2,578 matches
-
simultan poate fi introdusă prin: a) conjuncțiile că și să - Dacă mă vede că s o văduvă sărmană, mai trebuie să-și bată joc de casa mea?; Își lasă și boul să le moară și casa să le ardă și năvălesc unde le cade veste despre ceva. b) pronume și adjective pronominale relativ - interogative sau nehotărâte - Ba o știu eu de câte e în stare. Te cunosc eu câte parale faci. c) adverbe (așa) cum , precum, cât și ce adverbial - Eu
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
-l întâmpina cu o vorbă mângâietoare. Nu va reuși asta. Îndemnat de Pintea, Ghiță o aduce pe Uță, sluga sa spion, la cârciumă. Reacția Anei la vederea femeii e una scăpată de sub control: Deodată ea tresări și tot sângele îi năvăli în obraji. [...] nu mai simți în ea decât o singură pornire pătimașă, să meargă la femeia aceea și să-i tragă cu ghiarele pelea de pe obraji. Era amețită, tremura din tot trupul și nu se putea mișca din loc... Bărbatul
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
pot să trimită intertextual la "discursul social" într-un raport de convenție culturală (a se vedea R. Amossy) sau să aparțină unui limbaj de lemn (adesea în cazul la Flaubert) cum sînt clișeele rostite de Emma (din lecturile sale): "[...] tristețea năvăli în sufletul său cu-n dulce urlet precum vîntul printre ruine de castele părăsite". 20. Ele sînt dominate, dar nu absente în scriitura realistă (a se vedea analiza făcută diseminării semului "bovin" în Doamna Bovary). Capitolul 4 Descrierea productivă [...] În
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
Bogdan Lis a evocat gestul său și consecințele acestuia și a încheiat spunând că se află printre noi, sala s-a ridicat în picioare și a aplaudat minute în șir. După aceea, televiziunile, radiourile și jurnaliștii de presă scrisă au năvălit pe el ore în șir. Nu și cele românești care, cum am spus deja, străluceau prin absență, ca și politicienii noștri de frunte, care atunci se întreceau la vizitat podurile în refacere după inundațiile anterioare, de parcă altundeva în lume podurile
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
a rămas fără un picior la 19 ani), iar alții au luptat și contra rușilor (până la Don) și contra nemților (până la Tatra) ca Neculai Balan (Tomiță). Cutremurul din 1977 aici nu s-a prea cunoscut. În toamna lui 1944 au năvălit rușii infanteriști, fără număr peste dealuri dinspre Bârlad Căbești, și în Giurgioana unde au împușcat oameni (pe Mihai Păncescu din Răcușana) dar și toate butoaiele cu vin, au snopit în bătaie oameni din sat, cerând „pimadeli” (roșii) și „hleb” (pâine
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
pentru a-i atrage la har pe cei umili cu dovezile faptelor sale luminoase și să-i scoată pe cei împietriți în răutate din păcatele lor grave, îndreptându-i prin mustrări aspre. În acest mod, inspirat de virtutea carității, a năvălit cu vitejie în tabăra madianiților, adică a acelora care evită judecata Bisericii din dispreț, cu ajutorul aceluia care, încă de când se afla închis în sânul Fecioarei, a ocupat întreaga lume cu puterea sa; a răpit armele în care își punea încrederea
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
și se decide să facă apel la mineri la cei din Valea Jiului, dar și, ceea ce se uită prea adesea, la cei din alte bazine carbonifere, de la Comănești, din Moldova, de pildă. În zorii zilei de 13 iunie, sute de polițiști năvălesc în Piață, unde nu găsesc decât doi sau trei greviști ai foamei, epuizați și năuciți, așa că se reped și în clădirea Universității de Arhitectură, unde arestează de-a valma studenți ca să iasă la număr. În mai puțin de o jumătate
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
pămîntului-mumă; nici Utu, zeul soarelui și fratele marii zeițe Inanna, soția lui Dumuzi. Asta pentru că dușmanii vin din altă lume, a morții, unde nici unei divinități solare ori telurice nu-i este dat să ajungă fără vătămare. Ei au investitura să năvălească asupra pămîntului și asupra vieții pentru a produce perturbare. Nu și invers. Nici unei divinități precreștine nu-i era permis să pătrundă în lumea subterană și infernală decît cu mari precauții. Exemplele zeițelor Iștar și Inanna, care au coborît în lumea
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
