4,207 matches
-
consumului de lichide. Infecțiile tractului urinar Infecțiile tractului urinar sunt (în funcție de localizare) infecții joase -cistita (infecția vezicii urinare) acută și cronică la femei prostatite la bărbați pielonefrite acute și cronică infecții ale rinichilor Cistita acută Cistita este o inflamație a mucoasei vezicii urinare. Deși urină este un lichid nesteril există posibilitatea infectării pereților vezicii urinare. Boală este întâlnită mai ales la tinere. Puseele acute pot revini de mai multe ori pe an. La femei, tractul urinar permite infectarea urinei cu bacterii
Bolile înțelesul tuturor. In: Bolile pe înțelesul tuturor by Maria Onica () [Corola-publishinghouse/Science/456_a_764]
-
Simptome: În cazul anemiei acute bolnavul prezintă amețeli, tulburări de vedere, dispnee, paliditate, creșterea pulsului, scăderea tensiunii arteriale uneori chiar leșin. În formă cronică se manifestă paloarea pielii (chiar după apăsarea la nivelul palmei culoarea nu se schimbă) și a mucoaselor (buzelor). Se mai pot observa: tulburări nervoase și de memorie, cefalee. Sunt prezente: palpitațiile, durerile de inimă, lipsa poftei de mâncare. Amenorea (lipsa menstruației)și constipația pot avea aceeași cauză. Tratament: În funcție de cauză, se indică transfuzia, terapia prin fier cu
Bolile înțelesul tuturor. In: Bolile pe înțelesul tuturor by Maria Onica () [Corola-publishinghouse/Science/456_a_764]
-
și comportamentale, osteoporoza, scadera stimei de sine. Mai sunt boli ale suprarenalelor: boală Addison și Feocromocitomul. Boală Addison Boală Addison poate fi declanșată de stres, infecții, traume și se manifestă prin oboseală amețeala, scăderi în greutate, pigmentația pielii și a mucoaselor. Feocromocitomul Feocromocitomul este o tumoră a medulosuprarenalei care determină excesul de adrenalină, noradrenalina și dopamină. Bolnavul prezintă cefalee, tahicardie, hipertensiune paroxistica. Diagnosticarea și tratarea bolii este în competența medicului specialist endocrinolog. Hipogonadismul Hipogonadismul este determinat de tulburări ale hormonilor tropi
Bolile înțelesul tuturor. In: Bolile pe înțelesul tuturor by Maria Onica () [Corola-publishinghouse/Science/456_a_764]
-
iodul o colorație violet, eritrodextrinele roșiebrună, iar acrodextrinele, maltoza și glucoza nu colorează soluția de iod. Prin degradare hidrolitică amidonul poate fi asimilat de către organismul animal deoarece numai glucoza (produsul final al scindării hidrolitice a amidonului) poate fi absorbită de mucoasa intestinală. Structura chimică a amidonului Ca structură chimică, amidonul nu este o substanță unitară, ci este format din două componente structurale diferite: amiloză și amilopectina (izoamiloza). Acestea se află într-un raport cantitativ ce variază în funcție de produsul vegetal, dar predomină
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
structural: * componenți majori ai învelișului celular; * constituientul principal al substanței fundamentale inter celulare, cu rol de cimentare a diferitelor tipuri de țesut conjuctiv; * asigură lubrefierea la nivelul articulațiilor; * barieră contra infiltrațiilor de germeni patogeni și substanțe toxice în organism; * protecția mucoaselor de influențe mecanice dăunătoare și de digestia proteolitică; * protecția ovulului fecundat care este acoperit cu un strat izolator de mucopoliglucid. Mucopoliglucidele sunt substanțe acide existente în organismul animal și în unele microorganisme, în a căror structură intră două componente: un
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
hexoze, pentoze, derivați aminați și N-acetilați ai acestora, acizi uronici, sialici. Glicoproteinele conțin mai puțin de 4% substanțe glucidice, spre deosebire de mucopoliglucidele care au peste 4% glucide. Glicoproteinele sunt mult răspândite în țesuturile animale, în plasma sanguină, în salivă, în secrețiile mucoaselor, albuș. Rolul biologic al glicoproteinelor constă în primul rând în participarea acestora la structura membranei celulare pe care o apără de atacul enzimelor sau a altor compuși chimici. Glicoproteinele din sânge determină specificitatea grupei sanguine sau pot interveni ca inhibitori
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
