4,086 matches
-
se vor încrede în brațul Meu. 6. Ridicați ochii spre cer, și priviți în jos pe pămînt! Căci cerurile vor pieri ca un fum, pămîntul se va preface în zdrențe ca o haină, și locuitorii lui vor muri ca niște muște, dar mîntuirea Mea va dăinui în veci, și neprihănirea Mea nu va avea sfîrșit. 7. Ascultați-Mă, voi care cunoașteți neprihănirea, popor, care ai în inimă Legea Mea! Nu te teme de ocara oamenilor, și nu tremura de ocările lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
Păcat de romul vărsat. Zi mai bine cum se termină visul. Ești mână în mână cu diavolul! Doamne, apără mă! exclamă Carol nervos și își făcu trei cruci mari și solemne, înălțându-și privirea spre tavanul înnegrit și pătat de muște al cârciumii. Sau crezi că funcția ta de gardian îți permite să intri, cu bocancii tăi plini de noroi, până și în visele celui pe care îl supraveghezi?... Acum îmi aduc aminte! Erai și tu acolo. Duceai florile Feliciei și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
timpul anului labele picioarelor înfășate, până sub genunchi, în ziare strâns legate cu fâșii de gutapercă muiate într-un amestec puturos de rachiu de drojdie cu scrum de bălegar, ceea ce făcea să fie în permanență însoțit de roiul bâzâitoare de muște mari și verzi de grajd. Se zicea că ar fi fugit cu ani în urmă dintr-un azil de alienați unde, din rațiuni terapeutice, i se dădea să înghită vomitive, i se făceau clisme cu zeamă de tutun, era biciuit
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
la șevalet, când la mine, parcă așteptând să-i dau vreo explicație. Gândind că după ce-și va fi satisfăcut curiozitatea își va vedea de drum, miam văzut de treabă. - Băi, te faci că nu mă vezi? Ce-s eu, muscă? Sau ți-o fi scârbă să stai de vorbă cu unul ca mine?! Hă? - Nu, domnule, ce vă face să credeți asta? - Vă știu eu pe voi, ăștia! Sunteți boieri, vă pute de la oamenii de rând! Ia să-mi spui
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
să spun cu toată responsabilitatea care mă caracterizează, că vinovat (observați, la singular) de toată această situație în care a ajuns țara noastră, vizavi de spațiul Schengen, este Herodot. Da, Herodot, ce vă mirați atâta? Închide bă gura, că intră musca. Este vorba despre acel istoric antic, de la care încă din școală, fiecare trebuie să fi auzit un citat celebru desprins din Istoriile lui în legătură cu strămoșii noștri traci și ramura lor geto-dacii. Pentru luare aminte (că uitarea este fiziologică) vi-l
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
este un mic, copil ca manager pe lângă Traian Băsescu care a devenit patronul, antrenorul, impresarul și jucătorul celei mai ciudate selecționate politice, formate din echipa sa și alte murături de la echipe satelit care s- au adunat la mălaiul guvernării ca musca la... știți voi ce. Desigur, ca șef absolut în meciurile pe care le are cu poporul român, el singur decide cine să joace, cine e în formă, cine trebuie să mai aștepte, cine e bun pe postul ăla și cine
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
efectiv parte dintre turnători, delatori, securiști, însă la ora aceasta nu se mai cunoaște nimic fiindcă s-a tratat la timp de dosarită, boală care pe unii i-a răpus din punct de vedere politic (a se vedea cazul Mona Muscă). Cred că v-ați dat seama și singuri că este vorba de Chiorul Suprem al statului român, un chior special, care nu vede decât violurile care nu-i sunt pe plac, numai evazioniștii care fură mai mult decât cei din
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
are doar o strigare ca să se alăture Sfinției Sale Bartolomeu Anania, Sfinție ce se îndreaptă cu pas cutezător și ferm spre cele veșnice? S-a gândit el, să schimbe urgent pinul și să deschidă fereastra, fiindcă prea se simțea sărmanul ca musca între geamuri în ultima vreme în explicarea reacțiilor populare la apariția în public a lui Băsescu. Într-un articol publicat pe blogary.ro și preluat de realitatea.net, Sebastian Lăzăroiu acuză vehement: bă hahalerelor, na, că până la urmă tot v-
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
