12,372 matches
-
treptată a așa-zisei Școli de la Minuit, scriitori precum Pierre Michon, Eric Chevillard sau Pascal Quignard devin clasici în viață, în vreme ce cărțile premiate se aliniază treptat la un pattern anglosaxon (romane ample care-și au centrul de greutate în situațiile narative, nu în travaliul lingvistic) rămînînd totodată franceze. Nu trebuie neglijată așa-numita literatură francofonă, cu potențial, atîta vreme cît limba franceză se practică încă, mai ales în Africa - un continent veșnic tînăr, cu un enorm potențial. Cele două vedete pe
Nu vă supărați, caut Franța. Mai locuiește aici? by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/4638_a_5963]
-
lui Romi. Aici sunt mai clar vizibile defectele cărții: în primul rând, între cele două povești nu e nici o legătură și preț de 200 de pagini Diana nu mai apare deloc în român decât pentru a ni se reaminti trucul narativ al „ramei”. În al doilea rând, formula narativa aleasă de autor presupune că povestea de viață a Dianei e o relatare la mâna a doua, făcută, în plus, după mult timp de la producerea întâlnirii: abundență detaliilor povestirii este, astfel, neverosimila
De la distanță by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/4645_a_5970]
-
cărții: în primul rând, între cele două povești nu e nici o legătură și preț de 200 de pagini Diana nu mai apare deloc în român decât pentru a ni se reaminti trucul narativ al „ramei”. În al doilea rând, formula narativa aleasă de autor presupune că povestea de viață a Dianei e o relatare la mâna a doua, făcută, în plus, după mult timp de la producerea întâlnirii: abundență detaliilor povestirii este, astfel, neverosimila, iar supozițiile lui Romi cu privire la trăirile ei în
De la distanță by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/4645_a_5970]
-
instinctul, la ea, e aproape automat mediat de spirit critic. De greșit grav, n-are cum greși deci. Despre O vară cu Maia s-a pronunțat deja, în revista noastră, Gabriel Dimisianu (în nr. 16/ 20 aprilie). Celor trei traiectorii narative pe care le consemna acesta, eu i-aș mai adăuga, totuși, una. Căci, pe lângă romanul de dragoste complicată dintre Maia și Dinu, pe lângă romanul social din ultimii ani de ceaușism și, în fine, pe lângă romanul istoric schițat prin biografia unchiului
Diferențe specifice by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4646_a_5971]
-
Lungu se reinventează în fiecare roman prin artificii eficiente. Cărțile lui sunt în primul rând dosare de existență. Ele transcriu colaje existențiale și nu roșesc în fața convențiilor. Dan Lungu examinează sociografic locuri comune pentru a le putea detona prin abilități narative și livrești, reconfigurând perspective uzate, lumi golite de sensuri. Pasiunea și inventivitatea lui în această zonă a prospețimii se evidențiază, mai precis la granița istoriei cu cotidianul arhicunoscut. În iad toate becurile sunt arse este povestea melancoliei unui adult imatur
Impostura maturității by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4649_a_5974]
-
realitatea. E limpede că Dan Lungu a studiat problema nu doar sociologic, cât prin contingențele psihologice asupra realității. Așa procedase și în volumele anterioare. Însă, cu această carte, Dan Lungu reușește să unifice perspectivele. În schimb, intrigile rămân palide, tensiunile narative sunt fie false, fie poticnite. Personajele, chiar dacă nu au substanțialitate, câștigă mult din punct de vedere poetic. Cititorul prinde numaidecât trama ademenitoare: oare n-am cunoscut adolescenți teribiliști ajunși niște maturi triști și încrâncenați? Niște alcoolici? Firește. Dar când maturitatea