de furia morții în chip condiționat: să promită în locul ei un zălog, adică o ființă trăitoare în Marele de Sus. Se vede nevoită să-l sacrifice chiar pe Dumuzi, soțul ei, zeul-păstor. Este de bănuit că, potrivit acestei convenții, au năvălit la stînă duhurile rele. Varianta a doua a morții, cea babiloniană, arată încă o dată, prin Iștar, că moartea este atotbiruitoare și că poate fi, cel mult, păcălită. Împotriva ei sunt eficiente doar leacurile miraculoase: burduful cu apa vieții (în mitul
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
redobîndi pe Euridice. Pasajul cuprinde doar 63 de versuri, totuși mult întinse pe portative lirice. Textul în întregime dă impresia că este destinat să arate efectele miraculoase ale cîntecului asupra mediului sensibil înconjurător, păsări/animale/plante, așa cum formele și culorile năvălesc pe trupurile divinităților egiptene, pe Isis înainte de toate, ca preoteasă, investind-o cu puteri magice mereu reînnoite. O secvență cvasinarativă are ca obiect „școala” lui Orfeu; mai bine zis, înfățișarea micului grup de ucenici, în frunte cu Musaios. Așa se
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
lui Telepinus”? Un legămînt pastoral, o delimitare între bine și rău, între ritmurile vegetaționale, între viață și moarte? Cînd Telepinus se mînie (și o face, după cîte se pare, „fără motiv”), aduce moartea (seceta, sărăcia, jalea); dacă se lasă îmbunat, năvălește „viața” (belșugul, bucuria, jocul) peste tot, și pe cîmpuri, și în case. Este Telepinus o divinitate a morții ori a învierii (și vieții) ? Întrebarea se pune și în legătură cu Inanna, Iștar, Cybele. Un pasaj asemănător cu cel hitit, ca expunere de
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
ori din alta, ca moartea să alterneze cu viața, anotimpul vegetației și abundenței să fie urmat de austeritate. Dumuzi nu a fost ocrotit de un asemenea tip de înțelegere între zeii tutelari, de aceea duhurile infernale au avut libertatea să năvălească asupră-i. În Epopeea lui Ghilgameș, unde se pun de asemenea în scenă secvențe ale mitologiei morții, întîlnim pasaje înrudite cu fragmentele citate. Mai mult decît atît, unele secvențe, devenite ermetice într-un mit, se dezleagă prin lectura paralelă cu
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
la comandă divină, sub autoritatea unor personaje mitice care își asumă răspunderea de a ocroti viața socio-cosmică a omului. În aceste condiții, individul, aflat în punctul inițiatic de maximă tensiune sufletească și transformare, se întîlnește, „într-adevăr”, cu sacrul; sărbătorescul năvălește în interiorul său. Alura festivistă propriu-zisă se presupune doar în privința primelor două secvențe ale complexului existențial, nașterea și nunta, fie și cu unele momente de agitație și de frenezie. De prim interes, însă, mi se pare faptul că sărbătoresul intră și
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
strecurt pur și simplu pe sub brațul unuia dintre gradați și a „zburat” direct în brațele largi ale unui „coleg”, oacheș și el. Atunci nu s-a mai putut face nimic și poarta cea mare s-a deschis prin forța mulțimii, năvălind spre noi tot felul de rude și prieteni, încât ofițerii, zâmbind, au făcut semn gradaților să se retragă. Stăteam jos, pe asfalt, într-un costum uzat, cu claia de păr și cu cravata la gât strâmbă, crăcănat, udându-mi gâtul
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
dintr-o găină, dar mușca direct din ea. Atunci am scos și eu o găină friptă și, imitându-l, cu sticla de vin într-o mână și cu pasărea în cealaltă, am început să mă ospătez, pentru că înspre noi nu năvălise nicio rudă. Când am aruncat sticla goală pe asfalt, tipul acela s-a uitat la mine, a mușcat zdravăn din găina lui, a băut ultimul rest din sticlă și a aruncat-o la picioarele lui, apoi mi-a râs gros
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
usuce. La coadă nu stăteam, pentru că nu erau cozi pe atunci. Primeam o pâine mare, caldă, bine crescută, cu miez mult și cu coaja groasă și bună, care merita ciupită, nu de foame, doamne ferește, ci din distracție. Saliva îmi năvălea în gură și nu știam ce să fac cu ea. Cu cât o 161 scuipam, cu atât năvălea mai multă, de parcă se rupsese zăgazurile în mine. Apoi, până acasă, imaginându-mi că această pâine era o cobză, o ciupeam și
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