este un mic, copil ca manager pe lângă Traian Băsescu, care a devenit patronul, antrenorul, impresarul și jucătorul, celei mai ciudate selecționate politice, formate din echipa sa și alte murături de la echipe satelit, care s- au adunat la mălaiul guvernării ca musca la... știți voi ce. Desigur, ca șef absolut în meciurile pe care le are cu poporul român, el singur decide cine să joace, cine e în formă, cine trebuie să mai aștepte, cine e bun pe postul ăla și cine
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
primprejurul lor? Sau poate pentru că mă complac în disperarea mea și pentru că, pornind de la câteva date reale, am întemeiat, sub pretenția adevărului, o atmosferă care nu corespunde realității? Și am perversitatea de a mă hrăni din această bolnăvicioasă hrană după cum muștele se delectează pe hoituri? Sau poate, neștiind încă adevărul, vreau să mai prelungesc, în închipuirea mea măcar, legătura cu Irina? Dar toate aceste sunt presupuneri, și n-aș vrea, din pricina aranjării lor una după alta, să cadă greutatea pe vreuna
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
renunțam după câteva minute. Mă hotăram: Nu mă voi mai uita pe fereastră până ce nu voi număra o sută. Apoi altă sută. Până ce nu voi număra toate franjurile de la perdea. Toate florile vopsite pe perete. Până ce nu voi prinde cinci muște." Și iar la fereastră și în stradă inutil. Și, în același timp, toate posibilitățile trec prin cap. Poate ai fost călcat de un automobil. Ori te amuzi în altă parte. Sau eu n-am observat bine ora întîlnirii. Sau poate
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
pildă, nenorocul îmi spulberă în mod stupid un plan la care lucrasem cu crispații timp îndelungat. Asta înseamnă că din pesimismul meu temperamental trag satisfacții. Am uneori o stare sufletească asemănătoare cu a copilului care se amuză să omoare o muscă, îi rupe pe rând și fără să se grăbească aripile, apoi picioarele și la urmă capul. Cred că instincte similare se găsesc în orice om. La mine iau forme oribile. Și acum îmi imaginez moartea lui Viky, prelungesc scena și-
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Chiar sprijin de-i bastonul; Atâtea-s să le fac mai vreau, Dar a slăbit frontonul. Ești tristă, „dulce Românie”; Poate-i așa de când tu ești - Sfidări, contraste, ironie, Ne strâng adânc și lung în clești. 6 februarie 2005 De când Muscă-i la Cultură Dăm dovezi c-avem cadavre; Nu mă mir, cei buni de gură O-ntrețin cu-a’ lor palavre. Oana Muscă-i la Cultură. De n-ar face mușițe! Noi mafii să intre-n tură Dup-a’ slavei
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
de când tu ești - Sfidări, contraste, ironie, Ne strâng adânc și lung în clești. 6 februarie 2005 De când Muscă-i la Cultură Dăm dovezi c-avem cadavre; Nu mă mir, cei buni de gură O-ntrețin cu-a’ lor palavre. Oana Muscă-i la Cultură. De n-ar face mușițe! Noi mafii să intre-n tură Dup-a’ slavei arșițe. Eu beau votcă, țuică, gin Cât încape-n degetar, Dar de-i din Cotnar un vin Sorb pe-ncetul un pahar. De
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
acolo. Poate că se simțiseră mai la adăpost decât alții, întrucât zona se afla departe de teritoriul ocupat de huni; sau poate nu voiseră ori nu putuseră să-și abandoneze animalele și să-și piardă recolta. Zumzăitul frenetic, îngrozitor, al muștelor îi atrase atenția spre stânga. Cadavrul unei femei, galbene la față ca ceara și cu părul răvășit, zăcea pe treapta casei sale, cu spinarea rezemată de ușorul de la intrare și cu capul lăsat într-o parte. Un val de sânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de gură, în timp ce, în sfârșit, Vlaszo îl eilbera de platoșă. — îți dai seama că, dacă ai noștri de colo ajung la tabăra lui Etius, o să ia ei totul? Iar noi, care de la Aureliana am pierdut prada, rămânem aici să gonim muștele! Balamber nu avea nici o poftă de conversație: Nu cred că o să fie chiar așa de ușor de ajuns la tabăra lui Etius. Oricum, știi bine că ordinele lui Atila nu se discută. Taci din gură și întoarce-te la locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