Impostura maturității by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4649_a_5974]
-
nu-l face mai îngăduitor cu defectele vechiului prieten, cum ar fi fost de așteptat, ci îi ascute percepția critică față de el. De iubit îl iubește, dar nu pe cel de azi, ci pe acela de odinioară. Cu știutele capacități narative, Virgil Duda evocă plastic o lume multicoloră și multifonă, cu vii și variate imagini ale mediilor frecventate asiduu de „cetățenii lumii”, purtându-ne cu ei prin aeroporturi, prin mari hoteluri cu piscine, prin restaurante de lux, pe vase de croazieră
Noi teritorii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4652_a_5977]
-
nu-l face mai îngăduitor cu defectele vechiului prieten, cum ar fi fost de așteptat, ci îi ascute percepția critică față de el. De iubit îl iubește, dar nu pe cel de azi, ci pe acela de odinioară. Cu știutele capacități narative, Virgil Duda evocă plastic o lume multicoloră și multifonă, cu vii și variate imagini ale mediilor frecventate asiduu de „cetățenii lumii”, purtându-ne cu ei prin aeroporturi, prin mari hoteluri cu piscine, prin restaurante de lux, pe vase de croazieră
Noi teritorii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4653_a_5978]
-
flegma asta se află cioburi ascuțite de memorie, care configurează, fragmentar, un soi de Bildungsroman. Cronologia amintirilor nu este strictă, însă cele cinci părți ale cărții au un anume traseu progresiv: copilărie, adolescență, studenție, „armata” de la (probabil) prima slujbă. Vocea narativă, care trece, aleatoriu, de la persoana I la a III-a (într-un mic pasaj chiar și printr-a II-a), te duce cu gândul la un cub de gheață plutind într-un pahar plin de cinism. Fără efuziuni emoționale, fără
Generația MM by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/4665_a_5990]
-
este prezentă în discursul personajelor, în actele de limbaj tipic agresive (imprecație, insultă, amenințare, provocare, contrazicere etc.), în formele de impolitețe a adresării, în recursul la registrul vulgar - precum și modul în care violența fizică e reprezentată în text, în pasajele narative. Obiectul cercetării e dublu: violența exprimată (de obicei de către personaje) și cea reprezentată narativ (de către personaje sau narator). Ambele tipuri apar în forme filtrate de convențiile epocii și mai ales de ironia auctorială, agresivitatea verbală fiind eufemizată prin omisiune, prin
„ragăm nu...“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4569_a_5894]
-
provocare, contrazicere etc.), în formele de impolitețe a adresării, în recursul la registrul vulgar - precum și modul în care violența fizică e reprezentată în text, în pasajele narative. Obiectul cercetării e dublu: violența exprimată (de obicei de către personaje) și cea reprezentată narativ (de către personaje sau narator). Ambele tipuri apar în forme filtrate de convențiile epocii și mai ales de ironia auctorială, agresivitatea verbală fiind eufemizată prin omisiune, prin substitute, prin recursul la sugestie, prin combinarea cu formule de scuză - pardon! - etc. Se
„ragăm nu...“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4569_a_5894]
-
Tot mediată (involuntar) e și caracterizarea insultătoare a lui Lache de către Mache, care nu știe (pentru moment) că obiectul furiei se află în fața sa: „Mă rog ție, cine e măgarul ăsta, aș vrea să-l știu...”; „Mizerabilul! canalia!” (Amici). Medierea narativă și ironică a violenței stă sub semnul inteligenței și al jocului cu limbajul.
