KorAP: Find »[drukola/base=nebun & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...69 70 71 ...305 >

7,611 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300

să se fută c-o imagine decât cu mine... Ne-am certat groaznic, eu l-am făcut trădător, mă înșeli în casa mea cu nebuna aia care cine știe pe unde-o dormi, pe la ce gagiu, el m-a făcut nebună, tu ești nebună!, i-am smuls mobilul din mână și am vrut să i-l arunc în cap, dar, când m-am uitat pe ecranul telefonului, scria la un text pe care nu-l terminase, eu știam bine poezia, mi-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
c-o imagine decât cu mine... Ne-am certat groaznic, eu l-am făcut trădător, mă înșeli în casa mea cu nebuna aia care cine știe pe unde-o dormi, pe la ce gagiu, el m-a făcut nebună, tu ești nebună!, i-am smuls mobilul din mână și am vrut să i-l arunc în cap, dar, când m-am uitat pe ecranul telefonului, scria la un text pe care nu-l terminase, eu știam bine poezia, mi-o trimisese și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
când eram în mașina lui, când vroiam eu să mă împac cu el, înainte de căsătorie, dar în noaptea aia îl trimitea sigur Tinei din fața lui, aia care nu era. Numai cât vă spun despre ea, că o să ziceți că sunt nebună, turbez. Cu ochii ei albaștri, cu pletele până la brâu, cu vocea ei, cu mirosul ăla de mă-nnebunea, un parfum de parcă ar fi căzut din cer, straniu, nu-l recunoșteam, i l-o fi luat Maestrul... ? — Cui trimiteai mesajul? — Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
munte împădurit și înalt, păduri misterioase începeau brusc, de jos, și urcau până spre vârf, știa el de undeva muntele ăla și nu-și amintea de unde, în vizuină era o femeie despletită, avea niște ochi formidabili, de aur, o poftă nebună s-a ridicat în el, femeia era foarte tânără, întâi s-a uitat la el, lung s-a uitat, că se făcea că e plin de bube și ulcerații, curgea puroi din el și-l durea ca pe un lepros

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
piele, trage la picioare, vreau să spun, urcă apa prin pereți, de jos, de la subsol, că acolo sunt niște țevi sparte, nu repară nimeni... (Tina era atât de adevărată, că-mi era și greu să-i spun doctorului că e nebună, că așa îmi plănuisem, domnule, e nebună, pune-o la punct, zi-i că nu are nimic, sigur vrea bani de la mine, toate vor bani, mă vor pe mine, dragul meu Tică, scoate-mă basma curată, am să ies eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
urcă apa prin pereți, de jos, de la subsol, că acolo sunt niște țevi sparte, nu repară nimeni... (Tina era atât de adevărată, că-mi era și greu să-i spun doctorului că e nebună, că așa îmi plănuisem, domnule, e nebună, pune-o la punct, zi-i că nu are nimic, sigur vrea bani de la mine, toate vor bani, mă vor pe mine, dragul meu Tică, scoate-mă basma curată, am să ies eu și din asta, o să povestesc la toată lumea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
de-aia fantazează, aranjează-i, Codrescule, analizele alea, să n-o mai aud că-i bolnavă, cine știe ce este în stare să-mi facă. Va avea analize bune, nu?, fă-i-le bune, dacă nu se poate, spune-i că e nebună, ne-bu-nă, e cea mai bună metodă de a scăpa de cineva... — Ne-am dus înapoi la Tică și la ochii lui verzi, peste două săptămâni, ca să luăm rezultatele analizelor și să-i zică ăla ce are, a izbucnit doctorul, știa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
ceva în ultimul timp?, ați avut vreo supărare, ceva?, v-ați schimbat casa, serviciul, mediul?... sau, poate, problema e de aici, și îi arată capul... vorbea doctorul meu ca la carte, că de-aia-i profesor doctor, a făcut-o nebună, clar... Iar ea parcă nici nu-l asculta, s-a tot uitat lung la mine, avea o privire plină de reproș, o grea și adâncă privire, că mă băga în mormânt. Dar a trecut, am scăpat, să ducă singură boala

