3,219 matches
-
preferați ca această limită să rămână la nivelul inițial, vă rog să luați legătura cu reprezentanții noștri care au grijă ca toți clienții noștri să fie mulțumiți sau să ne înapoiați formularul anexat. Cu stimă, Michael Hunt, Director Dept. Clienți Mulțumiți ..................................................................................................................................................NNume: REBECCA BLOOMWOOD Număr de cont: 0003 4572 0990 2765 Doresc/Nu doresc să accept oferta noii mele limite de creditare de 10.000 de lire. Vă rugăm să tăiați varianta incorectă Șapte New York! Plec la New York! NEW YORK! Totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Ea îl privește, ștergându-și fericită lacrimile. Prin el, ea învață să se simtă bine cu ea însăși. Învață că propria-i judecată contează, că se poate încrede în ea însăși. Nu mai este neliniștită. Yu Qiwei o face fericită, mulțumită și inspirată. Se curtează serios. Ea este femeia lui în toate ipostazele. În fiecare noapte, e diferită. Îi place la nebunie să joace. Noaptea trecută a fost Nora, în noaptea asta e Doamna Yuji. Face asta în mod natural și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
îmbrățișează și mă sărută în timp ce-i felicită pe ceilalți membrii ai distribuției. Conduce mulțimea, strigând Jos cu cotropitorii japonezi! Sunt o parte din iubitul meu, parte din munca sa și parte din viitorul Chinei. În patul lui, sunt îmblânzită, potolită, mulțumită. El este frânt de oboseală. Adoarme de cum pune capul pe pernă. Nu a mai putut să doarmă de ziele în șir. Mă ridic și gătesc tăieței cu legume. Știu c-o să vrea să mănânce când se va trezi. Mănâncă mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
dovlecei - toate arată bine. Mao cară pe un umăr o cobiliță cu două găleți de apă la capete. Merge pe potecile înguste și udă fiecare plantă cu răbdare. Își apleacă umărul și ridică mânerul găleții ca să toarne din ea. Pare mulțumit și relaxat. Mireasa stă în fața peșterii și își privește iubitul. Îl urmărește cum examinează cu interes capetele plantelor de bumbac. Își aduce aminte că, odată, el i-a povestit că mintea lui lucra cel mai bine atunci când mâinile îi erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
pot desprinde ochii de la mine. Ei fac tot ce pot pentru a mă distruge. Îmbrăcată în costum, eu sunt actrița principală. Sunt descrisă de vizitatorii lui Mao ca plăcută, drăgălașă și prietenoasă. Da, am toate motivele din lume să fiu mulțumită și recunoscătoare, și sunt. Totuși, pe dinăuntru, marea nu este niciodată calmă. Trebuie să mă controlez, să mă asigur că par așa cum trebuie, ascultătoare și îmblânzită. Îl iubesc îndeajuns de mult pe Mao ca să las în urmă o mare parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
că numai atunci când căpeteniile războinice sunt implicate în lupte între ele împăratul poate să obțină pacea și controlul. Cu permisiunea tacită a lui Mao, ea se aliază cu Lin și cei doi paralizează Biroul de Securitate Națională al lui Zhou. Mulțumit, Mao întreabă dacă Jiang Ching poate să vină de hac și restului țării. Entuziasmată, ea acceptă provocarea. Deși premierul Zhou încearcă în toate modurile să-i obstrucționeze acțiunile, ea este agresivă și puternică. Începe, oficial, tragedia vieții ei. Orbită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
vin dupè ea și, luându-mi rèmas bun, ies în stradè, Doresc sè cumpèr aceastè mașinè cum nu mi-am dorit niciodatè mai mult un lucru, voi face eu rost de bani, mi-a promis și tata cè îmi dè, mulțumit cè fiul lui dovedește intenții tot mai serioase în viațè, dar eu nu pot spune nimènui cè intențiile mele serioase sunt vise precare și iluzorii și, totuși, în ciuda tuturor acestor evidente și a lipsei de realism a acțiunilor mele, știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
iar gol. A dat să i-l umple iar, dar, când a Întins mâna mică, cu degetele Încovoiate, spre sticla de cristal, sperând că o să facă semn că i-ajunge, cu acel Agâp! al lui, celălalt o și Înhățase, râzând mulțumit. Nu ț-am zis dă la-nceput să nu te deranjezi, că Îmi pun singur? Toarnă, toarnă, frate! Nu vreau gheață, știi problemele mele cu gâtu’... Cuburile de gheață pluteau deja În apa topită din tăviță: mai mult de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