„ragăm nu...“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4569_a_5894]
-
subiectul de război - intens frecventat de prozatorii generației ’60, ca refugiu din calea tăvălugului realist-socialist, dar și pentru că le oferea șansa unor personaje atipice (nebuni, ambuscați, eroi) - nu este decât un pretext pentru o subtilă încercare de modernizare a tehnicilor narative. Și dubla perspectivă (aproapele și departele narațiunii), utilizată cu atâta efect în Lumea în două zile, e de întâlnit aici, ca și scindarea clasicei unități interioare a personajului. „Creșterea” romancierului Bălăiță, din povestitorul și publicistul cu același nume, este inspirat
George Bălăiță, publicist și povestitor by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4568_a_5893]
-
senzaționalismul, cel mai mare păcat al prozei lui Ecovoiu îl constituie eseismul. Nu-i greu de observat că, fascinat de propria idee centrală (un părinte pe urma „urmașilor” săi virtuali), prozatorul o întoarce pe toate părțile, fără prea multe consecințe narative. Distincții filozofice, lecții de etică ținute de Thomas nu atât studenților, cât sie însuși, ample trimiteri livrești, împânzesc textul până la saturație. Romanul mustește de referințe mitologice sau biblice atât de transparente, încât pot fi doar cu greu luate în serios
Un roman neterminat by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4354_a_5679]
-
amor latino, joie de vivre, dolce farniente. Toate se regăsesc cu asupra de măsură în filmele lui Woody Allen, fiecare ambalat cu foarte multă ironie. De altfel, se poate vedea că regizorul păstrează în stadiul de crochiu cele patru fire narative care se intersectează fără a fi conectate ca în trilogia lui Iñárritu. Cele patru istorii urmăresc evoluția aleatorie a patru cupluri pentru care experiența italiană devine definitorie. Hayley (Alison Pill) este tânăra provenită dintr-o familie conservatoare americană - care n-
Dragoste în stil italian by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4357_a_5682]
-
depărtărilor, o fisură a relațiilor multiplicată deopotrivă în concret și abstract. Adrian Chivu a scris patru romane, iar cel apărut de curând nu e scris într-un registru care să-l diferențieze decisiv de Caiet de desen. Și acolo perspectiva narativă aparținea unui nubil, e-adevărat psihotic, iar romanul era decorat în tonuri sumbre, mulate după o interioritate alterată. În Strada, Adrian Chivu evadează hotărât din registrele morbide, preferate anterior. Romanul este plin de culori și, ce e mai important, păstrează
Comunismul light by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4368_a_5693]
-
să o servească. Regizorul Mona Nicoară scrie despre felul în care ICR New York a reușit să creeze o comunitate culturală coerentă cu viața „vibrantă și inclusivă” a orașului în care se afla. În fine, Cristian Lupșa își povestește, cu priceperea narativă care deja l-a consacrat printre cititorii publicațiilor glossy cu conținut inteligent, cariera de luptător într-o ligă virtuală de wrestling. Una peste alta, așteptăm deja cu interes crescut numărul de toamnă al revistei. Literatura în exil Informat și atrăgător
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4377_a_5702]
-
anume George Dorn, alter-ego al autorului, trăitor în România contemporană, are doi prieteni, egalmente amatori de forări, mai mult sau mai puțin speculative, în trecutul urbei lor, dacă discuțiile se poartă în jurul unor repetate rânduri de votcă. Edificat, ca pact narativ, pe două paliere cronologice, fără suspin paseist după Turnul Babel, care era atunci ceea ce se numește, în ficțiune, Orașul, romanul mizează, aproape integral, pe resursele imaginative ale povestitorului, al cărui musafir devine, în apartamentul rece, instalat într-un fotoliu, însuși
Case, constructuri și, în special, subterane by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4382_a_5707]
-
retroversă, ci, prin vorba lui Gadamer, expresia unui adevăr inaccesibil pe orice altă cale. De aceea, pe lângă fragmentele masive, convingător decupate spațial și factual, căci verificabile în „terfeloage”, descoperim un duh al memoriei generice, atent să avertizeze că orice inițiativă narativă de o anvergură consistentă poate propulsa în istoria vie ceea ce ar rămâne, fără speranța vreunui spirit suficient de curios și aplicat, în hrisoave pe cale de descompunere. Meritul lui Gellu Dorian, deloc neglijabil, este de a face elogiul lecturii palimpsestice, solicitantă
