KorAP: Find »[drukola/base=munci & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...69 70 71 ...692 >

17,288 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

buzele în paharul cu vodcă. Științific, n-am greșit continuă Muraru -, însă pe plan uman m-am înșelat. Cît eram la catedră și veneam la "Valea Brîndușelor" în calitate de colaborator, directorul, veșnicul aspirant la titlul de doctor în științe, pentru care muncesc măcar un sfert din inginerii tineri din cercetare și pe care și-l va lua odată cu zburatul porcilor peste zidurile Cetății Neamțului, îmi trimitea mașina la autogară, înainte. După ce-am ajuns angajatul uzinei, văzînd că nu mișc în nici un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
căci, dacă trece pe banii statului, se scade din fondul tău de timp... Cum stai cu emoțiile? schimbă el vorba. Știu că în curînd va fi o premieră aici. Da, sîmbătă. V-au plătit-o? Douăsprezece mii. Depinde cît ați muncit la ea, altfel nu mă pot exprima de-i mult ori puțin. Treisprezece variante. Muraru soarbe dintr-o întinsoare paharul plin cu vin, apoi mai bea jumătate și din al doilea, privind mereu departe, aiurea. Am să mă întorc... murmură

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
de un fost politruc, despre un capitol fundamental al Fizicii. Groaza că aș putea pierde bursa politrucul era un zbir la examene, un fel de robot, n-am reușit niciodată să-l înțeleg în numele cărei finalități se purta astfel -, am muncit mult, silabisind în cărți străine ai să rîzi, dar am studiat chiar și un articol în japoneză pînă am dezghiocat cursul. Iar astenia căpătată am tratat-o alături, în partea centrală a Universității, în sala de lectură, cu opere capitale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
oprindu-se o clipă lîngă el. Dacă făceai vasul, acum ne vedeam de lucru, că nu vine nimeni să lucreze în locul nostru, și bani luăm de-aici, din cît montăm... Ai tu afacerile tale îi zice altul -; ce, n-am muncit odată împreună? Și ce bine ne-a mers! rîde muncitorul. Eram pontați aici opt ore iar acolo lucram zece. Du-te acum la ăla și cere-i ceva, nici nu te vede! Sudorul își ia trusa, vrea să plece în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
alții, mai deștepți ca el, nu m-a considerat geniu prin naștere. Și-ai învățat pîn-ai tîmpit, mare brînză! Iei mai mult ca mine cu cinci sute, pe care le dai la doctor. Fiecare-și tratează organul cu care a muncit mai mult în anumite perioade ale vieții pufnește soțul, vrînd să încheie discuția, simțind că deja a atras atenția celor din jur. Tîmpitul naibii! murmură soția, lăsînd copilul cu flaneluța băgată doar pe gît. Ia-ți odrasla și-mbracă-ți-o face ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
așa cum m-a învățat Doamna Ana să fiu, trebuie să recunosc că gîndurile pentru Doina au fost altceva decît vînătoarea de zestre, de condiție socială și materială. O clipă, mi-am zis că, ajungîndu-i soț, nu va mai trebui să muncesc în uzină, că aș putea avea timp pentru a-mi umple golurile de cultură, m-aș putea dedica scrisului. Dar, la urma urmei, asta nu-i o pensionare înainte de vreme? Și-apoi, dacă vine un vîrtej și pică Săteanu... De

