3,535 matches
-
fă- mă stăpâna futunilior solare deslănțuite în amiezi. Altfel rămâi o simplă aripă dreaptă a unui vis doritor ce așteaptă veșnic explozia unui bing bang între corpuri. Îndepărtează- te de sistem. Și eu voi pleca spre capătul unei galaxii din neant, altfel riscăm descompunerea în părți de materie neagră fără țel de început. Și Marna s-a ascuns sub umbra primei stele întâlnie la marginea unei galaxii. S-a simțit pierdută când Alesu și-a descătușat prima dată fecundarea înspre formele
IUBIREA CUANTICĂ de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2268 din 17 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375682_a_377011]
-
lor saturate de senzații definite de hormonal. Își priveau necontenit formele chipurilor lipindu-se unul de altul până când copleșiți au sfârșit împreunarea divină. Marna a apucat să mai emită un sunet astral înainte de fuziune. - Ales, ai apărut, în sfârșit, din neant! Îmi trecea timpul creației și eu nu mai reușeam să te aflu. Pătrunde-mă toată, atata vreau! Să mă descompui încet în părți componente, fiecare părticică celulară din mine să fie fecundată de tine epuizant. Să îmi spui mereu că
IUBIREA CUANTICĂ de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2268 din 17 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375682_a_377011]
-
vârful obeliscului tău. Fuziunea celulelor noastre va deveni fructul universal al creației în spațiul unde am ajuns. Vreau să fim cei ce au creat structura definitorie a primului X X ! Cotropește-mă și domină-mi calea. Sunt toată dorință din neantul venit. Fii steaua mea și eu voi fi bolta pe unde lumina ta va pătrunde necontenit. Referință Bibliografică: MARNA - iubirea cuantică / Anghel Zamfir Dan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2268, Anul VII, 17 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright
IUBIREA CUANTICĂ de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2268 din 17 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375682_a_377011]
-
se desfășoară cu pașii lenți ai certitudinilor spre desăvârșirea-i, prin miracolul înfăptuirii, clipă de clipă, a tot ce stă sub semnul însuflețirii atingerii sale, vizibile în însăși respirația ce prinde formă nedeslușită în esența și originea sa, izvorând din neantul simțirilor străine lumii acesteia. Lacrimile purității învăluie adevăruri neînțelese în petale sublime de sinceritate, înălțându-se din florile sufletelor, înspre ecouri dansând ale ritmurilor sferelor astrale, curgând armonios, împletindu-se discret în muzica absolutului din surdina Universului. Inocența dulce a
CONTEMPLÂND ENIGME LUMEŞTI de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375793_a_377122]
-
fel și trăirile, tainele și visele proprii. Drumul ales are propria lumina și propriul său întuneric, grădinile magice, cu speranțe, și, dincolo de ele, așteptând în tăcere, spinii propriilor pași. Însă cineva acolo, sus, e asemeni unui sfetnic în mersul prin neant, sau a unui far în nopți lungi și apăsătoare, strălucind neasemuit și veghind asupra tuturor drumurilor, momentelor și pașilor!... ~ Cristina P. Korys ~ Referință Bibliografică: Momente și simțiri unice / Cristina P. Korys : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2199, Anul VII
MOMENTE ŞI SIMŢIRI UNICE de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2199 din 07 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379225_a_380554]
-
vieții, deșirând firul: "dragostea ne cheamă: (...) de mâine, veți fi doar umili / cerșetori, / într-o armură de frunze, / într-un viciu / al clepsidrelor sparte." (Ce toamnă e-n lume, iubite). Chemarea este profetică: dincolo de iubire tot ce ne așteaptă e neantul. Desigur, remușcările mai sunt încă treze, dar dragostea, fie ea cât de târzie, merită să fie invocată: "Așteaptă-mă la capăt de-ntrebare / cum ramurile spre rodire / se grăbesc / să mă-nuntesc cu iarba din răzoare..." (Adună-mă dintre cuvinte
