i-a luat doi oameni dragi și apropiați: tatăl și fratele. De aici starea de empatie pe care a simțit-o față de tema principală din rîndurile lucrării de față: rezonanța sufletească pe care morții o au în sufletele celor vii. În plus, vorbind despre morți, autoarea nu comite nici o indelicatețe și nu săvîrșește nici un gest macabru; dimpotrivă, scrie o carte ale cărei intuiții sunt incontestabile. Perimetrul în granițele căruia autoarea noastră își desfășoară cercetarea
Viața morților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9963_a_11288]
-
oameni dragi și apropiați: tatăl și fratele. De aici starea de empatie pe care a simțit-o față de tema principală din rîndurile lucrării de față: rezonanța sufletească pe care morții o au în sufletele celor vii. În plus, vorbind despre morți, autoarea nu comite nici o indelicatețe și nu săvîrșește nici un gest macabru; dimpotrivă, scrie o carte ale cărei intuiții sunt incontestabile. Perimetrul în granițele căruia autoarea noastră își desfășoară cercetarea antropologică este Europa de Est și fosta URSS, iar scopul ei este punerea
Viața morților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9963_a_11288]
-
își apleacă atenția sunt cu precădere Polonia, Ungaria, România și fosta Iugoslavie, lor adăugîndu-li-se, din blocul ex-sovietic, Rusia. Tezele autoarei noastre sunt simple și convingătoare, în ciuda aerului de corectitudine politică ce adie din tonul lucrării. Mai întîi, potrivit Katherinei Verdery, morții unei comunități nu sînt deloc morți, ei putînd influența în chip hotărîtor politica pe care o fac cei aflați în viață. Asta nu înseamnă că morții sunt vii, ci doar că imaginea lor, atunci cînd e păstrată vie de urmași
Viața morților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9963_a_11288]
-
aerului de corectitudine politică ce adie din tonul lucrării. Mai întîi, potrivit Katherinei Verdery, morții unei comunități nu sînt deloc morți, ei putînd influența în chip hotărîtor politica pe care o fac cei aflați în viață. Asta nu înseamnă că morții sunt vii, ci doar că imaginea lor, atunci cînd e păstrată vie de urmași, poate modifica radical psihologia colectivă a unei societăți. Modificarea constă într-o acutizare naționalistă a conștiinței colective, urmarea fiind că oamenii care provin din strămoși diferiți
Viața morților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9963_a_11288]
-
urmarea fiind că oamenii care provin din strămoși diferiți ajung să se privească ca veritabili dușmani. Și chiar aceasta e cea de-a doua idee a Katherinei Verdery: naționalismul înseamnă îndeosebi un cult al strămoșilor, și cum strămoșii sunt cu toții morți, orice cult al strămoșilor e implicit un cult al morților. Grație întreținerii ritualice a memoriei lor, morții au parte de un destin post mortem ce echivalează cu o veritabilă înviere. Iar conștiința unui fir genealogic în virtutea căruia o mînă de
Viața morților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9963_a_11288]
-
chiar aceasta e cea de-a doua idee a Katherinei Verdery: naționalismul înseamnă îndeosebi un cult al strămoșilor, și cum strămoșii sunt cu toții morți, orice cult al strămoșilor e implicit un cult al morților. Grație întreținerii ritualice a memoriei lor, morții au parte de un destin post mortem ce echivalează cu o veritabilă înviere. Iar conștiința unui fir genealogic în virtutea căruia o mînă de oameni se trage din aceiași morți le conferă acestora un grad de rudenie a cărui tărie dă
Viața morților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9963_a_11288]
-
1991-1993. Toate aceste reînhumări, săvîrșite în cursul unor procesiuni funerare cu alură impresionantă, au cîteva trăsături comune. Prima trăsătură este că, în cursul lor, oamenii se adună la un loc, iar ceea ce îi unește pe toți e cauza pe care mortul e chemat s-o simbolizeze. Fie că e religioasă sau politică, cauza ajunge pînă la urmă să aibă o rezonanță etnică sau națională. Iar adunarea celor care fac parte din cortegiul funerar sugerează chiar unitatea la care ajung oamenii atunci
Viața morților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9963_a_11288]
-
politică, cauza ajunge pînă la urmă să aibă o rezonanță etnică sau națională. Iar adunarea celor care fac parte din cortegiul funerar sugerează chiar unitatea la care ajung oamenii atunci cînd sunt legați prin același doliu și prin amintirea aceluiași mort. Numai că, făcînd parte din același cortegiu, includerea lor înlăuntrul aceleiași mase este însoțită de excluderea tuturor celor pentru care mortul nu reprezintă același simbol. Ceea ce înseamnă că ceea ce-i strînge la un loc pe unii e factorul care totodată