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
aceiași, fii sigur! i-a întors-o femeia, fierbînd. Numai că cei ajunși la putere se bat cu pumnul în piept că vor să-i deștepte, dar abia așteaptă momentul să-i ia în batjocură și să-i pună să muncească pentru ei. Asta vreau să i-o spun și domnului profesor, de-aceea am să stau să-l aștept. Da, dar afară, la poartă arată femeia cu mîna spre ieșire. Bărbatul ar vrea să plece, dar nu se îndură să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Limba latină?... Cui îi pasă de ea? Îndrăznești să repeți?! Este ca și cum ai spune că nu-ți pasă de maică-ta, ignorantule! Țăran arivist! Înțeleg acum mai bine de ce ai note mari doar la Rusă... O știu, puțin, din copilărie; munceam vara la niște lipoveni, la grădină... murmură tînărul. Te rog să ieși! Nici nu vreau să te mai ascult. La auzul acestui ordin, bărbatul își ridică fruntea: doi ochi vii, scăpărători, o țintuiesc pe femeia din fața lui, care începe să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
avut datoria să-l citească, fiind în consiliul de lectură. La care o să renunțăm murmură Negrea abia șoptit, dar îndeajuns ca să fie sesizat de președinte. Cît voi fi eu președinte, nu! Nu, tovarășe Negrea, că altfel ne trezim precum alții: muncesc un an secretarul și referentul literar, întocmesc lista cu piesele pentru stagiunea viitoare iar directorul, care-i și regizor, vine de la București sau din alt oraș, deschide geanta diplomat și zice: Astea trei; două le regizez eu, una găsiți voi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
gras, nu știu prea multe; am înțeles însă că nu-l lua pe tăticu' la cîmp, în zilele cînd soarele-ți cădea în creștet, numai să-i aducă apă, sau să-i pască boii. Un copil care e pus să muncească de două ori cît unul mare nu mai are timp nici de prepelițe. Dar, odată ajuns matur, fiului i-a fost de ajuns să dea în tată și să iasă din sat cu fruntea sus, ca ascensiunea lui să devină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
medicală de schimbul trei. La obiecția lui că totuși, la filamente-carbon, instalația în cauză, munca e grea, solicitînd efort mare, inginera i-a replicat: Cine zice că-i greu n-are decît să se ducă la turnătorie, să vadă cum muncesc femeile acolo. Așa, și mama, la țară, la scos sfeclă, la tăiat porumbul..., dar asta a făcut toată viața... a răspuns Mihai. N-a putut s-o convingă și, uneori, întîlnind-o, gîndul îi zboară la vremea de mai tîrziu, peste

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-n sufletul tău n-ai o bucată de ură împotriva mea, dar nu de-aici, din oraș; e-o ură de-acolo, din Sînzieni; veșnica voastră grandoare, a Vlădenilor neam de haiduci! Ion Vlădeanu a preferat să stea fugar, să muncească la Spații Verzi, ce, crezi că nu-i dădusem de urmă?, dar l-am lăsat Dracului în pace; era din sat cu mine, trebuia să-l acopăr; dar tot neam de curvar era, ce, nu știu?! În vara în care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
am ajuns, pe poziția mea socială, dar știu că l-ar durea profund văzîndu-mi căsnicia. Era el hapsîn după muncă, era grandoman, dar la el dragostea era sfîntă. El și mama s-au iubit mult, că nu tot timpul se muncea; mai erau duminicile, acele sărbători de repaus, cînd amîndoi, la braț, îmbrăcați cu ce aveau mai bun... Oricît ne-am preface, eu și Maria, tot și-ar da seama... Așa că mai aștept. Doinița e mare de-acum, o să înțeleagă, și-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
că și acum, cînd hala asta imensă, cît un întreg lan de grîu, e plină de mașini automatizate, în capul multora persistă imaginea brațelor în permanentă agitare, a oamenilor foind, care nu trebuie să gîndească, să supravegheze; ei trebuie să muncească. Și, pentru cineva în trecere, ce dovadă a muncii mai bună decît agitarea continuă și ce asigurare mai mare că treburile merg bine decît curățenia la locul unde muncești, chiar dacă ești nevoit să oprești un utilaj ca să poți mătura? Și-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
foind, care nu trebuie să gîndească, să supravegheze; ei trebuie să muncească. Și, pentru cineva în trecere, ce dovadă a muncii mai bună decît agitarea continuă și ce asigurare mai mare că treburile merg bine decît curățenia la locul unde muncești, chiar dacă ești nevoit să oprești un utilaj ca să poți mătura? Și-apoi, problema cadrelor de specialitate; cu inginerii, cărora li se cere, așa cum remarca și Muraru aseară ce om deștept! -, să fie permanent în mijlocul producției, precum ciobanul între oi, să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ce să facă ea cu un pîrlit de inginer stagiar, cu salar de măturătoare? Da? Și ce salariu ai vrea să ai, tovarășe Vlad, nu, parcă așa te cheamă? întreabă o femeie oprită în ușă. Vrei salariu de inginer-șef? Muncește, dovedește-ți capacitatea și vei ajunge. În nici un caz nu vei ajunge făcînd scene din astea. Alții au ajuns directori numai bătînd cu pumnul în masă, nici măcar trecînd prin vreo bancă de școală serioasă i-o întoarce Vlad furios. Pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244