AMURG SOLITAR. RECENZIE. ADRIAN ERBICEANU( MONTREAL) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1934 din 17 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379248_a_380577]
-
deplina a ei, în echilibru cu punctele Universului, aflate într-o aliniere perfect simetrică, permițând, după propriile legi, date lor de la începuturile timpului, desfășurarea cursului firesc al tuturor elementelor creației divine, acestea renăscând prin forțele lor cu fiecare înaintare în neantul incertitudinilor... Lumea, în esența sa, e o punte continuă spre infinit, prin care curg neîncetat energii, transformându-se pe parcurs, alimentându-se una din alta, prin ele creându-se legături vii între origini, cauze, aflate în trecut, răscruci decisive ale
SENINUL CLIPELOR EXISTENŢEI de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379260_a_380589]
-
de făcut cu viața noastră și așa inadmisibil de scurtă, darmite să te mai întorci în timp, să-ți demonstrez unde ai greșit, unde psihicul tău a primit o lovitură ireparabilă prin care tot organismul tău suferă o cădere înspre neantul din care provenim și care ne va vindeca. Thanatos este un mister al omenirii sau poate o cauză a omenirii, dar ceea ce ne rămâne de făcut este un Carpe diem! O astfel de experiență a distinsei mele prietene, Rodica Dascălu
CRISTINA ŞTEFAN [Corola-blog/BlogPost/379129_a_380458]
-
de făcut cu viața noastră și așa inadmisibil de scurtă, darmite să te mai întorci în timp, să-ți demonstrez unde ai greșit, unde psihicul tău a primit o lovitură ireparabilă prin care tot organismul tău suferă o cădere înspre neantul din care provenim și care ne va vindeca. Thanatos este un mister al omenirii sau poate o cauză a omenirii, dar ceea ce ne rămâne de făcut este un Carpe diem! O astfel de experiență a distinsei mele prietene, Rodica Dascălu
CRISTINA ŞTEFAN [Corola-blog/BlogPost/379129_a_380458]
-
estetică. Din cornul abundenței literare contemporane, reviste, emisiuni tv de promovare, lansări de carte, evenimente, site-uri ce se vor literare, bloguri ce se vor elitiste, aleg ecourile propice propriei mele stări de poezie. Altminteri, ... XXX. CALISTRAT COSTIN- SOLUȚII LA ‘NEANT’, de Cristina Ștefan , publicat în Ediția nr. 1855 din 29 ianuarie 2016. Calistrat Costin- soluții la ‘neant’ Intru timidă în birou: USR, Filiala Bacău. Îl găsesc mereu jovial, pus pe glume, pe complimente mai mult sau mai puțin ironice, pe când
CRISTINA ŞTEFAN [Corola-blog/BlogPost/379129_a_380458]
-
ce se vor literare, bloguri ce se vor elitiste, aleg ecourile propice propriei mele stări de poezie. Altminteri, ... XXX. CALISTRAT COSTIN- SOLUȚII LA ‘NEANT’, de Cristina Ștefan , publicat în Ediția nr. 1855 din 29 ianuarie 2016. Calistrat Costin- soluții la ‘neant’ Intru timidă în birou: USR, Filiala Bacău. Îl găsesc mereu jovial, pus pe glume, pe complimente mai mult sau mai puțin ironice, pe când mă ia la întrebări: - Ce faci? Ai terminat volumul x? tot cu Lira aia a ta? Ia
CRISTINA ŞTEFAN [Corola-blog/BlogPost/379129_a_380458]
-
în fața plutonului de scriitori băcăuani, dar de a promova reale valori literare. Vorbesc despre CALISTRAT COSTIN și l-am numit un Caragiale al vremurilor actuale, încă de acum câțiva ani. Azi am recitit ... Citește mai mult Calistrat Costin- soluții la ‘neant’Intru timidă în birou: USR, Filiala Bacău. Îl găsesc mereu jovial, pus pe glume, pe complimente mai mult sau mai puțin ironice, pe când mă ia la întrebări:- Ce faci? Ai terminat volumul x? tot cu Lira aia a ta? Ia
CRISTINA ŞTEFAN [Corola-blog/BlogPost/379129_a_380458]
-
