2,024 matches
-
lui nu e Dussel, ci Pfeffer. Fritz Pfeffer. Eu sunt văduva lui. — Piesa nu zice că el era căsătorit, am spus eu, deși era și acesta un gest crud. Eram soț și soție. Bărbia moale deveni dârză. —Legile rasiale ale naziștilor interziceau căsătoria între evrei și creștini, dar noi eram oricum soț și soție. După război, guvernul olandez a recunoscut căsătoria. Am certificatul. Vezi, Mammichen, a făcut-o până la urmă femeie cinstită sau guvernul olandez a făcut-o. — Acesta este unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
trecut. Eu l-am lăsat în urmă. Dar aveți această poveste în comun. Hârtia pe care tocmai ați citit-o este înregistrarea unui interviu dintr-un lagăr DP. —Bine, deci nu sunt singurul tip care a ciopârțit un nenorocit de nazist într-un hambar. Aici aveți probabil dreptate. Multe lucruri din astea se petreceau pe atunci, deși noi nu vrem să o recunoaștem. Poate sunteți unul dintre criminali. Dar nu cred asta. Nu mă întrebați de ce. E doar o bănuială. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
petrecut jumătate din timp făcându-și griji ca tine - care spui că nu ești -, clădirea asta ar fi plină în fiecare dimineață. Nu spun să te plimbi cu steaua lui David pe braț. Am purtat-o destul când au fost naziștii. Vorbesc despre a fi un mensch. Știi ce e un mensch? — Un bărbat. Puțin mai mult de atât. Un tip decent. Pe care te poți baza. Un tip care își susține ideile. —Și? — Și, dacă aș fi în locul tău, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
ce credea. În primul rând că ea arareori se oprea să asculte. În al doilea rând, el se Îndoia că ar putea să se facă Înțeles cu claritate. Mai mult de atât, familia ei fusese distrusă aproape În Întregime de naziști, ca și a lui, dar ea plecase În 1937. Nu și el. Războiul Îl prinsese, cu Shula și soția răposată, În Polonia. Se duseseră acolo ca să lichideze averea socrului lui. Ar fi trebuit să se ocupe avocații, dar era important
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Cu o oribilă intuiție politică au găsit o cale să ascundă acel lucru. Intelectualii nu pricep. Ei Își trag noțiunile despre chestiuni ca acestea din literatură. Se așteaptă la un erou malefic precum Richard al III-lea. Dar crezi că naziștii nu știau ce-i crima? Toți (În afară de anumite femei cu veleități de savante) știu ce-i crima. Asta e cunoscut omului de foarte multă vreme. Cele mai bune și mai pure ființe umane, de la Începuturile timpului, au Înțeles că viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
-se În artist. Ridicându-se de la statutul de cantitate neglijabilă, de care te puteai lipsi, un fitecine care aștepta să fie măcelărit cu o unealtă de săpat tranșee (Eisen spunea că văzuse asta Înainte să evadeze din teritoriul ocupat de naziști și să ajungă la ruși - oameni prea neînsemnați ca să se irosească gloanțe pe ei, cărora li se spărseseră capetele cu lovituri de lopată); Înălțându-se iar și iar pe noi culmi ale măiestriei Într-ale lumii. Prin divinitatea artei. Adresându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
colector de fonduri, un actor prost, o figură de batjocură, dezgustătoare din comunitatea evreiască. Un om cu un rol neînsemnat de jucat, ca atâția indivizi moderni. Ați auzit vreodată de el? Lal nu auzise de el. — Ei, veți auzi puțin. Naziștii l-au făcut Judenältester 1. Orașul a fost Împrejmuit. Ghetoul a devenit lagăr de muncă. Copiii au fost sechestrați și deportați pentru exterminare. Era foamete. Morții erau aduși pe trotuar și zăceau acolo În așteptarea căruței de cadavre. În mijocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
imaginară a insectelor. Și de altfel, ușa fusese Închisă În fața acestor evrei; aparțineau categoriei șterse din condei. Această teatralitate a Regelui Rumkowski evident Îi mulțumea pe nemți. Îi degrada și mai mult pe evrei să aibă o maimuțăreală de rege. Naziștilor le plăcea asta. Aveau o predilecție pentru asemenea farse cu asasinate gen Ubu Roi. Se jucau de-a patafizica. Îndulcea sau domolea oroarea. Aici În orice caz se poate vedea deosebit de bine chestiunea formelor ce se pot afla pentru acțiunile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
tatăl lui Heinrichs, care, în perioada Republicii, fusese membru USPD, apoi deputat social-democrat și se opusese în senat mai marilor de atunci ai partidului, Rauschning și Greiser, precum și cârdășiei și alianței guvernamentale de mai târziu între Partidul Național Popular și naziști, a fost arestat de Gestapo la începutul toamnei lui ‘40. A ajuns într-un lagăr de concentrare care fusese înființat după anexarea Danzig-ului în apropiere de Frischern Haff și botezat după un sat pescăresc învecinat: la Stutthof se putea ajunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