cu miez mult și cu coaja groasă și bună, care merita ciupită, nu de foame, doamne ferește, ci din distracție. Saliva îmi năvălea în gură și nu știam ce să fac cu ea. Cu cât o 161 scuipam, cu atât năvălea mai multă, de parcă se rupsese zăgazurile în mine. Apoi, până acasă, imaginându-mi că această pâine era o cobză, o ciupeam și iar o ciupeam, începând de la cojițele din cele două laturi ale pâinii și continuând cu coaja din jurul ei
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
crească. De băut aveam apă minerală. Dar era o problemă cu apa pentru mâncare și spălat. Atunci, cu o lopățică, am făcut, la un metru de mal, o groapă, al cărui fund era sub nivelul apei din canal. Imediat a năvălit în ea o apă nămoloasă care, după o jumătate de oră era limpede și curată ca lacrima. Ea venea din Șontea, dar se filtra prin lut și nisip, astfel că am rezolvat și această problemă. Pentru orice eventualitate, dimineața luam
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
din ochi dacă boierul mai e în toate ale lui, când un urlet neomenesc și izbitura de perete a porților celor mari le făcu să înțeleagă că seimenii și gloata au pătruns în bătătură. Copiii începură să țipe, jupâneasa Stanca năvăli în odaie, îi luă pe cei doi mai mărișori de mână și porunci Zamfirei, care îl ținea pe Constantin, s-o urmeze. Coborând repede treptele în tinda din spate, jupâneasa trase un chepeng, deschise pivnița casei, împinse fără vorbă țiganca
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
să bată clopotele noastre la Constantinopol. Dar cine să-l dea? Toți stau și trag cu ochiul unul la altul, doar atât. Nu vor să se unească. Dacă am face-o noi, știi ce-ar fi a doua zi? Ar năvăli și nemții și Sobieski peste noi, zicând că dreptul de a domni este al lor. Vezi de ce mă simt singur? — Măria ta, asta e politică, adică grijă lumească. Am slujit la Cotroceni, am luat potirul în mâini și pe el
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
aibă în pază. Theodosie îl binecuvântă cu amândouă mâinile iar lui Șerban i se păru, cu toată lumina puțină, că vede în ochii deja bătrâni ai mitropolitului aprinzându-se luminițe aurii. Ușa nu se închisese în urma prelatului și în odaie năvăliră trei sau patru persoane printre care doctorul grec și grămăticul cel slut. Îi lăsă pe fiecare să-și facă datoria, se lăsă condus în dormitor și masat, își dictă programul pentru a doua zi, ceru să i se dea drumul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
meșteșugul domniei și a dovedit că este destoinic. Oamenii doamnei Maria nu mai reușeau să spună un cuvânt. — Doar nepotul lui Matei Vodă Bătrânul ne poate scoate la liman, țara e prinsă ca într-un clește, împrejur oști gata să năvălească. Ce ar putea să facă un copil? Să le țină piept? — Constantin Brâncoveanu ar avea grijă de țară, doar el este potrivit pentru asemenea treabă. Și hotărârea fu luată. Au plecat cu toții în frunte cu Cantacuzinii la Mitropolie ca să facă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
sfinția sa Theodosie. Până atunci noi trebuie să hotărâm tot. Doamnă, țiganca mută pe care am plătit acum mult timp douăzeci și cinci de taleri poate să ne servească la masă? Marica doar încuviință din cap. Pe ușa pe care ieșise beizadea Constantin năvăliră Radu și prințesele cele mici urmate de cernitele doamne Stanca și Ilinca. Domnul se uită absent la copii, așa că Ștefan își luă răspunderea. — Dadă, se adresă el Stancăi, poruncește să fie hrăniți și culcați copiii; măria sa doamna nu are răgaz
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
îmbrățișând cu privirile îngerii și sfinții cu chipuri minunat zugrăvite de Pârvu Mutu, oftă mulțumit în timp ce monahii din strană îi cântau mnogoeletie ca unui domnitor. Uns cu mir și binecuvântat de patriarh, se întoarse și, în lumina puternică a amiezii năvălind pe ușa deschisă, ghici în silueta neagră adusă puțin de spate pe Lavinia. Chiar în ziua sosirii la București, așa cum poruncise vodă, oamenii lui de legătură au pornit spre Istanbul. La două zile după plecarea femeii spre București s-au
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Azovului, Benderul și Cetatea Albă. Le vrea de la tătari și de la turci, dar așa... să i le dăm noi pe tavă, că prea grațiosul împărat al tuturor Rusiilor, în loc să se pregătească să afle cum arde soarele pe aici vara, cum năvălesc turcii și tătarii și cum se bat ienicerii și spahiii și să vină cu oaste pe potrivă, a venit cu niște gloate de hoți care au prădat Iașul trei zile și s-au îmbătat ca niște nemernici. Că i-au
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]