Acasa > Versuri > Cuvinte > MĂRUL EVEI Autor: Petru Jipa Publicat în: Ediția nr. 2161 din 30 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului În cupa de neant fierbinte am încercat să pun cuvinte, și ce a fost în miezul lor a rămas ca simplu dor. O foame sinceră și pură privită drept sau în epură un adevăr mistuitor ca viermele ascuns în măr, sau ca setea ce
MĂRUL EVEI de PETRU JIPA în ediţia nr. 2161 din 30 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379288_a_380617]
-
-mi sunt atât de-adânc ascunse vrerii, Încât doar preda-voi ștafeta căutării Așa cum eu la rându-mi am primit-o de la cei, Care- au înălțat și ei câteodată zmei, Gândind o liberatate, a propriului lor vis, Pe care nici neantul nu știe a-i fi ucis, Cei ce au avut in lumea lor un ideal, Și au sorbit dreptatea din veșnicul pocal, Din care noi putem sorbi pe săturate, Dar astăzi este plin de visele furate Și-avem doar o
ZBOR DE ZMEU de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2054 din 15 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379307_a_380636]
-
Ca frunza căzută demult în decoruri. Sunt apă și dor, speranță, trădare Lumini ce se-aprind în miezul de noapte. Mă culc să adorm fără loc în picioare Contemplu în noapte visând o chemare. Sunt glasul ce urlă departe-n neant Un cântec pierdut fără sânge în urme. Al visului nobil, sihastru garant Eu sunt vestitor al zilei de mâine. Îmi place să cânt iubirea-ntr-un vis Pe drum rătăcindu-mă chiar și de mine. Poemul acesta pe care l-
SUNT UN OM de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374183_a_375512]
-
în Egipt din neam Domnesc (și fiu de Senator) Ajuns la Roma, învățat-a totul, dar și-n Scriptură mare râvnitor ! Și își spunea cu bucurie : "Ți se cădea ție Hrisant Să citești atâtea scrieri, ce te pot duce în neant ? Fără ca să ai știință de LUMINA Cea de Sus Care este Adevărul trimis nouă prin IISUS ? Acum c-ai aflat Credința, cu viața să o păzești De Vrăjmașul lui MESIA și oștile idolești... Iar roadele la osteneli, totdeauna le-au
SF.MC.HRISANT, DARIA ȘI CLAUDIU de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1538 din 18 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374227_a_375556]
-
Prin această funcție, operele compozitorului George Natsis in integrum au valoare expresivă pe lângă aceea stilistică, melodică. Ele spun ceva și pentru activarea gândului, nu doar trec lin ca o mătase pe deasupra porilor lui. Or, aceste spuse nu sunt extrase din neant și de aceea au legături profunde și armonioase umane. Toate sunt fie o recurență a ce a fost trăit, fie o posibilă întâlnire cu o viitoare experiență de viață, fie un ideal sublim uman. Asociată versului sau doar sunet muzical
GEORGE NATSIS. O MUZICĂ A TOT...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374293_a_375622]
-
Simt, nepotolit, Cum prin vene-mi curgi... Ce s-a întâmplat Cu iubirea ta, De ce oare-acum Te ascunzi de ea? Văd natura ce Zburdă-n verde viu, O mângâie un Amurg sângeriu... Pașii-ntortocheați Spre casă-mi îndrept, Evadez în neant, Ca să te aștept... Pe aripi de vis Poate c-o să vii, La piept să mă strângi, Așa cum tu știi... Am să te aștept Sub un colț de stea, Dincolo de nori... Ești iubirea mea!... Din volumul "Lacrimi de suflet", Editura EMMA
IUBIREA MEA... de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1346 din 07 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362167_a_363496]
-
risipesc în ploile virusate de taifunul banal, În odaia spectacolului,aplaudă palmele imaginației, Noii robi ai căutării,aduc nesfârșitul creației, În doctrina stampilata,căutăm originea crimei, Sub lupa falșificării se vede ,teroristul rimei. Novela noastră e o apocalipsa pierdută în neant, Două anotimpuri ale vietii au căzut în flagrant, Iubim și cerșim...cerșind și iubind viața toată, Un izvor ne adapă,suflet căzut în derivă însetata, Bobocul primăverii a rămas o petala de trandafir, Ultima lacrima lăsată,al dimineții duh și
