5,372 matches
-
a acestei lumi și controloarea ei eficientă. Cine nu încape în această lume, cu voie sau fără voie, cu forța, cu vorba, cu bombonele, cu oarece pomană, sau cu bâta, tunul și racheta de croazieră, se cheamă imediat că este naționalist, neonazist, comunist, fundamentalist, legionar, taliban, terorist, torționar, nebun, psihopat, nevrozat etc. și trebuie distrus fizic. Se trece sub tăcere, că în fapt omul acela nu voia decât să fie liber și atât. Că nu nutrea nici un gând rău față de ceilalți
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
în ultim resort, la lirism): "Pentru generația mea, ca și pentru cea imediat anterioară, Eminescu a fost un fetiș cu o putere de sugestie necunoscută azi, sau, în orice caz, altfel cunoscută (s.n.). Pentru noi, el nu era nici ideologul naționalist, nici luptătorul politic de la care se inspiră generațiile militante ale veacului nostru, de căpitani și de gardiști. El era poetul, cel mai mare poet al limbii române, de o armonie și de o tristețe care ne îmbăta și ne dizolva
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
o serie de activități edilitare din Iași (în 1896 a făcut și planul orașului, iar prin 1900 semna, alături de I.A. Christodulo, un studiu cu privire la alimentarea cu apă a urbei), inginerul Bejan s-a implicat și în politica alături de liderul naționalist Alexandru C. Cuza, ce studiase tot la Universitatea Liberă din Bruxelles, unde obținuse, așa cum am arătat mai sus, două doctorate (unul în drept, altul în științe politice și administrative). A colaborat la jurnalele "Unirea" și "Apărarea Națională", fiind fondator al
Studenți români la Universitatea Liberă din Bruxelles (a doua jumătate a veacului al XIX -lea prima parte a secolului al XX -lea) by Laurenţiu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/1076_a_2584]
-
înainte era legat de Polonia), au învățat și mai mult de la francezi, începând cu socialiștii utopici (Fourier), trecând prin catolicii mesianici de stânga (Chateaubriand, Lamennais) și ajungând la romanticii charismatici (Michelet). De aici și dificultățile lor de a înțelege revoluționarismul naționalist al ardelenilor: a se vedea întâlnirea ratată dintre Bălcescu și Avram Iancu. Aș adăuga la diagrama schițată mai sus polaritățile urban-rural, respectiv modern(ist)-tradițional(ist)/antimodern(ist). Iată provocarea supremă pentru România modernă și contemporană: cum să construiască eficient
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
o produc eu, această religie pe care o practic eu reprezintă în același timp ființa neamului". Iar alții chiar spuneau: "Mai importantă este cultura, sau mai importantă este religia, ea vine pe locul întâi." Dar, pentru alții, jocul sau gambitul naționalist era foarte apropiat. Am putea să dăm exemple atât dintre cei culturali, cât și dintre cei religioși. S. A.: Ai fost apropiat de Biserică înainte de plecarea din România? V. N. : Nu, nu am fost apropiat. Cunoșteam câte un om, să zicem
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
Sunt preferați bărbații, deoarece femeile sunt atașate de familie. Contrar așteptărilor, informatorul se dovedește de cele mai multe ori a fi nepregătit, instabil, frustrat, imoral, imatur: "într-adevăr, manipulatorii Securității lucrează pe un teren cu totul prielnic: extrema dreaptă, proștii, invidioșii, vanitoșii, naționaliștii fanatici etc... Un amestec de prostie și rea-credință năucitor"143. Printre informatori sunt recrutați și exilați, aceștia fiind o categorie ușor influențabilă, din pricina condițiilor grele de trai pe care le întâmpină după plecarea din țară. Un refugiat din regimul ceaușist
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
secolului al XIX-lea, prin persoana lui Mihail Katz, un emigrant evreu din Rusia. Cunoscut mai apoi sub numele Constantin Dobrogeanu-Gherea, acesta a devenit teoreticianul partidului, fără a avea, însă, prea mulți adepți. Internaționalismul marxismului sovietic nu prindea la românii naționaliști, care se temeau de Rusia. După spusele lui J.F. Brown, "e puțin probabil ca Partidul Comunist Român să fi avut vreodată mai mult de o mie de membri"181. Victoria sovieticilor de la Stalingrad și apoi ofensiva Moscovei împotriva Occidentului au
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
grupări comuniste sprijineau linia politică sovietică, Kremlinul prefera să trateze cu gruparea "Moscovei"183. Prin urmare, Gheorghiu-Dej și adepții lui din partidul "de baștină" și-au acceptat rolul, au executat ordinele sovietice, dar nu s-au abătut niciodată de la credința naționalistă că Partidul Comunist Român trebuie să fie un partid independent 184. Avînd un singur portofoliu în cadrul noului guvern, comuniștii s-au hotărît să-și întărească partidul. În octombrie, comuniștii s-au aliat cu un partid țărănist de stînga, numit Frontul
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