înșiruire de cratere, umplute cu o rapiditate impresionantă și imediat acoperite sumar cu câteva lopeți de pământ. Grămezi de trupuri erau încontinuu stivuite în apropierea gropilor, în așteptarea acelei sumare înhumări, spre marea fericire a corbilor și a miilor de muște. în căldura sufocantă a zilei, aerul era greu, saturat de mirosul de moarte. Pentru a scăpa de el, Sebastianus își biciui brutal calul și se avântă în galop. Ajunse în tabăra legiunii bagaudice puțin înainte de apusul soarelui. îi spuseseră că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Păcat de romul vărsat. Zi mai bine cum se termină visul. Ești mână în mână cu diavolul! Doamne, apără mă! exclamă Carol nervos și își făcu trei cruci mari și solemne, înălțându-și privirea spre tavanul înnegrit și pătat de muște al cârciumii. Sau crezi că funcția ta de gardian îți permite să intri, cu bocancii tăi plini de noroi, până și în visele celui pe care îl supraveghezi?... Acum îmi aduc aminte! Erai și tu acolo. Duceai florile Feliciei și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
timpul anului labele picioarelor înfășate, până sub genunchi, în ziare strâns legate cu fâșii de gutapercă muiate într-un amestec puturos de rachiu de drojdie cu scrum de bălegar, ceea ce făcea să fie în permanență însoțit de roiul bâzâitoare de muște mari și verzi de grajd. Se zicea că ar fi fugit cu ani în urmă dintr-un azil de alienați unde, din rațiuni terapeutice, i se dădea să înghită vomitive, i se făceau clisme cu zeamă de tutun, era biciuit
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
plin calificativul pompos de "caniculară". O ușoară abureală de vânt, în aceeași direcție cu trăsura, nu ne dădea nici un pic de răcoare, dar ne ținea într-un nimb de praf și ne făcea tot mai cenușii și mai spectrali. Câteva muște, cine știe după ce combinații de legi ale naturii, în loc să rămână în urmă, mergeau cu noi chiar când zburau în direcția contrară trăsurii, afecționând, ca puncte de intermitentă odihnă, nasul doamnei M..., al Adelei și cu preferință pe al meu, ca
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
plapuma sub bărbie. M-a întrebat numai, cu ochii aiurea, dacă am dormit bine. Am mințit-o: "Aproape ca întotdeauna", și, prescriindu-i regimul (ce ridicol e un medic cu prescrierea regimului, cu "ajutorul" pe care îl dă naturii, ca musca din fabulă!), i-am permis să se îmbrace și să stea liniștită. După două ore, care au trecut greu, dar pe care mi le-am impus departe de ea, m-am întors. Stătea într-un jilț de trestie în odaia
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
mobilă, încruntându-se. Mi-a întors mâinile cu palmele în sus ca să inspecteze dacă am pete de nicotină pe degete, pe urmă l-a întrebat pe Seymour câte țigări fumează pe zi. I s-a părut că a găsit o muscă în paharul de whisky. În cele din urmă, când - cel puțin după părerea mea - conversația se împotmolise total, s-a ridicat brusc și s-a dus să se uite la o fotografie a lui și a lui Bessie, care fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
stătea În același loc, cu coada șerpuind pe podea și mișcând din mustăți. Aluatul din care era plămădită această arătare dăduse totuși Îndărăt. Capul cenușiu, pe care strălucea un fel de coroniță de păun, nu mai atingea becul răhățit de muște, ci se afla ceva mai jos. Iar șobolanul scăzuse un pic din dimensiuni. Faptul acesta Îi dădu un oarecare curaj lui Ippolit: „Sunt pe drumul cel bun, Își spuse el. Dacă voi reuși să-mi anihilez cu totul teama, halucinația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Dar În oameni, În oamenii cărora le-ai făcut destul rău nu crezi...? Nu ți-e teamă...? De mine, chiar nu ai frică...? Dacă Într’o zi te voi ștrangula...? Te crezi, te dai mare dar, În realitate ești o muscă neputincioasă...! Îți spun sincer. Atunci când nu ești Îmbrăcat În uniformă, efectiv, mă pufnește râsul...! În multe ocazii ai fost confundat cu Charley Chaplin. Fii omule rezonabil, nu mai trimete oamenii la pușcărie...!” Lct.Col.Tudose Ion se sdrădui să fie
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
posibilul să te distrug...!” Tony Pavone se dezlănțui. „Ție nu ți-e rușine mă canalie să tot ameninți...? Se repezi la el, Îmbrâncidu-l către eșire, strigând. Afară, afară din biroul meu câine turbat să nu te strivesc ca pe o muscă...!” Ticălosul opuse rezistență iar apariția la timp a Șefului de Șantier cu Gică Popescu puse capăt unei altercații ce putea genera o luptă cu urmări periculoase. O perioadă de timp anchetatorul nu mai fu văzut la șantier iar unele iscoade
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]