la un pH de 5-7 și hidrolizează proteinele intracelulare până la faza de aminoacizi. La o serie de organisme unicelulare catepsinele intervin în procesul de autoliză și autodigerare. Exopeptidazele sunt metaloproteine care conțin ioni de Mg2+, Mn2+ sau Zn2+, secretate de mucoasa intestinală; sunt insolubile în apă și în soluții saline. Exopeptidazele au fost împărțite la rândul lor în *-aminopeptidaze și * carboxipeptidaze. Prezintă activitate optimă la pH între 8-9. *-aminopeptidazele hidrolizează legătura peptidică din vecinătatea unei grupări Produșii de hidroliză sunt oligopeptide
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
Dintre acestea, în rol important în metabolismul hidromineral îl are carbonathidrataza, care catalizează următoarea reacție de hidratare: Astfel organismul animal realizează un echilibru între CO2 și H2CO3 și între H+, Clși HCl. Aceste enzime conțin zinc și se găsesc în mucoasa gastrică, hematii, pancreas și rinichi. Carbonathidratazele din mucoasa gastrică accelerează hidratarea CO2 cu formare de H2CO3, mărind valoarea rezervei alcaline. Fumarat hidrataza (sau L-malat-hidroliaza) catalizează reacția de hidratare a acidului fumaric, cu formare de acid L-malic: Enolaza, catalizează reacția
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
îl are carbonathidrataza, care catalizează următoarea reacție de hidratare: Astfel organismul animal realizează un echilibru între CO2 și H2CO3 și între H+, Clși HCl. Aceste enzime conțin zinc și se găsesc în mucoasa gastrică, hematii, pancreas și rinichi. Carbonathidratazele din mucoasa gastrică accelerează hidratarea CO2 cu formare de H2CO3, mărind valoarea rezervei alcaline. Fumarat hidrataza (sau L-malat-hidroliaza) catalizează reacția de hidratare a acidului fumaric, cu formare de acid L-malic: Enolaza, catalizează reacția de deshidratare a acidului 2-fosfogliceric cu formare de
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
la oxidarea glutationului, la hidrogenarea acidului folic, la transportul și depozitarea fierului, la activarea unor enzime cu rol în metabolismul glucidic, la coagularea sângelui. Avitaminoza C sau scorbutul se manifestă prin fragilitate capilară însoțită de hemoragii la nivelul pielii, gingiilor, mucoaselor, mobilitatea și căderea dinților, lezarea țesutului cartilaginos și osos, tulburări care slăbesc rezistența organismului animal, făcându-l sensibil la infecții, avorturi spontane. Hipovitaminoza C se manifestă prin oboseală, inapetență, somnolelnță, scăderea rezistenței la efort. Pe baza acțiunilor sale multiple antitoxică
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
Ca structură chimică este un derivat al metioninei și anume S metilmetionina: (CH3)2S + CH2 CH2 CH (NH2) - COOH Vitamina U se formează și în organismul animal, unde funcționează ca un important donor de grupări metil în procesele metabolice din mucoasa stomacală și intestinală.Vitamina U se folosește în tratamentul ulcerului stomacal și duodenal. 7.3. Vitamine liposolubile În acestă grupă intră vitaminele A,D,E,K solubile în grăsimi și solvenți organici, care pot forma depozite în organismul animal (ficat
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
rotește cu 1800, în timp ce gruparea -OH de la C3 trece în trans: C Acțiunea biologică a vitaminelor D este cea antirahitică, legată de rolul pe care-l au în reglarea metabolismului fosfo-calcic cu asigurarea unui proces normal de osificare. La nivelul mucoasei intestinale vitamina D stimulează absorbția intestinală a calciului și favorizează biosinteza proteinei transportoare de Ca2+ în lichidele biologice. Vitamina D stimulează și calcifierea matricei osoase. La nivelul rinichiului calciferolii favorizează reabsorbția fosfatului anorganic și mobilizarea ionilor de calciu. Lipsa vitaminei
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
acceptată idea că dioxina este cea mai otrăvitoare creație a omului. grupa derivaților acizilor alifatici: delapon; acid triclor acetic. Fiind derivați acetici, ierbicidele din această grupă, ca și cei din grupa precedentă, au o acțiune puternic corozivă asupra pielii și mucoaselor, provoacă alergii și erupții cutanate. Grupa fenolilor substituiți:pentaclor fenol - substanță toxică ce irită pielea și mucoasele. Grupa derivaților azotați heterociclici: atrazină, simazină, amitrolsunt substanțe mai puțin periculoase decât cele d8in grupele precedente, cu excepția amitrolului care este cangerigen. Grupa derivaților