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
familie, iubito... — În actul doi, am dus-o cu mașina până acasă la ea. Am coborât în stradă și am plecat înainte acasă. — Mai bine o aduceai aici, îmi place să-mi țin dușmanii aproape, să știu ce fac. — Ești nebună! — Nu, de ce? Doar c-ai întârziat prea mult și, după ce-ai intrat, ai zis că ți-e sete, să-ți aduc o căldare și o cană, de unde să-ți aduc acuma o găleată?, adu-mi o sticlă cu apă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
vede dâre de apă, pe sticlă cursese apa, fusese o inundație jos și lemnul se umezise mai tare ca niciodată, după ce țevile fuseseră reparate, în apartament, lemnăria începuse să trosnească, se usca, Doamne, ce mizerie și ce frig!!! — Tu ești nebună, e așa de cald afară, un august cum n-a fost parcă niciodată, e aerul greu de căldură. E așa de cald și aici. Vino încoace, pe canapeaua din sufragerie. Să știi că ești nebună cu înțepăturile tale, cu durerile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
un august cum n-a fost parcă niciodată, e aerul greu de căldură. E așa de cald și aici. Vino încoace, pe canapeaua din sufragerie. Să știi că ești nebună cu înțepăturile tale, cu durerile, cu articulațiile. Asta cu „ești nebună” e o metodă securistă. Numai Securitatea, când vroia să scape de cineva, de unul care critica regimul lor comunist, zicea că e nebun. În situații mai grave, îl și internau la ospiciu... Și Tina se uită lung la Maestru. Oare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
din sufragerie. Să știi că ești nebună cu înțepăturile tale, cu durerile, cu articulațiile. Asta cu „ești nebună” e o metodă securistă. Numai Securitatea, când vroia să scape de cineva, de unul care critica regimul lor comunist, zicea că e nebun. În situații mai grave, îl și internau la ospiciu... Și Tina se uită lung la Maestru. Oare Octavă al meu... o fi scris el Nota către ăia? A turnat el despre unul și altul?, despre colegii lui din teatru, despre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
creadă, fata se uită din nou, luuung la Maestru, poți să crezi într-un om a cărui meserie este să mintă?, nu uitase niciodată vorba asta, grea întrebare pentru ea, Tina chiar nu știe de ce îi spune mereu că e nebună, ipohondră, doar că simte că nu e bine în casă, că este ceva, ceva care iese din gresie și o înțeapă, și iar se uită împrejur, și iar tremură, pereții sunt reci, urcă frigul de jos, de la subsolul plin mereu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
asta nu mă vrea... Da, acuma e Nicu Ciot în concediu, dar o să facem noi ceva și la parterul ăsta. Cât despre boalăăă!!! Ești bolnavă pe dracu’, ești ipohondră, ți-a spus și doctorul Codrescu, reumatologul. Parcă spuneai că sunt nebună. Păi, numai nebunii sunt ipohondri. — Nu poți fi onest măcar o dată în viață? — Lasă-mă cu prostiile și vino încoace, miroși a fructe, îi spune el, adulmecându-i pielea îndelung. E un clișeu: a fructe. Chiar miroși crud, a mere

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
mâinile lui țin hățurile strâns și nu îi dau voie. Rămâne pe câmpia goală, fără nimeni, pe calul transpirat. Drept, aprig și singur, iar inelul de aur e jos, în margine de drum... Și Rita, iar. — Măi, fato, tu ești nebună?, ce cauți aici?, nu știi că noi doi ne vom căsători?, sunt însărcinată cu el, îi fac un copil, păi, îți spun eu dacă nu-ți spune nimeni. Valea, acasă! Nici acum, el nu spune nimic. Ochii lui sunt la fel de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
o dragoste, e ca soarele de mâine pentru mine, simbolul a ceva ce e cu neputință de restituit, un soare care va acoperi imposibilitatea unei tinere, foarte tinere fete... Iar el? O să vină și o să-mi spună iar că sunt nebună. Ipohondră. Ca la securiști: știți, e nebună, nu-i dați nici o atenție. Femeia, transpirată și roșie la față, se plimbă prin casă, merge greu, o dor picioarele, genunchii, mai ales, caută mobilul și scrie un mesaj: O să pierd ce am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
pentru mine, simbolul a ceva ce e cu neputință de restituit, un soare care va acoperi imposibilitatea unei tinere, foarte tinere fete... Iar el? O să vină și o să-mi spună iar că sunt nebună. Ipohondră. Ca la securiști: știți, e nebună, nu-i dați nici o atenție. Femeia, transpirată și roșie la față, se plimbă prin casă, merge greu, o dor picioarele, genunchii, mai ales, caută mobilul și scrie un mesaj: O să pierd ce am eu mai ușchit: mersul. Te rog, ajută