Viața morților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9963_a_11288]
-
funerar sugerează chiar unitatea la care ajung oamenii atunci cînd sunt legați prin același doliu și prin amintirea aceluiași mort. Numai că, făcînd parte din același cortegiu, includerea lor înlăuntrul aceleiași mase este însoțită de excluderea tuturor celor pentru care mortul nu reprezintă același simbol. Ceea ce înseamnă că ceea ce-i strînge la un loc pe unii e factorul care totodată îi lasă pe dinafară pe alții. De aici și conflictele pe care le poate declanșa manipularea politică a amintirii celor dispăruți
Viața morților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9963_a_11288]
-
înseamnă că ceea ce-i strînge la un loc pe unii e factorul care totodată îi lasă pe dinafară pe alții. De aici și conflictele pe care le poate declanșa manipularea politică a amintirii celor dispăruți. A doua trăsătură este că mortul este întotdeauna o figură exemplară, așadar un model care, tocmai pentru că este model, cere să fie imitat de urmași. Ceea ce înseamnă că fiecare credincios care participă la înmormîntarea unei personalități se întreabă dacă el însuși ar putea să urmeze un
Viața morților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9963_a_11288]
-
un sens de validare a prezentului. Și astfel, orice generație simte nevoia să se legitimiteze în ochii adversarilor invocînd amintirea strămoșilor proprii. E ca într-o competiție în cursul căreia întrecerea nu are loc între cei vii, ci între cei morți, sau dacă totuși are loc între cei vii, ei nu se întrec de-a dreptul, ci în mod mijlocit, delegîndu-i pe cei morți. Întorcîndu-ne la istoria românească, să ne amintim că Alexandru Ioan Cuza a fost adus de la Heidelberg, unde
Viața morților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9963_a_11288]
-
ca într-o competiție în cursul căreia întrecerea nu are loc între cei vii, ci între cei morți, sau dacă totuși are loc între cei vii, ei nu se întrec de-a dreptul, ci în mod mijlocit, delegîndu-i pe cei morți. Întorcîndu-ne la istoria românească, să ne amintim că Alexandru Ioan Cuza a fost adus de la Heidelberg, unde a murit în 1873, la moșia lui din Ruginoasa, pentru ca apoi, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, să fie deshumat și mutat
Viața morților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9963_a_11288]
-
Astfel de exemple întîlnim în toate țările est-europene. Rostul lor e unul de reconfigurare a unui univers spațio-temporal în centrul căruia fiecare națiune simte nevoia să-și așeze cele mai importante piese ale tezaurului istoric. Cum s-ar spune, cîți morți celebri, atîtea repere spațio-temporale pentru fiecare națiune.
Viața morților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9963_a_11288]
-
Teologia a fost nu de puține ori o formă de dictatură de stat acaparatoare, opresivă. Descoperirile importante ale științei au fost primele victime tragice. Absurditatea (continuă) e că, pentru aceasta, papa, ultimul, și-a cerut iertare. Absurd, deoarece... nu-nvie morții, e în zadar, copile... O dată, un șofer, la drum lung, m-a întrebat de ce toți tiranii, ca și popii, au fost bărboși. Cică, să-i explic... Eram pe la Nehoiu. Ce să-i fi zis?... în sinea mea, mă gândisem că
Luther și biserica pe roți - variantă - by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9994_a_11319]
-
pentru că-s om; dacă eram înger... Îmi vine să strig! Nu pleca și tu! Din pod se aude tot mai tare și nu știu ce să fac! Spirite macabre vin din întuneric; halucinante umbre? Frunze galbene ne-ating ca mâini reci de morți! Brr! Șuieră și cimitirul aflat pe-aici. Aproape! Și mi-i gol iarăși decorul în casa-mi prea umbrită. Am mai trecut prin asta, nu cred că se va sfârși! Simt în ochii-ți goi că nu realizezi cum este
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]
-
încotro s-o apuce. În depărtare albea feeric livada bunicului. S-a bucurat mult, știind că în primăvara trecută bunicul plantase niște pomișori tineri. Îi lasă gura apă când se gândește ce coajă fragedă au, mai ales acum, când e mort de foame. Cu acest gând sare ca de obicei: țup-țup! și ajunge la gardul ce ocrotește livada. Se strecoară ușor și începe să caute. E dezamăgit, mai ales că vede cum bunicul a adunat zăpada în jurul fiecărui copac, fie pentru
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]