CONSERVAREA MEDIULUI ŞI A BIODIVERSITĂŢII by Dana Popa Răzvan Al. Popa () [Corola-publishinghouse/Science/739_a_1106]
-
triclor acetic. Fiind derivați acetici, ierbicidele din această grupă, ca și cei din grupa precedentă, au o acțiune puternic corozivă asupra pielii și mucoaselor, provoacă alergii și erupții cutanate. Grupa fenolilor substituiți:pentaclor fenol - substanță toxică ce irită pielea și mucoasele. Grupa derivaților azotați heterociclici: atrazină, simazină, amitrolsunt substanțe mai puțin periculoase decât cele d8in grupele precedente, cu excepția amitrolului care este cangerigen. Grupa derivaților azotați cuprinde la rândul ei trei subgrupe: derivați ai ureei carbamați compuși amidici. Ca substanțe cu acțiune
CONSERVAREA MEDIULUI ŞI A BIODIVERSITĂŢII by Dana Popa Răzvan Al. Popa () [Corola-publishinghouse/Science/739_a_1106]
-
Barierele anatomice naturale Apărarea nespecifică este reprezentată în prima linie de barierele anatomice, care intervin prin mai multe mecanisme. Mecanismele fizice sunt reprezentate integritatea barierelor anatomice, care opresc pătrunderea germenilor: Bariere de organ: hemato-oftalmică, placentară, hemato-encefalică, hemato-lichidiană Bariera tegumentară Bariera mucoaselor, completată de stratul de mucus protector secretat la nivel respirator, digestiv, genito-urinar. Mecanismele chimice contribuie la apărarea antiinfecțioasă prin realizarea unui mediu acid, nefavorabil dezvoltării germenilor, la nivelul mucoaselor (acidul clorhidric secretat gastric) și a tegumentelor (acizi grași ai glandelor
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
germenilor: Bariere de organ: hemato-oftalmică, placentară, hemato-encefalică, hemato-lichidiană Bariera tegumentară Bariera mucoaselor, completată de stratul de mucus protector secretat la nivel respirator, digestiv, genito-urinar. Mecanismele chimice contribuie la apărarea antiinfecțioasă prin realizarea unui mediu acid, nefavorabil dezvoltării germenilor, la nivelul mucoaselor (acidul clorhidric secretat gastric) și a tegumentelor (acizi grași ai glandelor sebacee, acidul lactic din transpirație, PH-ul pielii). Mecanismele mecanice intervin prin îndepărtarea germenilor de pe suprafața tegumentelor odată cu descuamația stratului cornos superficial și eliminarea transpirației. La nivelul mucoaselor diferitelor
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
nivelul mucoaselor (acidul clorhidric secretat gastric) și a tegumentelor (acizi grași ai glandelor sebacee, acidul lactic din transpirație, PH-ul pielii). Mecanismele mecanice intervin prin îndepărtarea germenilor de pe suprafața tegumentelor odată cu descuamația stratului cornos superficial și eliminarea transpirației. La nivelul mucoaselor diferitelor segmente anatomice, îndepărtarea germenilor este realizată de mișcarea cililor respiratori, reflexul de tuse, strănut, motilitatea intestinală, evacuarea periodică a urinei. Mecanismele biologice de apărare sunt reprezentate de flora normală, care previne invazia germenilor patogeni, realizând o competiție pentru receptori
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
familia Paramixoviridae, fiind constituit din acid nucleic de tip ARN, o capsidă proteică și un înveliș extern, din care proemină două tipuri de glicoproteine, cu rol de hemaglutinare și fuziune de celulele țintă. Poarta de intrare a virusului rujeolic este mucoasa nazală și conjunctivală. Virusul se multiplică la nivelul epiteliului respirator și apoi diseminează prin intermediul limfocitelor și monocitelor din sânge (viremia primară) la nivelul sistemului reticulo-endotelial. Multiplicarea virală continuă la acest nivel, fiind urmată de viremia majoră secundară, după 5-7 zile
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
Coxsackie , lues, VVZ, HIV, Parvovirus B19) - R (rubeola) - C (Citomegalovirus) - H (Herpes simplex virus). Etiopatogenie Virusul rubeolic este un virus ARN, din familia Togaviridae, cu un singur serotip cunoscut. În rubeola dobândită după naștere, poarta de intrare a virusului este mucoasa nazo faringiană, pe care o invadează, diseminând în ganglionii limfatici regionali. Multiplicarea locală a virusului (la nivelul epiteliului respirator și a ganglionilor) este urmată de viremie primară. Ajuns în sistemul reticulo endotelial, virusul se multiplică din nou, urmând viremia secundară