de forță, nesigur pe el. Se convinsese și ea că acele trei mișcări neașteptate fuseseră doar o întâmplare. 2 URCATUL LA BORD Dan numea sexul „urcat la bord“. Luase expresia de la un neamț cu obrajii ca merele roșii, cu care muncise cot la cot la scos cartofi pe un câmp din estul Angliei, într-o vară scurtă și ploioasă. Acum, când își voia scurta clipă de ușurare, îi spunea lui Carol la cină, în timp ce mâncau așezați unul lângă altul, ca pasagerii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
Alan se dusese la biblioteca spitalului universitar în pauza de prânz. Recepționerele începuseră să șușotească între ele la vederea unui Alan răscolit și preocupat care părăsea centrul. — Ssst... spusese Gloria, negresa cea conică abia intrată în tură, tipu’ se spetește muncind, știu io. Sssst! E un sfânt, chiar așa! Mintea sfântului era bântuită de himere pe când se îndrepta spre centrul orașului. Imagini ale însoțirii dintre organ și strivitorul de organe în cele mai fantastice și frenetice combinații. Numai că în aerul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
bibliotecă exacerbase starea în care se găsea Alan. Imagini ale lui Bull îl năpădeau ca o maladie a minții. Descoperi că abia se putea concentra la ceea ce îi spuneau pacienții de la consultațiile de după-amiază. (Vai, săracul doctor Margoulies, gândeau ei, muncește prea mult, e prea conștiincios.) La finalul zilei, Alan își luase trusa și o pornise spre casă. Naomi dădea de mâncare copilului în bucătărie, exact cum făcea și când plecase el de acasă. Cuprinse obrazul lui Naomi cu o mână

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
de scântei, că asta făcea el, suda. Și mama îmi zicea: „Ăla e tatăl tău, băiete. O să fii ca el cândva“. — Și ai fost? îl întrebase Bull. — Da’ cum. M-am dus la profesională, la City & Guilds. Am început să muncesc pe șantier chiar în ziua în care au primit ultima comandă. Era un petrolier vechi și unsuros. Se numea Anubis. La ăsta am muncit io. Toată fierăraia de pe punte. Și, într-o zi, eram suit sus, sus și mă uitam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
îl întrebase Bull. — Da’ cum. M-am dus la profesională, la City & Guilds. Am început să muncesc pe șantier chiar în ziua în care au primit ultima comandă. Era un petrolier vechi și unsuros. Se numea Anubis. La ăsta am muncit io. Toată fierăraia de pe punte. Și, într-o zi, eram suit sus, sus și mă uitam așa, peste estuar, și dintr-odată m-am hotărât că vreau să fiu femeie. — Adică nu te-ai mai gândit și înainte la asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776

3, 5, 6, 7, 8 picioare, rima fiind variată, fapt care dă poemelor muzicalitate la recitare. Obiceiurile principatelor reprezintă chintesența Cărții Poemelor. Provenind din popor, cu foarte puține cizelări sau chiar deloc, aceste poeme reflectă viața și sentimentele celor care munceau. De pildă, Versul Egretelor și Ies pe Poarta de la Răsărit exprimă aspirația fetelor și a băieților la o dragoste adevărată. Tai santal și Priviți șobolanul dau glas mâniei sclavilor la adresa proprietarilor lor. Carul de luptă și La datorie-mi este

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
mai umile categorii sociale, Guan Hanqing însă nu-i disprețuia deloc, ba chiar își făcea prieteni printre ei. Se oferea să le fie regizor, uneori chiar prezenta spectacole pe scenă. Operele sale dramatice nu doar că reflectă suferințele celor ce muncesc, ci elogiază și cântă simțul dreptății, curajul și spiritul rebel al acestora. Capodopera sa, Povestea condamnatei nevinovate Dou E a mișcat Cerul și a zguduit Pământul, care abordează soarta tragică a tinerei femei pe nume Dou E, este catalogată drept

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
abordează soarta tragică a tinerei femei pe nume Dou E, este catalogată drept una din cele zece tragedii clasice chineze. Guan Hanqing este cel mai inspirat creator dramatic din toată istoria acestui gen. Opera sa a încurajat lupta celor ce muncesc împotriva asupririi și exploatării de către conducătorii vremii și a exercitat o influență imensă asupra creației dramatice a Chinei. Cele 67 de piese de teatru pe care le-a scris (astăzi pot fi văzute doar 18) acoperă toate direcțiile tematice: drama

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
îndrăzniră să-i facă nici un rău. După atâtea încercări, împăratul Yao a ajuns la concluzia că Shun era într-adevăr o persoană cu calități morale și intelectuale și a decis să-i cedeze tronul. Odată urcat pe tron, Shun a muncit cu tenacitate alături de cetățenii de rând, câștigând încrederea tuturor. Câțiva ani mai târziu, împăratul Yao a murit. Shun a vrut să cedeze tronul fiului lui Yao, însă propunerea sa a fost respinsă de toată lumea. La bătrânețe, Shun îi cedă tronul

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]