Case, constructuri și, în special, subterane by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4382_a_5707]
-
cultural, ci și comercial-ideologic. Erin A. Smith citează un articol din „Vanity Fair” care pornise, încă din anii ’30, lupta împotriva producțiilor pulp, definite drept „vulgare, grosiere, banale”, văzând în ele o nefericită „intruziune a Epocii Mașinii în arta creației narative.” În acest context trebuie înțeles răspunsul, poate întârziat, al lui Raymond Chandler însuși, în eseul The Simple Art of Murder, publicat în 1944. Chandler continua o bătălie în care era vorba nu doar de impunerea unui stil, ci și de
Detectivul Marlowe by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4381_a_5706]
-
impresionantă a Germaniei unei jumătăți de secol, un roman de familie care unește destinele a trei generații, o poveste tulburătoare de dragoste și orbire sufletească, aflată sub semnul enigmaticei legende a Femeii din amiază. „Cartea convinge prin limbajul pătrunzător, forța narativă și intensitatea psihologică. Un roman despre care se va vorbi multă vreme de-acum înainte.” Motivația juriului Deutscher Buchpreis 2007 (nota editorului) Ceața atârna grea deasupra golfului, se auzeau sirenele vapoarelor, vocile lor se confundau. Sus, în oraș, strălucea un
Femeia din amiază by Julia Franck () [Corola-journal/Journalistic/5774_a_7099]
-
în magie neagră. În versiunea din 1852, cea de la Berlin, de care este legat Sigiliul în discuție și care are titlul Satanella oder Metamorphosen, spectacolul s-a amplificat, devenind un balet în trei acte, și și-a modificat și substanța narativă. Personajul Satanella devine o adevărată încarnare a diavolului, care-l va duce pe Carlo la pierzanie, în timp ce Bertha, logodnica sa, respinsă de el, se va căsători cu un ofițer onest, Stephano. Înarmați acum cu toate aceste informații, nu mai este
Sigiliul lui Paolo Taglioni - O piesă prețioasă păstrată la București by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5773_a_7098]
-
a fost distinsă cu Premiul France Culture/ Télérama și Premiul Xavier Forneret. Microficțiuni este o culegere de proză scurtă, așa cum indică și titlul, conținând 500 de texte a câte o pagină față-verso fiecare. Deși nu sunt traversate de un fir narativ comun, cele 500 de proze scurte alcătuiesc o vasta frescă a lumii contemporane, evidențiind viciile, dar și calitatea umană a unei societăți în degradare. Volumul abordează teme tabu precum sexualitatea, relațiile de cuplu ostile sau stranii, paternitatea și maternitatea privite
RÉGIS JAUFFRET - Microficțiuni by Irina Mavrodin () [Corola-journal/Journalistic/5863_a_7188]
-
interbelică, dar și despre anii precedenți, o face cu Istoria... lui E. Lovinescu pe masa de lucru, așa cum just a observat Eugen Simion. Ambii istoriografi privilegiau proza clasică, a secolului XIX, inaugurată de alții, înainte de Balzac și caracterizată prin ductul narativ uniliniar, bine precizat, prin caractere dezvăluite de situații clare de viață, în fond urmând nemărturisit tehnica dramaturgiei clasice (greco-latine și cea a Marelui Secol francez). Se putea reproșa lui Ionel Teodoreanu lirismul abundent, dar nu prisoselnic din La Medeleni sau
Repetând unele lecturi by Alexandru George () [Corola-journal/Journalistic/5887_a_7212]
-
venit rândul unui alt roman preocupat de permeabilitatea membranelor temporale, existența universurilor paralele, și de... importanța literaturii în viața noastră. Este vorba de Harta timpului, de Félix J. Palma, un roman substanțial, atât ca întindere, cât și din perspectiva țesăturii narative ale cărei fire ne conduc tot pe tărâm englezesc, de data aceasta în Londra anului 1888. Anul nu este întâmplător ales. Suntem în data de 7 noiembrie, zona East End, cartierul Whitechapel. Jack Spintecătorul este pe cale să comită ultima și
Pe urmele timpului by Florin Irimia () [Corola-journal/Journalistic/5529_a_6854]