din cei mai dotați și populari lideri ai partidului,413 Pătrășcanu era privit de către occidentali ca fiind un comunist moderat. Unii aveau să-l asemene mai tîrziu cu Tito, liderul nonconformist al Iugoslaviei 414. În 1946, Pătrășcanu vădise sentimente puternic naționaliste și ceruse Partidului Comunist să conserve valorile patriotice ale României. Înverșunarea sa naționalistă îi deranja pe sovietici, așa încît, la ședința Comitetului Central al PCR, din noiembrie 1946, Gheorghiu-Dej l-a criticat. Dar Pătrășcanu a continuat să se opună influenței
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
de către occidentali ca fiind un comunist moderat. Unii aveau să-l asemene mai tîrziu cu Tito, liderul nonconformist al Iugoslaviei 414. În 1946, Pătrășcanu vădise sentimente puternic naționaliste și ceruse Partidului Comunist să conserve valorile patriotice ale României. Înverșunarea sa naționalistă îi deranja pe sovietici, așa încît, la ședința Comitetului Central al PCR, din noiembrie 1946, Gheorghiu-Dej l-a criticat. Dar Pătrășcanu a continuat să se opună influenței sovietice asupra României. Cu toate acestea, în februarie, cel mai bun prieten al
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
cu Uniunea Sovietică, așa ca România, Polonia, Cehoslovacia și Ungaria; în plus, avînd un litoral atît de întins, Iugoslavia a putut beneficia de o mai mare accesibilitate la sprijinul naval american. CSN 174 sublinia necesitatea ca SUA să susțină mișcările naționaliste din țările-satelit, întrucît aceasta era "cea mai puternică pîrghie prin care se poate ridica moralul popoarelor aflate sub dominația sovietică". Cu toate acestea, se atrăgea atenția că o astfel de tactică ar putea fi dăunătoare. Naționalismul era o sabie cu
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
puterea doar din motive personale 717. Deși nu dispun de dovezi certe, specialiștii tind mai curînd să creadă că a preferat un comunism de tip național și un partid exclusiv românesc, care să conducă țara către socialism 718. Deși era naționalist, Gheorghiu-Dej știa că nu poate avea succes decît dacă păstrează relații strînse cu Moscova. Pe 30 august, "Agerpres" a publicat un articol dedicat aniversării a 8 ani de la eliberarea României de sub fascism, în care meritul răsturnării dictatorilor fasciști era atribuit
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
scos la iveală cîteva probleme majore privind implementarea acestor prevederi. Obiectivul pe termen lung al politicii adoptate de SUA pentru Europa de Est era acela de a reinstaura independența statelor aflate sub dominație sovietică. Iar pe termen scurt se urmărea sprijinirea mișcărilor naționaliste și sistarea relațiilor între Uniunea Sovietică și țările-satelit. Sovieticii zădărniciseră, însă, eforturile guvernului american de a atinge aceste obiective. Dat fiind că CSN 174 interzicea folosirea oricăror mijloace care puteau duce la declanșarea unui război, America se bazase în mare
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
Politic Special al Națiunilor Unite i-a cerut Consiliului de Securitate să accepte toți cei 18 candidați 841. Pe 8 decembrie, Adunarea Generală a votat cu 52 de voturi în favoarea acestei recomandări, două împotrivă și cinci abțineri. Cuba și China Naționalistă votaseră împotrivă, iar aceasta din urmă amenința să facă același lucru și în cadrul Consiliului de Securitate în cazul în care Republica Populară Mongolă ar fi fost propulsată pentru intrarea în ONU. Eisenhower și-a dat seama că un veto al
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
împotrivă, iar aceasta din urmă amenința să facă același lucru și în cadrul Consiliului de Securitate în cazul în care Republica Populară Mongolă ar fi fost propulsată pentru intrarea în ONU. Eisenhower și-a dat seama că un veto al Chinei Naționaliste i-ar fi înfuriat pe majoritatea membrilor Națiunilor Unite și i-ar fi făcut să sprijine și mai mult eforturile Moscovei de a alege Beijingul ca reprezentant al Chinei. Pentru a evita această situație, președintele i-a scris de două
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
aceea că românii își exprimau dezacordul față de Uniunea Sovietică 1024. Pentru a-și sublinia poziția, PMR a susținut o serie de ședințe în cadru restrîns, prin toată țara, pentru a explica națiunii noua lui linie politică. Discuțiile au stîrnit convingeri naționaliste, trezind sentimente latente antisovietice 1025. Ceea ce J.F. Brown denumește "devierea românească"1026 reflectă ruptura produsă nu numai între București și Moscova, dar chiar și între membrii CAER. Existau două blocuri: cel nordic, dezvoltat industrial și cel sudic, subdezvoltat. Poziția României
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
Antichitatea nu trebuie privită sub semnul perfecțiunii, nu trebuie idolatrizată, dar nici nu trebuie disprețuită căci reprezintă în continuare o sursă importantă de învățăminte. În acest sens, repercusiunile directe ale Disputei vizează crearea unui nou tip de estetică raționalistă și naționalistă, care a stabilit situarea la locul potrivit al valorilor Antichității și anume drept una din numeroasele etape ale dezvoltării literare. Pe de altă parte însă, bogăția ideologică pe care a produs-o acest conflict, se cuvine aprofundată prin surprinderea esențialului