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
de mers?, s-a mai reparat câte ceva la drumul ăla, dar până sus, în satul mă-sii... să treci de Pitești, Vâlcea, Călimănești și să urci apoi 35 km spre Brezoi, pe Olt, tot pe Olt, până la Cristești, el e nebun, trebuie să conduci peste pietrele iadului, am fost de câteva ori, la începuturi, acuma nu mă mai duc, nici dacă mă pici cu ceară!!! Zice el că pleacă, eu să înnebunesc, da’ ce poți să spui?, mă duc și o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262

trecut. După mulți ani, când s-a Întors la St. Regis’, parcă uitase cu desăvârșire succesele din clasa a șasea, reușind să se imagineze doar ca un băiețel neadaptat, care se strecura iute pe coridoare, zeflemisit de colegii săi Înverșunați, nebuni de prea mult bun-simț. Capitolul 2 GARGUIE ȘI TURLE La Început Amory n-a observat decât bogata lumină solară ce luneca peste lungile peluze verzi, dansând pe geamurile vitraliilor și unduind În jurul turnulețelor și fleșelor și al zidurilor crenelate. Încetul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
o privire uimită. — Cum adică? — Strada asta... e oribilă! Haide! Hai să ne Întoarcem pe bulevard! — Vrei cumva să zici, a spus Încăpățânat Sloane, că fiindcă ai suferit de o indigestie care te-a făcut să te porți ca un nebun azi-noapte, nu vrei să mai calci niciodată pe Broadway? Auzindu-l vorbind, Amory l-a considerat un oarecare din mulțime - individul de lângă el a Încetat să mai fie Sloane, cel cu Înfățișare blajină și cu temperament optimist, devenind una dintre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
venită În camera lui ca să-l batjocorească. Ăsta-i ultimul meci la care va Îndupleca vreodată vreun tânăr inocent s-o Însoțească! — Dar, Burne, de ce ai invitat-o dacă n-ai vrut-o? — Știi, Burne, În sinea ta ești complet nebun după ea, aicea-i baiul! — Ce poți să faci, Burne? Cum i te poți Împotrivi lui Phyllis? Dar Burne se mărginise să clatine din cap, mormăind amenințări care constau aproape exclusiv din propoziția „Vede ea pe dracu’“. Zburdalnica Phyllis coborâse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
puternică. — Burne, nu sunt deloc de acord cu tine. Cum rămâne cu supraomul? — Cum să rămână? — Păi, eu cred că Încarnează răul, dar e puternic și Întreg la minte. — N-am făcut cunoștință. Totuși pariez că e fie prost, fie nebun. — Eu l-am Întâlnit de multe, multe ori și nu e nici una, nici alta. De-aia cred că te Înșeli. Sunt sigur că nu mă Înșel. Și nu cred În privarea de libertate decât pentru nebunii periculoși. Asupra acestei chestiuni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
s-o vadă pe Psyche, dar fulgerul refuza să mai lumineze, așa că aștepta, arzând de nerăbdare. Dumnezeule mare! Dar dacă nu e frumoasă? Dar dacă e vreo cârcotașă de patruzeci de ani? Iisuse! Să zicem, numai să zicem că e nebună! Știa Însă că ultimul lui gând era unul nedemn. Pronia Îi trimisese o fată cu care să se amuze, așa cum lui Benvenuto Cellini Îi trimisese oameni pe care să-i asasineze, iar acum se Întreba dacă e nebună tocmai fiindcă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
că e nebună! Știa Însă că ultimul lui gând era unul nedemn. Pronia Îi trimisese o fată cu care să se amuze, așa cum lui Benvenuto Cellini Îi trimisese oameni pe care să-i asasineze, iar acum se Întreba dacă e nebună tocmai fiindcă ea se potrivea exact cu starea lui de spirit. - Nu sunt, a zis ea. - Nu ești ce? - Nebună. Eu, când te-am văzut prima oară, nu mi-am zis că ești nebun, așa că nu-i frumos să gândești

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
se amuze, așa cum lui Benvenuto Cellini Îi trimisese oameni pe care să-i asasineze, iar acum se Întreba dacă e nebună tocmai fiindcă ea se potrivea exact cu starea lui de spirit. - Nu sunt, a zis ea. - Nu ești ce? - Nebună. Eu, când te-am văzut prima oară, nu mi-am zis că ești nebun, așa că nu-i frumos să gândești astfel despre mine. - Dar cum Dumnezeu...? Cât au rămas Împreună, Eleanor și Amory puteau fi „prinși de un subiect“ și să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]