pierde, nimic nu se câștigă, dragele mele, fiți liniștite! Clipsurile roz/bleu Încadrându-i fețișoara bine fardată, bineridată, cu cei cinci cârlionți uscați despre care a mai fost vorba, și ochii, verzi cândva, acum lăcrimoși, Încântați copilărește. Buni zâmbind non-stop, mulțumită că se află În centrul atenției, În centrul familiei și de fapt altundeva fiind de mai multă vreme, undeva unde nu pare să mai ajungă nici durerea, nici umilința de a fi un boșo. Ceea ce eu niciodată, niciodată, niciodată n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
din jur erau stropite cu sângele prăzii, un bărbătuș cu o pată maronie pe albul pieptului. Marioritza descălecă și fluieră de două ori scurt. Șoimul părăsi imediat prada și zbură lin spre mâna ei înmănușată. Além făcuse o treabă bună. Mulțumită, mângâie capul, pieptul și aripile șoimului. Dar se gândea și la prinț. Gestul ei răsplătea nu numai îndemânarea păsării, dar și măiestria celui care îl dresase atât de desăvârșit, căci Além îi aparținea prințului. Scoase apoi cuțitul și își puse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de înduioșare față de soția lui. Se dovedise neașteptat de tolerantă. Oare mirosea într-adevăr a pâine caldă sau fusese doar o figură de stil? Oricum, va trebui să fie mai atent pe viitor. Nici Toinette nu se simțea mai puțin mulțumită. Împăturise bine lucrurile. Mai învățase și ea câte ceva din arta diplomației de la Julien. Putea să viseze liniștită la chipul tânărului cu un nume atât de romantic, zărit la reprezentația primadonei Nanone. Simți o mișcare undeva, prin zona plexului, un roi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
să le arunce imediat, dacă nu dorea să-și piardă toți dinții. Apoi, doctorul îl rugase să bea dintr-un pahar cu apă în care picurase doar câteva picături. Și asta îi luase aproape instantaneu durerea. Pe deplin calm și mulțumit de sine, consulul se opri ca să admire armoariile Franței imperiale. Un vultul de aur pe scut rotund, panglica Legiunii de Onoare, sceptrul și mâna justiției, toate înconjurate de o mantie azură cu hermină pe care erau presărate mai multe albine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
tocmai se ușurase și acum se privea în oglindă. „Laurii lui Vergiliu” îi căzuseră până la sprâncene. Arăta destul de comic, chiar vulgar. Îi mai lipsea doar cana de bere din mână. Ridică ceva mai sus cununa, dar încă nu se declară mulțumit. Îi mai lipseau doar vreo doi centimetri până la perfecțiune. „Lasă-ți fruntea liberă. Să se vadă bine ce fel de om ești.” Își potrivi „laurii lui Vergiliu” puțin deasupra frunții, după dorința mamei. Și - minune! Ceva misterios pluti peste fruntea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
obicei mergea însoțit de Julien și acesta purta acel sfeșnic. Cugetă, dar nu prea mult. Băgă capul pe ușa dormitorului, se asigură că pe culoar nu era nimeni, alergă în vârful picioarelor până la ușa unei camere de serviciu și zâmbi mulțumită. Julien sforăia la intervale regulate. Și doamna contesă țopăi nerăbdătoare înapoi, în dormitor, apoi stinse lumânările, ca să le reaprindă după ce numără, cu ochii închiși, până la zece. ― Bună seara, Excelență! Femeia stătea în cadrul ușii, ținând într-o mână sfeșnicul pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ei, de toți soldații, de tot puhoiul armatei, dacă Înălțimea Sa și-ar fi pierdut sănătatea, poate chiar viața? Apără, Milostive, și ne ferește de așa o năpastă! Ivan își făcu repede vreo câteva cruci mărunte în dreptul pieptului și oftă mulțumit. Era bună funcția lui pe lângă Marele Komandir. Cu libovnica lui ochioasă, mai ales. Fătuca venea în fiecare dimineață la brutăria hanului. După ce lua pâinea pentru casa prințului, se strecura în odăița lui de sub scară. Apoi, și mâncarea era bună, uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
nu poate accepta așa ceva, după cum am mai spus. În fine, accept chestia cu marea, dar cer să se menționeze totuși că acea gură va fi comună. ― Scrie, pisar! tuna Kutuzov. Această gură va fi comună atât unuia, cât și celuilalt. Mulțumit, Galib efendi? Atunci, să mergem mai departe. Micile insule nelocuite... ― Ei, asta-i bună! sărea Galib, aruncându-și ciubucul. Ce treabă ai cu insulele alea? Sunt doar niște biete bancuri de nisip. Cum se umflă Dunărea, nu se mai vede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
în dimensiunea ei reală. Un trup gol mirosind a rouă, a ierburi, a zi bună. Cei doi câini, un anatolian și un afgan mare, simțeau și ei asta. O însoțeau fermecați, căutându-i mereu transparența verde-albastră a ochilor. Manuc oftă, mulțumit că mai era încă în viață. Nu murise. Dar cât de aproape fusese de moarte. Dacă ar fi înghițit din acea „împărtășanie”, acum ar fi fost deja mort. Ar fi zăcut cine știe unde, într-o groapă umedă, printre șobolani, iar soția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