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
gruparea reprezentată de Acțiunea franceză, aceștia situându-se mai degrabă în succesiune, ci o asociere prin prisma reluării principiilor clasice. Înființată în 1898 de Maurice Pujo și Henri Vaugeois, Acțiunea franceză s-a autodefinit, de la început, drept o mișcare intelectuală naționalistă, care respingea idealurile Revoluției Franceze. Avându-l ca ideolog principal pe Charles Maurras, gruparea și-a stabilit un program concret de revigorare a spiritului național, vizând trei dimensiuni importante recuperarea clasicismului în literatură, a monarhiei în politică și a catolicismului
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
ales de două aspecte importante catolicismul lui Eliot este, se pare, mult mai profund, nu doar o unealtă socială, așa cum se consideră că a fost pentru Maurras după cum o sugerează și condamnarea papală , iar viziunea sa clasică nu are accentele naționaliste pe care le-a preluat Acțiunea franceză, din acest punct de vedere Eliot disociindu-se de orice direcție extremistă. Pe de altă parte, așa cum Maurras a reușit să-și impună idealurile politice, și Eliot a devenit la rândul său un
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
înfrîngeri în alegeri, sciziuni între oameni, lipsa unui conducător de necontestat și a unei adevărate organizări. Această democrație creștină, avînd un puternic caracter antisemit, a fost condamnată de revenirea la politica anticlericală odată cu guvernul Waldeck-Rousseau și prin acțiunile antisemite și naționaliste odată cu afacerea Dreyfus. Ea s-a pierdut în Acțiunea Liberală Populară condusă de Jacques Piou, ale cărui poziții erau moderate, dar nu lipsite de preocupări sociale (drept dovadă, prezența lui Albert de Mun și a lui Henri Bazire în conducerea
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
din Brno, a fondat în 1899 Partidul Social Creștin, care, în ciuda concurenței din partea Partidului Național Catolic Conservator, a avut 17 deputați la Viena în 1907; în Slovacia, care fusese reatașată coroanei Ungariei, abatele Hlinka crease o mișcare nu creștin-democrată, ci naționalistă, menită să apere identitatea slovacă, identificată cu catolicismul, în fața riscurilor maghiarizării. Aceasta i-a adus cîteva necazuri cu Biserica (el a fost suspendat după o campanie electorală tumultoasă din 1906) și cu autoritățile, care l-au întemnițat timp de doi
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
avanseze. În Belgia, Léon Degrelle, vechi militant al Tineretului Studențesc Catolic, provenind de la Universitatea din Louvain, a devenit șeful carismatic al mișcării rexiste, inițial de inspirație religioasă, dedicată cultului lui Cristos-Rege (Christus Rex), care s-a transformat rapid în partid naționalist cu accente fasciste. Mai mult, nici un partid creștin-democrat n-a reușit să obțină majoritatea voturilor catolicilor, astfel încît pluralismul a devenit din ce în ce mai puternic. În Franța, dispersarea este un factor structural, votul împărțindu-se în special între partidele de dreapta și
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
În timp ce François Perroux dorea, prin opoziție cu mica Europă a celor Șase, o "Europă fără granițe"15, partidul francez întîmpina un triplu refuz: al unei stîngi creștine care respingea o Europă capitalistă pe care o vedea supusă Statelor Unite, al dreptei naționaliste care respingea ideea unei Europe supranaționale și al personalităților provenite din democrația creștină. Astfel că, în momentul dezbaterilor privind CED, Edmond Michelet, trecut la gaullism, denunța în Le Monde din 20 martie 1954 "Europa periculoasă a apatrizilor și a tehnocraților
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
o "federație europeană", în ansamblu, lupta europeană nu era aceea a catolicilor: era a lui Victor Hugo prin discursul la Congresul Păcii de la Paris în septembrie 1848, a lui Giuseppe Mazzini, a lui Giuseppe Garibaldi. Conținutul său era liberal și naționalist, viza distrugerea vechii Europe: pentru Roma era deci suspect și nu-i putea uni pe catolici. Catastrofa primului război mondial, mesajele lui Benedict al XV-lea, condamnarea fără drept de apel a "masacrului inutil", apelurile lui Pius al XI-lea
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
din 32.700 de clerici mobilizați. Astfel s-a putut realiza cea de a doua raliere, aceea a anilor 1920, fără să excludem permanența unui catolicism tradiționalist și antidemocratic, prin intermediul Acțiunii Franceze care a știut să se folosească de flacăra naționalistă. Și în Italia catolicii se găseau pe poziții patriotice, iar episcopii îi îndemnau pe credincioși să suporte suferințele și sacrificiile 3. Războiul a oferit ocazia de a sublinia legătura dintre religie și patrie, de a reduce polemicile vechi cu Statul
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]