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
12-24ore), vezicula (24ore), crusta (4 zile) vezicula are conținut clar, ca “picătura de rouă”, apoi conținutul se tulbură și se deprimă central (veziculă “ombilicată”) crustele se detașează după 10 zile, lăsând o pigmentație fină se însoțește de enantem veziculos-eroziv pe mucoase. Herpesul zoster Perioada de incubație este necunoscută. Debutul precede erupția cu câteva zile și se exprimă sub formă de durere și hiperestezie cutanată în teritoriul cutanat corespondent ganglionului nervos în care virusul se reactivează. Perioada de stare se manifestă prin
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
erupție, manifestate cu durere localizată la nivelul unui dermatom, confirmate de prezența VVZ în sânge („zoster sine herpete”). Localizările posibile ale herpesului zoster sunt: toracic (intercostal), cranian (facial, trigemen), cervical, lombar, membre. In cazul afectării nervului trigemen, leziunile apar pe mucoasa orală, limbă, ochi, față. Manifestările zosterului la nivelul nervului facial periferic sunt cunoscute sub forma sindromului Ramsay Hunt, care asociază erupție veziculoasă la nivelul conductului auditiv extern, pierderea gustului în 2/3 anterioare ale limbii, paralizie facială ipsilaterală, tinitus, vertij
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
simplex, infecțiile cu virus Coxackie, eczema umedă, dermita de contact. Tratament Bolnavii cu varicelă se izolează în spital sau la domiciliu timp de 6 zile de la finalizarea erupției. Măsurile igieno-dietetice vizează repaus, regim hidrolacto-zaharat în perioada febrei, igiena tegumentelor și mucoaselor. Tratamentul simptomatic este suficient la copiii imunocompetenți și are în vedere combaterea febrei cu antitermice (paracetamol, ibuprofen) și calmarea pruritului cu antihistaminice sedative (clorfeniramin, ketotifen) sau aplicarea locală de soluții pe bază de acetat de aluminiu (soluție Burow 10%). Se
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
numite și faringo-amigdalite, tonsilite, sunt inflamații faringiene localizate sau extinse la lojile amigdaliene. În sens general, noțiunea de angină se referă la senzația de durere, spontană sau produsă de deglutiție, indiferent se amploarea procesului inflamator. Angina extinsă suprajacent la nivelul mucoasei nazale definește rinofaringita. Angina se poate asocia cu stomatită. Stomatitele sunt inflamații ale mucoasei care căptușește cavitatea orală la nivel jugal, gingival, lingual, vestibular, faringian sau la nivelul buzelor. Anginele pot fi entități independente sau manifestări ale unor boli infecțioase
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
sens general, noțiunea de angină se referă la senzația de durere, spontană sau produsă de deglutiție, indiferent se amploarea procesului inflamator. Angina extinsă suprajacent la nivelul mucoasei nazale definește rinofaringita. Angina se poate asocia cu stomatită. Stomatitele sunt inflamații ale mucoasei care căptușește cavitatea orală la nivel jugal, gingival, lingual, vestibular, faringian sau la nivelul buzelor. Anginele pot fi entități independente sau manifestări ale unor boli infecțioase generale. În cadrul acestor boli, angina este definitorie pentru diagnostic (mononucleoza infecțioasă, difteria), în alte
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
general este obligatoriu pentru căutarea modificărilor asociate, chiar dacă localizarea semnelor și simptomelor pare să clarifice diagnosticul de angină simplă. În continuare, vor fi schematizate caracteristicile și etiologia diferitelor tipuri de angine. Anginele eritematoase Sunt cele mai frecvente manifestări ale anginelor. Mucoasa faringelui și a lojilor amigdaliene este hiperemiată difuz. Etiologia este reprezentată de virusuri în proporție de 60-90% (rhinovirusuri, coronavirusuri, virusul sincițial respirator, virusuri gripale si paragripale, virusul Epstein-Barr) și mai puțin de bacterii (streptococ βhemolitic grup A, rar alți streptococi
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]