scuze dacă vorbele unui valet nepriceput într-ale diplomației... ― Caută o trăsură! Acum, imediat! Hai, repede! Julien era ușor derutat de această victorie nesperată. După ce asudase toată dimineața umblând de colo-colo, furios și țâfnos, contele își freca acum mâinile extrem de mulțumit. Ba, mai mult, dorea să revină imediat acasă. Valetul ridică din umeri. Bine că i-am urnit totuși mintea aia înceată spre cap! Bichon intră în cabinetul consular cu coada între picioare. Tristețea lui profundă căpătă însă accente de jale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
iarnă mult prea lungă. Mergea fluierând La Marseillaise, zâmbea tot timpul. Și asta cu atât mai mult cu cât, fiind sub imperiul unei fluențe, ba chiar inspirații deosebite, obținuse aprecieri măgulitoare și pentru rapoartele sale. Toată lumea era mai mult decât mulțumită și incidentul din ziua semnării tratatului de pace își pierdu cu totul importanța, intrând în neantul insondabil al uitării depline. Și, dacă pacea universală ar fi existat, gândea Bichon, ea nu ar fi fost cu nimic mai desăvârșită decât pacea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Ba contează, dar invers: mama a rupt-o cu neamul ei de-de-de... De Grecotei-cu-nas-subțire, de-de-de... Să știi că ce s-a scris despre arendașii greci nu-i minciună! Erau cu adevărat ciocoi-ciocoi - dar nu vechi, ci noi!, glumește mama, chicotind mulțumită de găselniță. - Dar Gheorghe acela știm-noi-cum nu era un oarecare arendaș; era vărul... Verìei Sale, ca să ne exprimăm protocolar. Văr și adminstrator de moșii... - Putea să-i fie și frate, ca fire era, cum Îți spun: ciocoi! Și tot cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
nu se mai râdea. Sampath era nefericit, parcă ascunzându-se acum în copacul său. Iar domnul Chawla observase că fiul său aluneca înapoi în tăcerile sale, în vechea sa stare mohorală și nefericire, că ochii săi își pierdeau liniștea, expresia mulțumită și strălucirea. Glumele sale subtile și simțul umorului dispăruseră cu totul, iar de la vizita Colectorului Districtual stătea cu fața spre frunze, preocupat, din câte știa tatăl său, de gândul plecării. Dacă Sampath ar coborî din copac și-ar fugi, stricând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
gura și o privi fix. Peste tot prin cameră, surorile și mătușile lui, bunica și mama, se înghionteau. Fata asta picase la toate examenele pe care le dăduse vreodată, era adevărat, dar avea ea ceva, nu-i așa? Erau foarte mulțumite și foarte mândre de treaba bună pe care o făcuseră, în ciuda împrejurărilor dificile. Hungry Hop se retrase cu capul vâjâindu-i. Când fata plecă, familia se strânse în jurul lui, împuindu-i urechile de vorbe, momindu-l cu promisiuni legate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
momindu-l cu promisiuni legate de o mașină Maruti și televizor, o petrecere de nuntă care să dureze două săptămâni... Stop! își zise în sinea lui. Cum să fac așa ceva? Dar ei continuară, și, în cele din urmă, o privire mulțumită se ivi sub cea încruntată pe care se străduia să o afișeze. Când plecară, toate îndoielile îi reveniră în minte și, în noaptea de dinaintea dimineții în care ar fi trebuit să se întâlnească cu Pinky, nu puse geană pe geană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
trântit portiera. — Mulțumesc că m-ai adus, a adăugat el prin geamul întredeschis. Ne vedem diseară. Alison a băgat în marșarier și-a întors mașina furioasă, făcându-i pe toți cei aflați în preajmă să înțeleagă că nu era deloc mulțumită. A mers apoi până după primul colț și-a oprit într-un loc de unde nu mai putea fi văzută, pe o străduță rezidențială liniștită. Acolo a început să plângă, cu fruntea lipită de volan. Și-așa îi era destul de greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
am făcut testul de sarcină, așa că nici măcar medicul meu de familie nu știe, dar sunt sigură c-o să-mi spună că nu e momentul ideal să pun atâta greutate pe picior. O să mă descurc, a zis Susan și-a oftat mulțumită. Intenția noastră fusese s-așteptăm până după nuntă înainte să-ncepem încercările, dar acum se pare că va trebui să amănâm nunta, a adăugat ea și și-a mângâiat abdomenul. Nu vreau să merg la altar și să arăt de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]