în echipa de la bucătărie ca spălător de vase și tălmaci, am rămas insensibil. Desigur, pierduserăm războiul. Învingătorii ne fuseseră superiori ca număr, tancuri, avioane și, pe deasupra, și la calorii. Dar fotografiile? Ne certam cu evreii de aceeași vârstă cu noi. „Naziștilor, naziști ce sunteți!“ strigau ei. Noi le răspundeam: „Cărați-vă în Palestina!“. După care iar râdeam la unison de americanii care nouă ni se păreau ciudați, chiar comici, mai ales acel education officer care-și dădea toată silința, neajutorat, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
echipa de la bucătărie ca spălător de vase și tălmaci, am rămas insensibil. Desigur, pierduserăm războiul. Învingătorii ne fuseseră superiori ca număr, tancuri, avioane și, pe deasupra, și la calorii. Dar fotografiile? Ne certam cu evreii de aceeași vârstă cu noi. „Naziștilor, naziști ce sunteți!“ strigau ei. Noi le răspundeam: „Cărați-vă în Palestina!“. După care iar râdeam la unison de americanii care nouă ni se păreau ciudați, chiar comici, mai ales acel education officer care-și dădea toată silința, neajutorat, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
erau negociate pe un ton de ceartă mergând până la furie oarbă, mi-am dat seama până și eu, băiatul de la cuple și prostănacul de pe margine, că, în punctul culminant al nesfârșitei dispute, ceata comunistă se alia de fiecare dată cu naziștii încăpățânați pentru ca, unindu-și puterea vocală, să-i acopere total pe social-democrați. Până mai adineaori dușmani de moarte, acum făceau un front comun roșu-brun împotriva social-democraților. Asta se întâmpla după o schemă și era ca un blestem. Din fiecare pană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ajutat să-mi formulez primele păreri politice după război și că ele ar fi aprins vreo luminiță lămuritoare, dar băiatului de la cuple a început să-i treacă prin cap ce tovărășie murdară a distrus un stat pe care comuniștii și naziștii îl înjurau, numindu-l, cu dispreț, „sistem“, și ce anume l-a făcut să se prăbușească. Chiar dacă în subterană nu m-am transformat într-un social-democrat, la suprafață mi-au fost totuși transmise unele opinii când, într-o dimineață de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ruine curățat care era Hanovra, fiindcă acolo președintele social-democraților, Kurt Schumacher, avea să vorbească sub cerul liber cu câteva zeci de mii de oameni. Nu, el nu vorbea, el striga, așa cum o făceau odinioară toți politicienii, nu numai Gauleiter-ul nazist Forster în Danzig, pe pajiște, în luna mai; și cu toate astea mi-au rămas, mie, social-democratului de mai târziu și neabătutului partizan al veșnicului „pe de o parte - pe de altă parte“, câteva cuvinte tunate pe care silueta ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
colecția „mamei Ey“, personalități locale din Düsseldorf. Am văzut lucrări de Goller, Schrieber, Mecketanz, de sculptorul Jupp Rübsam. La modă era un pictor pe nume Pudlich. O expoziție mică prezenta acuarele de Paul Klee, care, până când l-au dat jos naziștii, fusese profesor la academie. Se spunea că înainte să plece la Paris, Wilhelm Lehmbruck ar fi fost elevul magistral al unui anume profesor Janssen, în atelierul nostru. Și alte legende: aici ar fi învățat tot ce a fost de învățat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
dăltuite în piatră: „În mod conștient, meșterul a renunțat la reprezentarea de sfinți canonizați și, după modelul unor oameni ai muncii care încă de pe atunci aveau conștiință de clasă...“ Pe urmă, ghida noastră a constatat că nici măcar cultul propagandistic al naziștilor desfășurat în special în jurul Utei nu a reușit să diminueze frumusețea realistă a personajelor adunate aici. Pe când plecam, am auzit-o pe Reglindis râzând. Aveam pregătite trei adrese atunci când am pornit în călătoria în Italia. Cea dintâi fusese aceea de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
a-și revizita patria strămoșilor garibaldieni. De această dată, misiunea care i se conferă este una în care se poate regăsi ambiguitatea acestei confruntări pe jumătate uitate în colțul Italiei : eliminarea unui cuib de mitraliere administrat de aliații sovietici ai naziștilor. Paradoxurile lui Pratt dinamitează convenționalismul poveștilor de război. În acest război care îi aduce împreună pe Fogg și pe comunistul Marx Ravaglia, pasiunile intelectuale se grefează pe un pat al poeziei. Amintirea înaintașilor garibaldieni îl marchează pe Fogg. După cum dorul