PRAFUL IDEILOR de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2340 din 28 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/378706_a_380035]
-
mulți și goi, voi care ați hrănit doar cu iluzii, luând de secole și sângele din noi. Vai cum plâng copiii și mamele, căci fiii le sunt duși, iar, la război! Din iubire cresc rădăcini Autor: Claudia Legănând aripile în neant, prin văzduh, Albatrosul călător este suveran, Cercetând de- a pururi lumea, descrisă în Pentateuh, Imensitatea iubirii, o străbate ca un planor, Călător neobosit, sacrificându-și viața, Până când tu? Albatros vei dărui, prin vânt, Prin timpuri de lumină sau ceață, Peste
UMBRELE CAILOR (POEME) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2203 din 11 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377690_a_379019]
-
abstract: la reprezentarea nașterii și a pieirii, la reprezentarea unui proces ciclic în această privință. Astfel este cunoscut simbolul păsării fenix, simbol venit în general din Orient. Găsim la cei vechi gînduri despre viață și moarte, despre trecerea ființei în neant: din viață se naște moarte, din moarte viață; chiar în ființă, în ceea ce este pozitiv, este conținut deja negativul; orice schimbare, orice proces vital constă în aceasta. Dar astfel de gînduri se întîlnesc numai ocazional și ele nu pot fi
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
va deveni pentru Hegel "doctrina dialecticii", la care ne vom întoarce la sfîrșitul articolului de față.) La p. 113-114 ale aceleiași opere, Hegel reliefează încă o dată modul în care inzii se abandonează în extrema abstracție pentru a se cufunda în neantul celei mai adînci senzorialități: "[...] există numai ordine naturală, care lasă să subziste împreună cu tot ce e mai rău și noblețea supremă" [25 td]. Hegel încearcă să distingă și mai clar între reprezentarea religioasă orientală ce adesea poate fi luată ca
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
Dâmbovița, care nu știe compune o scrisoare acătării, nu pricepe nici o cestiune decât pe jumătate și care n-are decât astuție, o calitate comună a oamenilor cu inteligență mică și discreție asemenea comună celor ce se tem de propriul lor neant, compară, zic, aceste două mărimi și fă concluzia. Nu-i vorba, după sfânt și tămâia. D. Brătianu e monogramul partidului său. Precum se-nlănțuiesc literile unui nume într-un monogram astfel sânt cuprinse într-o indisolubilă unitate în acest Cavour al
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
Eminescu tema deșertăciunii. Dar înainte de a deveni o temă predilectă a romanticilor, imaginile civilizațiilor în ruină au ars ochii poeților Eladei: viața este pulbere amorfă (konis); viața e goală de sens, fără țel, absurdă (alogos); viața nu e nimic decât neant (to medem) care începe și se sfârșește în nimic; oamenii sunt plăpânde instrumente (organa) dintr-o materie precară (praful) însuflețită de o adiere. Petru Creția 37 face o interesantă intervenție pe această temă: "ruinele sunt, în lumea priveliștilor, singura prezență
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
ce se sparge de arcuri și propilee ca o limbă de clopot ruptă. Dacă este o formă de angoasă la M. Eminescu atunci acest lucru înspăimântă muzica insolită a "sferelor" ("l'inquietate etrasigente") care se înmormântează în spații zornăindu-și neantul: "Ca cel ce-n visu-i / plânge, dar nu-și aude plânsu-și" (Ca o făclie). Avem însă o singură contra-pagină la această surditate a vidului între abside și bolți "repezite din arc în arc": episodul râsului ducilor daci pregătiți să moară
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]