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
venit?... Da, de vreo două ori, și mi-au pus tot felul de Întrebări. Foarte insistenți. Genul ăsta de reporteri nu cred că mai găsești În altă parte decât În Japonia. Nu cred că a existat așa ceva nici pe vremea naziștilor sau pe vremea lui Stalin, În Rusia. Depășeau orice măsură, În orice caz. — Reporteri? De la o revistă? — Da, și s-au dat drept ziariști. Dar nu mă păcălesc ei pe mine. Nu erau nici pe departe ziariști. — Și au venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
renaștere ariană. 1 Vineri, 26 august — E exact ca un afurisit de cuc. — Cine? Bruno Stahlecker își ridică privirea din ziar. — Hitler, cine altcineva? Stomacul mi se strânse, simțind că urmează una dintre profundele analogii ale asociatului meu legate de naziști. — Da, desigur, am aprobat cu fermitate, sperând că totala înțelegere de care dădeam dovadă asupra chestiunii îl va opri de la a-mi furniza o explicație mai detaliată. Dar nu fu să fie. — Nici n-a scăpat bine de puiul austriac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Repetă motto-ul, aproape cu evlavie, și îmi aruncă pe urmă ceea ce am bănuit a fi „o privire plină de înțeles“. Am oftat și am clătinat din cap: — Vai, dar m-au lăsat mască. Tocmai tu? Arthur Nebe? Reichskriminaldirektor-ul? Un nazist convins? Ei bine, să-mi zici mie cuțu’. Da, maro pe dinafară, zise el. Nu știu ce culoare am pe dinăuntru, dar nu sunt roșu - nu sunt bolșevic. Dar nu sunt nici maro. Nu mai sunt nazist. — Rahat, în acest caz ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
între bărbați și femei, iubirea poate constitui un motiv potrivit pentru un șantaj - cu atât mai mult atunci când e vorba și de un adulter sau de degradarea rasială, care pare a fi o cauză chiar mai mare de îngrijorare pentru naziștii ăștia. Prin urmare, după ce vei descoperi identitatea șantajistului, îi voi spune lui Reinhard și atunci va decide el ce e de făcut. Dar până atunci nu o să știe nimic despre asta. Mă privi întrebătoare: — Ești de acord cu asta? — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
și plicurile erau scrise la mașină pe articole de papetărie de bună calitate, fără nici o trăsătură distinctivă, și erau expediate din diverse cartiere din vestul Berlinului - W.35, W.40, W.50 - toate timbrele celebrând a cincea aniversare de la venirea naziștilor la putere. Asta îmi spunea ceva. Această aniversare avusese loc pe 30 ianuarie, așa că șantajistul lui Frau Lange nu părea să cumpere prea des timbre. Scrisorile lui Reinhard Lange erau scrise pe hârtia mai pretențioasă pe care numai persoanele îndrăgostite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
bine, toate astea ar trebui să ajute la sănătatea dumneavoastră fizică. Pe parcurs vom vedea dacă nu putem îmbunătăți și starea dumneavoastră mentală printr-un tratament psihoterapeutic. — Ce anume este, mai exact, psihoterapia, domnule doctor? Iertați-mă, dar credeam că naziștii au catalogat-o ca fiind decadentă. — Vai, nu, nu. Psihoterapia nu e psihanaliză. Nu se bazează deloc pe gândirea subconștientă. Genul ăla de chestii sunt potrivite pentru evrei, dar nu au nici o relevanță pentru germani. Așa cum vă veți da seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Gras? — Matthias Göring este vărul lui. Locul ăsta există pentru a oferi asistență psihoterapeutică sub protecția numelui lui Göring. De n-ar fi el, în Germania ar mai exista foarte puțină asistență medicală, demnă de acest nume, pentru bolile mintale. Naziștii ar fi distrus medicina psihiatrică pentru simplul motiv că steaua ei călăuzitoare e un evreu. Toată chestia asta nu e decât o mare ipocrizie. În particular, mulți dintre ei continuă să subscrie la ideile lui Freud, deși în public îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
dracului să fie luat de ei, ca restul băieților din clasa lui. — Ei, și tu, haide, privește partea bună a lucrurilor. Or să-l învețe să conducă și să se ocupe de un motor. Or să-l transforme într-un nazist, desigur, da’ cel puțin va fi un nazist care se pricepe la ceva. Stând pe bancheta din spate a taxiului care mă ducea înapoi în Alexanderplatz, unde-mi lăsasem mașina, am meditat la faptul că perspectiva ca fiul său să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]